Întotdeauna o plăcere să mă uit la filmulețele lui C.C.
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
joi, 25 decembrie 2014
duminică, 21 decembrie 2014
Another kind of selfie
Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.
Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.
Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)
Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p
Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.
Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)
Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p
marți, 9 decembrie 2014
Hai să ne jucăm!
Pentru că atunci când vârsta este mereu pe plus, spiritul are un curs invers proporțional, uneori, atunci când vrem să achieve something, soluția este să ne jucăm.
Și asta am făcut și eu, m-am jucat. Mai jos se vede cu ce.
Ideile serioase vin din ghidușii. Se pare că însuși Enstein a fost ajutat de materia lui cenușie mereu tânără.
Și asta am făcut și eu, m-am jucat. Mai jos se vede cu ce.
Ideile serioase vin din ghidușii. Se pare că însuși Enstein a fost ajutat de materia lui cenușie mereu tânără.
Pozele imi aparțin, chiar și fără semnătură. So, same rights here.
Țările, puține... dar bune!
sâmbătă, 25 octombrie 2014
Three
Și se făcea că în timp ce trudeam cu aspiratorul, mi-am aruncat un ochi pe fereastră. Și ningea. Curiozitatea m-a împins apoi să scrolez rețelele sociale, să văd dacă numai la geamul meu se întâmplă minunea sau e în tot Bucureștiul. E generală se pare.
Ei bine, abia aștept să termin de șters praful, să deschid valiza și să încep să arunc în ea șlapii și costumul de baie. Asta o să mă încălzească.
Poate măcar din seara asta să primim și noi căldură în calorifere.
Și uite așa alternează realul cu imaginația la mine.
ps: imaginația e aia cu căldura în clorifere; restul e cât se poate de real
Ei bine, abia aștept să termin de șters praful, să deschid valiza și să încep să arunc în ea șlapii și costumul de baie. Asta o să mă încălzească.
Poate măcar din seara asta să primim și noi căldură în calorifere.
Și uite așa alternează realul cu imaginația la mine.
ps: imaginația e aia cu căldura în clorifere; restul e cât se poate de real
vineri, 27 iunie 2014
Floarea si copilul
Am cateva ghivece cu flori, pe care le ud cand si cand. Azi dimineata am trecut iar pe la ele si m-am bucurat si intristat totodata vazand ca una din ele inflorise, dar acum floarea deja se ofilea. S-a intamplat ceva frumos si eu nu am fost acolo sa ma bucur.
marți, 24 iunie 2014
Seri de vara
Am iesit din casa, am traversat strada si am coborat pe malul lacului. Stau pe o banca in parc, in spatele meu se aude cantecul broastelor. Nu, nu... nu sunt in vacanta, sunt in Bucuresti.
Tin in mana o carte. Nu imi place in mod deosebit, ba chiar trag de ea de cateva luni. O abandonez de cate ori gasesc ceva care imi place mai mult si pe urma ma intorc la ea. Vreau sa aflu ce se intampla totusi.
Fara sa imi ocup timpul in mod deosebit cu ceva, nu am mai fost in vizita pe la spatiul meu online. La inceputul anului mi-am facut niste planuri, rezolutii, cum e la moda sa le spui. Unele le-am realizat, altele nu inca. Site-ul acesta, care intr-o perioada mi-a fost cel mai bun prieten si mi-a ascultat toate tainele, inca mai asteapta ce i-am promis - o fata noua si un continut bogat si constructiv. Dar ma voi revansa.
Ma intorc la citit. In curand se insereaza.
Randurile de mai sus nu sunt doar o descriere a unei seri de vara. E o descriere a mea. Unii vor intelege :)
Tin in mana o carte. Nu imi place in mod deosebit, ba chiar trag de ea de cateva luni. O abandonez de cate ori gasesc ceva care imi place mai mult si pe urma ma intorc la ea. Vreau sa aflu ce se intampla totusi.
Fara sa imi ocup timpul in mod deosebit cu ceva, nu am mai fost in vizita pe la spatiul meu online. La inceputul anului mi-am facut niste planuri, rezolutii, cum e la moda sa le spui. Unele le-am realizat, altele nu inca. Site-ul acesta, care intr-o perioada mi-a fost cel mai bun prieten si mi-a ascultat toate tainele, inca mai asteapta ce i-am promis - o fata noua si un continut bogat si constructiv. Dar ma voi revansa.
Ma intorc la citit. In curand se insereaza.
Randurile de mai sus nu sunt doar o descriere a unei seri de vara. E o descriere a mea. Unii vor intelege :)
marți, 17 iunie 2014
Papuci
Imi place tare cum cei din Ardeal numesc "papuci" orice tip de incaltari. Ca sunt papuci, pantofi sau ghete, pentru ei toti intra sub umbrela semantica a cuvantului "papuci".
Stim bine ca papucii sunt boala fetelor. Modele, culori, materiale diferite. Niciodata nu sunt suficienti cei pe care ii avem. Citeam amuzata cum o tanara scria undeva ca si-a comandat 3 perechi de nu-stiu-ce tenisi pentru ca "pur si simplu" nu s-a putut hotari la culoare.
Dar cand situatia se transpune si la mine realizez ca nu mai sunt amuzata, ci ingrijorata... Desi am cu ce sa ma incalt si imi dau seama ca sunt unele perechi pe care le scot la plimbare destul de rar, eu tot tanjesc la niste anume pantofi sport albi, ca deh... inca nu mi-am gasit tenisii perfecti, musai albi (ca vara albul se asorteaza la orice doar, dar nu-i bai, ca la toamna ma apuca aceeasi fixatie, dar cu alta culoare).
Intr-o discutie ipotetica despre renuntarea la job, jumatatea imi spunea "e ok, stai linistita, ne descurcam cu un salariu, avem unde sa stam, avem ce sa mancam...". Dar raspunsul meu a fost "dar tu nu-mi cumperi pantofi...".
Asta-i boala curata!!
Ce simplu e la baieti...o pereche de pantofi eleganti, unii casual si altii sport. Si e deja mult :)
Stim bine ca papucii sunt boala fetelor. Modele, culori, materiale diferite. Niciodata nu sunt suficienti cei pe care ii avem. Citeam amuzata cum o tanara scria undeva ca si-a comandat 3 perechi de nu-stiu-ce tenisi pentru ca "pur si simplu" nu s-a putut hotari la culoare.
Dar cand situatia se transpune si la mine realizez ca nu mai sunt amuzata, ci ingrijorata... Desi am cu ce sa ma incalt si imi dau seama ca sunt unele perechi pe care le scot la plimbare destul de rar, eu tot tanjesc la niste anume pantofi sport albi, ca deh... inca nu mi-am gasit tenisii perfecti, musai albi (ca vara albul se asorteaza la orice doar, dar nu-i bai, ca la toamna ma apuca aceeasi fixatie, dar cu alta culoare).
Intr-o discutie ipotetica despre renuntarea la job, jumatatea imi spunea "e ok, stai linistita, ne descurcam cu un salariu, avem unde sa stam, avem ce sa mancam...". Dar raspunsul meu a fost "dar tu nu-mi cumperi pantofi...".
Asta-i boala curata!!
Ce simplu e la baieti...o pereche de pantofi eleganti, unii casual si altii sport. Si e deja mult :)
luni, 2 iunie 2014
Parfum de...1 iunie
Am fost in vizita la parinti. Si am fost din nou copil. I-am spus mamei ca mi-e pofta de ceva bun si mi-a pregatit. Pe tata l-am rugat sa ma ajute cu o idee DYI si a iesit bine.
Iar la plecare am luat din gradina un trandafir care aduna in el parfumul anilor copilariei. Nici nu mai stiu de cand avem acel trandafir in gradina. Dar florile lui imi sunt cele mai dragi. Parfumul lui nu l-am mai intalnit la niciun alt trandafir.
Aseara simteam in toata casa aroma aceea. De la o singura floare.
Iar la plecare am luat din gradina un trandafir care aduna in el parfumul anilor copilariei. Nici nu mai stiu de cand avem acel trandafir in gradina. Dar florile lui imi sunt cele mai dragi. Parfumul lui nu l-am mai intalnit la niciun alt trandafir.
Aseara simteam in toata casa aroma aceea. De la o singura floare.
luni, 3 martie 2014
Curcubeu
Insist cu primăvara mea colorată, care contrastează puternic cu primăvara de afară...
În casă, eu am parfum. Parfum de flori și raze de curcubeu. Curcubeul meu, care mă va încălzi în zilele ce urmează.
"Oare florile vorbesc intre ele?"
În casă, eu am parfum. Parfum de flori și raze de curcubeu. Curcubeul meu, care mă va încălzi în zilele ce urmează.
"Oare florile vorbesc intre ele?"
sâmbătă, 1 martie 2014
luni, 3 februarie 2014
1, 2, 3, 4
Sursa foto: internet, dar nu mai stiu de unde, o aveam salvata prin calculator
Scurta pauza. Mananc niste covrigei si constiinta ma impinge sa iau masuri pentru a ma motiva.Pentru ce? Pai pentru activitatea din imaginea de mai sus.
Poza asta ar trebui sa o printez si sa mi-o pun pe oglinda de la baie. Poate asa imi amintesc sa folosesc mai des salteaua de gimnastica.
E adevarat ca in weekend am avut sub nas un platou cu bunatati de la Fadel, de care nu m-am atins deloc, dar asta nu ma scuteste de la seria de abdomene zilnice, pe care mi-am propus sa le fac si care a ramas doar propunere, for now...
Scuze Mosu', stiu ca ai umblat mult dupa salteaua aia, chiar imi place si te asigur ca, de cele cateva ori cand am intrebuintat-o, am facut-o cu multa bucurie si dedicare. Numai ca putinul timp liber (aka lenea), ma impiedica sa fiu mai constiincioasa... Promit sa remediez :)
Poate ca diseara, in loc de Supaplex, voi executa o serie de genuflexiuni si una de abdomene. Am zis!
sâmbătă, 1 februarie 2014
My mistake
Atunci cand o indispozitie se combina cu stressul dat de un task neterminat la birou, cand se adauga si o migrena si totul se condimenteaza din plin cu SPM. Atunci este cel mai prost moment sa socializezi si tot ce vrei este sa fii lasata sa stai intr-un coltisor cu o carte in fata sau cu laptopul in brate.
Atunci cand stii ca un gest, o vorba sau o fapta a ta a suparat pe cineva. Pe cine nu trebuia. Si ceea ce te supara pe tine acum este felul in care se rasfrange asupra acestui cineva ceea ce ai zis, ceea ce ai facut. Si iti pare rau. Si intelegi perfect ca asta este o picatura, care se adauga la altele si altele... Si ai facut exact ceea ce vroiai sa eviti. Dar ce sa faci? Esti doar o biata fiinta umana, cu emotii si nervi... :( Si iti zici si de data asta "e ultima data, nu se va mai repeta"...
Si in acelasi timp esti suparata pe el. Ca nu stie ce e ala SPM. Ca nu intelege ca multe situatii urate ar putea fi evitate daca doar te-ar intreba si pe tine inainte sa decida ceva, ca doar d-aia te-a luat de mana, nu?
Si da, realizezi ca sunt mori de vant, pe care nu le vei invinge niciodata, ca totul este ciclic, ca daca amandoi continuati asa, se duce totul pe apa sambetei. Si tu nu vrei asta. Dar nu vrei nici sa-l lasi sa faca cum vrea el mereu, pentru ca ti-e teama ca vei deveni doar animalutul de companie...
Si totusi, el este acela pe care stii ca nu poti sta mult timp suparata, pentru ca iti e mai drag decat oricine altcineva.
Atunci cand stii ca un gest, o vorba sau o fapta a ta a suparat pe cineva. Pe cine nu trebuia. Si ceea ce te supara pe tine acum este felul in care se rasfrange asupra acestui cineva ceea ce ai zis, ceea ce ai facut. Si iti pare rau. Si intelegi perfect ca asta este o picatura, care se adauga la altele si altele... Si ai facut exact ceea ce vroiai sa eviti. Dar ce sa faci? Esti doar o biata fiinta umana, cu emotii si nervi... :( Si iti zici si de data asta "e ultima data, nu se va mai repeta"...
Si in acelasi timp esti suparata pe el. Ca nu stie ce e ala SPM. Ca nu intelege ca multe situatii urate ar putea fi evitate daca doar te-ar intreba si pe tine inainte sa decida ceva, ca doar d-aia te-a luat de mana, nu?
Si da, realizezi ca sunt mori de vant, pe care nu le vei invinge niciodata, ca totul este ciclic, ca daca amandoi continuati asa, se duce totul pe apa sambetei. Si tu nu vrei asta. Dar nu vrei nici sa-l lasi sa faca cum vrea el mereu, pentru ca ti-e teama ca vei deveni doar animalutul de companie...
Si totusi, el este acela pe care stii ca nu poti sta mult timp suparata, pentru ca iti e mai drag decat oricine altcineva.
miercuri, 29 ianuarie 2014
Activitati de iarna
28 ianuarie, zi tipica de iarna, grade cu minus si zapada (adica zapada d-aia multa pe trotuare, unde 10 minute de mers pe jos echivaleaza cu 30 minute de genuflexiuni si abdomene).
Eu scot bicicleta (care nu a mai iesit din casa din octombrie). In scara blocului, un vecin care se deplaseaza cu cadrul si tanjeste dupa o gura de aer proaspat, dar nu se incumeta sa iasa afara din cauzele mai sus descrise, se uita la mine mirat si ma intreaba: "Dar tu iesi cu bicileta ACUM?"
"Nu, doar o mut" :)
Si da, recunosc. Din pacate si eu fac parte din cei fara prea mult simt civic, care nu dau zapada din fata blocului. Chiar daca forta din dotare (un pic peste un metru cincizeci, un maxim de patruzeci si cinci de kilograme si singura lopata gasita in supermarket, mai potrivita pentru o joaca in nisip decat pentru dat zapada) nu ma prea ajuta, nu ma scuz cu asta.
Mai sus, anuntul de pe usa liftului, pe care l-am fotografiat de amuzament...si de amintire.
Nu dau cu pietre. Nici in gramatica (sau in posesorul ei), nici in cei care nu ies la sedinta de gimnastica cu zapada. Doar observ. Si scriu. A se citi si interpreta ca atare :)
Eu scot bicicleta (care nu a mai iesit din casa din octombrie). In scara blocului, un vecin care se deplaseaza cu cadrul si tanjeste dupa o gura de aer proaspat, dar nu se incumeta sa iasa afara din cauzele mai sus descrise, se uita la mine mirat si ma intreaba: "Dar tu iesi cu bicileta ACUM?"
"Nu, doar o mut" :)
Si da, recunosc. Din pacate si eu fac parte din cei fara prea mult simt civic, care nu dau zapada din fata blocului. Chiar daca forta din dotare (un pic peste un metru cincizeci, un maxim de patruzeci si cinci de kilograme si singura lopata gasita in supermarket, mai potrivita pentru o joaca in nisip decat pentru dat zapada) nu ma prea ajuta, nu ma scuz cu asta.
Mai sus, anuntul de pe usa liftului, pe care l-am fotografiat de amuzament...si de amintire.
Nu dau cu pietre. Nici in gramatica (sau in posesorul ei), nici in cei care nu ies la sedinta de gimnastica cu zapada. Doar observ. Si scriu. A se citi si interpreta ca atare :)
luni, 13 ianuarie 2014
Timpul
Liniște. Închid ochii și valurile invizibile mă leagană în ritmul lor. M-am întors dintr-o călătorie lungă. E bine să fiu din nou acasă. Te privesc cum dormi, cu un zambet in colțul gurii. Fără să te ating, degetele mi se încurcă în buclele tale. Să nu mă trezești, îmi place visul acesta.
"If you want to go fast, go alone
If you want to go far, go together"
proverb african
marți, 24 decembrie 2013
De Craciun
"Cea mai mare intelepciune este sa faci din bucuria prezentului obiectul suprem al vietii, caci aceasta este singura realitate, toate celelalte nefiind decat un joc al mintii. Dar am putea sa spunem la fel de bine ca-i si cea mai mare nebunie a noastra, caci ce exista doar pentru o clipa si dispare ca un vis nu poate merita vreodata un efort serios."
A fost un an ca un roller coaster. Nu mai astept sfarsitul de an ca sa spun asta. Pentru mine noul inceput e acum.
Mosul ma va gasi multumita, implinita, impacata, completa. Si voi incerca sa fac asa cum spunea Schopenhauer, si ma voi bucura de momentul prezent, alaturi de cei care imi creeaza acest moment. Si daca se doveste ca aceasta bucurie este cea mai mare nebunie a mea, atunci ma voi bucura ca a fost cea mai frumoasa nebunie :)
A.S.
A fost un an ca un roller coaster. Nu mai astept sfarsitul de an ca sa spun asta. Pentru mine noul inceput e acum.
Mosul ma va gasi multumita, implinita, impacata, completa. Si voi incerca sa fac asa cum spunea Schopenhauer, si ma voi bucura de momentul prezent, alaturi de cei care imi creeaza acest moment. Si daca se doveste ca aceasta bucurie este cea mai mare nebunie a mea, atunci ma voi bucura ca a fost cea mai frumoasa nebunie :)
vineri, 6 decembrie 2013
Ghetute goale
Primele ghetute goale.
Si totusi, aseara mosul s-a gandit si la mine, numai ca nu a avut timp sa treaca si pe acasa ca sa umple ghetutele.
Update: in autobuz, azi-dimineata, grup mare de elevi (excursie scolara or something); un baietel se ridica si imi spune "luati loc"; ma simt batrana...
Poate de asta si mosu ajunge mai greu la mine, sunt undeva la coada pe lista lui...
Si totusi, aseara mosul s-a gandit si la mine, numai ca nu a avut timp sa treaca si pe acasa ca sa umple ghetutele.
Update: in autobuz, azi-dimineata, grup mare de elevi (excursie scolara or something); un baietel se ridica si imi spune "luati loc"; ma simt batrana...
Poate de asta si mosu ajunge mai greu la mine, sunt undeva la coada pe lista lui...
joi, 21 noiembrie 2013
Take-off or landing (parle-vous francais?)
Un weekend planificat de mult. Cu dorinta de destindere, detasare si...
Cum trebuia sa fie - Nice, Monte Carlo, Cannes vs cum e - Bucuresti... acasa... comprese cu gheata
Azi ar fi trebuit sa dorm intr-un apartament cochet in Nisa, cu vedere la mare, urmatoarele 3 zile ar fi trebuit sa le petrecem amuzandu-ne de cat de prost ne descurcam in franceza si hlizindu-ne la masini scumpe...
Acum sunt acasa, in Bucuresti, cu punga de gheata pe picior, ascultand muzica frantuzeasca si cautand un film boring... Ar trebui sa lucrez, de 2 saptamani nu am facut nimic, cu temele stau prost. Dar nu am chef.
As fi plecat chiar si asa, lipa-lipa... Ma si vad schiopatand prin aeroport sa ajung la timp la imbarcare. Sau topaind intr-un picior, strabatand strazile provencale.
Dar soarta (soarta e pentru ratati, zic unii) a avut alte planuri.
Imi plangea sufletul dupa o vacanta... Imi doream atat de mult ACEASTA vacanta...
Se pare ca Franta trebuie sa ma mai astepte. Franta va fi tot acolo pe harta si data viitoare. Dar eu...
Dear Journal, cu speranta ca urmatoarea povestire sa nu fie despre cum mi-am pus primul meu ghips, bonsoir a tous.
Update: am renuntat la film. L-am inlocuit cu o carte buna ( nu frantuzeasca) si o cana (nu am pahare) de vin. Bonne nuit, mes amis!
Cum trebuia sa fie - Nice, Monte Carlo, Cannes vs cum e - Bucuresti... acasa... comprese cu gheata
Acum sunt acasa, in Bucuresti, cu punga de gheata pe picior, ascultand muzica frantuzeasca si cautand un film boring... Ar trebui sa lucrez, de 2 saptamani nu am facut nimic, cu temele stau prost. Dar nu am chef.
As fi plecat chiar si asa, lipa-lipa... Ma si vad schiopatand prin aeroport sa ajung la timp la imbarcare. Sau topaind intr-un picior, strabatand strazile provencale.
Dar soarta (soarta e pentru ratati, zic unii) a avut alte planuri.
Imi plangea sufletul dupa o vacanta... Imi doream atat de mult ACEASTA vacanta...
Se pare ca Franta trebuie sa ma mai astepte. Franta va fi tot acolo pe harta si data viitoare. Dar eu...
(BS, regret multe, dar cantecul e atat de frumos)
Dear Journal, cu speranta ca urmatoarea povestire sa nu fie despre cum mi-am pus primul meu ghips, bonsoir a tous.
Update: am renuntat la film. L-am inlocuit cu o carte buna ( nu frantuzeasca) si o cana (nu am pahare) de vin. Bonne nuit, mes amis!
joi, 17 octombrie 2013
Looking for a muse
duminică, 29 septembrie 2013
luni, 23 septembrie 2013
Serotonină
Cuvântul de ordine pentru weekendul ce tocmai a trecut a fost serotonina. Am avut un sfârșit de săptămână plin, cu activități extrem de variate, generatoare de fericire, mulțumire și bună-dispoziție.
Am început ziua de sâmbătă biciclind în parc. O oră întreagă de energie, încheiată cu câteva minute de exerciții de gimnastică în aer liber. Efectul? Parcă aș fi consumat ciocolată neagră, ceai verde și ceva băuturi cu nume de tauri în cantități extrem de generoase :)) Dupa toată povestea asta eram ZEN! De regulă, eu și sportul, de orice fel, suntem antonime prin definiție, dar iată că de data asta colaborarea a dat rezultate :P Sper sa reușesc să fac acest mic truc la fiecare sfârșit de săptămână, cel puțin cât mai ține vremea bună.
A urmat o ședință de Ikea, altă activitate generatoare de bună-dispoziție pentru mine :) Mai ales că mi-am achiziționat poangul mult visat!!! Este super comod, ghici unde stau eu acum cu laptopul in brațe? :P Și imediat ce termin de scris articolul, îmi iau cartea și mă cufund în lectură. Abia aștept, probabil că doar dorința de a bea un ceai bun mă va mai ridica de aici :)
Să continuăm, așadar... Duminica, începută leneș la orele prânzului, am petrecut-o la părinți, în compania Pufosului și a mac-ului meu drag, devenit cel mai util gadget pe care l-am avut vreodată. Am editat fotografiile de la evenimentul de săptămâna trecută.
Câteva exemple mai jos, dar nu cu personajele, pe care nu vrem să le prezentăm aici...
Mi-am dat seama totuși că nu îmi place foarte tare fotografia de eveniment, cum nu îmi plac nici portretele. Dar puneți-mă să fac fotografie de produs și sunt cea mai fericită! Asta pentru că ador să-mi creez singură compoziția, să alcătuiesc decoruri și să schimb luminile și unghiurile. Am mult mai multă libertate și spiritul creativ din dotare prinde aripi :)
Câteva exemple mai jos, dar nu cu personajele, pe care nu vrem să le prezentăm aici...
Mi-am dat seama totuși că nu îmi place foarte tare fotografia de eveniment, cum nu îmi plac nici portretele. Dar puneți-mă să fac fotografie de produs și sunt cea mai fericită! Asta pentru că ador să-mi creez singură compoziția, să alcătuiesc decoruri și să schimb luminile și unghiurile. Am mult mai multă libertate și spiritul creativ din dotare prinde aripi :)
Dar punctul forte al acestui sfârșit de săptămână a fost duminică seara când, întoarsă la mine, am reușit să pun în aplicare un plan mai vechi. Mi-am organizat dressing-ul. Pe categorii de haine. Și pe culori!!! Iar cămășile și rochiile de pe umerașe am încercat pe cât posibil să le asortez cu umerașele colorate. Am mania culorilor, dacă mai aveați dubii... :)
Acum spațiul este mult mai aerisit iar lucrurile mult mai ușor de găsit. Like it!
Și să ne apropiem de final acum, că un text așa lung nu cred că am mai scris pe aici... Dacă nici astea nu sunt activități relaxante, atunci nu știu care altele să fie!? Am spus că am mâncat și tot felul de dulciuri, de la macaron, la prăjitura cu ciocolată și caramel de la Ikea și ciocolata de casă de la sis-ul meu? Cum să nu fiu fericită după toate astea?
Dar ce a dat personalitate acestui weekend pentru mine a fost întrebarea cuiva drag, care suna cam așa: "laptopul, poangul și ce altceva mai aveai pe listă? plicul roșu, nu-i așa?"
Dar ce a dat personalitate acestui weekend pentru mine a fost întrebarea cuiva drag, care suna cam așa: "laptopul, poangul și ce altceva mai aveai pe listă? plicul roșu, nu-i așa?"
Da, plicul roșu mai lipsește și pot să declar că anul 2013 și-a luat revanșa pentru toată agitația pe care a adus-o în viața mea. Dar nu posesia materială a acestor lucruri este magia fericirii mele. Legătura lor cu o prezență dragă îmi aduce zâmbetul :)
Și poate că "plicul roșu" poate să mai aștepte, să nu forțăm totuși norocul, atât de schimbător... :)
Și poate că "plicul roșu" poate să mai aștepte, să nu forțăm totuși norocul, atât de schimbător... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)