Peisaje desenate, la campie, la deal sau la munte, de-a lungul soseselelor sau in sate. Totul era perfect, se incadra si se completa de parca erau puse de cineva cu mana, in proportii ideale. Terenurile ingrijite, arate, cultivate, casele frumos vopsite. Culorile vesele zambeau sub soare si straluceau in ploaie. Verdele vegetatiei, albastrul cerului, cafeniul pamantului, albul sau griul norilor, galbenul lanurilor de rapita.
Poze nu am facut prea multe. Dar am fotografiat totul cu mintea si voi pastra imaginile acelea mereu. Si de voi uita vreodata de ele, cu siguranta mi le voi reaminti cand le voi vedea din nou.
Romania e frumoasa.
Si mi-a fost dor de ea. In oricate locuri mi-am delectat eu privirea in lumea mare, oricat de mult m-as fi entuziasmat in fata unora din ele, exotice, luxuriante, desertice... Ochiul meu s-a bucurat nespus de formele si culorile Romaniei.
ps: cu exceptia primei fotografii, celelalte nu sunt prelucrate, luate direct de pe card. dragul meu Olympus :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu