Se afișează postările cu eticheta amuzante. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amuzante. Afișați toate postările

duminică, 21 decembrie 2014

Another kind of selfie

Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.

Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.





Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)


Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p

duminică, 16 noiembrie 2014

Ce am mâncat pe acolo

Emoțiile cele mai mari (în sens pozitiv) și aventurile cele mai așteptate au avut legătură cu mâncarea. Ce o să mâncăm acolo? Cum o să fie nuca de cocos? Ce fructe necunoscute o să întâlnim? Cât de picantă este mâncarea? 
Pe cât de multe întrebări, pe atât de mare mi-a fost curiozitatea și nerăbdarea să ajung acolo și să încerc cele mai variate și ciudate feluri.
Ce știam - Singapore = food court, Bangkok = street food. 

Și primul lucru pe care l-am făcut, imediat ce ne-am lăsat bagajele la hotel, la mai bine de 24 de ore după ce plecasem de acasă, a fost să mergem să mâncăm. Nu neapărat de foame, ci din curiozitate. Iar ultimul lucru înainte de plecare a fost același. Nu de foame, dar pentru a mai gusta încă o dată din minunile acelea necunoscute cu care ne delectasem simțurile în cele zece zile. Iar între aceste primă și ultimă masă ce altceva puteam să facem, când la fiecare pas ochii noștri se minunau de fel și fel de farfurii? Evident, să mâncăm :) Și cu toate acestea, nu cred că am încercat mai mult de 5% din tot ce am văzut.

Pentru că prima întrebare când ne-am întors a fost "ce ați mâncat pe acolo?", iată mai jos câteva imagini. Cu mențiunea că de puține ori am reușit să fotografiem farfuriile. Cele mai multe au sfârșit fără a fi pozate pentru eternitate. Ori că pofta era prea mare, ori că abia ne descurcam cu cele două mâini din dotare, pe o margine de trotuar, să mâncăm. 

Tăiței de diverse feluri, fish roll, fish boll, suc de nucă de cocos, biscuiți chinezești de diferite feluri, fructe de mare cu muguri de ceva, suc de pepene, naan cu legume, suc de papaya, pateuri, înghețată de durian, înghețată de macha, platou de fructe de mare pane, ouă, cartofi, castraveți, ardei, sosuri, lapte de migdale, lapte de soia, mini pancackes sub formă de macarons, omletă umplută cu de toate (carne, legume, ghimbir), clatită de cartofi, supă cremă de dovleac și porumb, suc de trestie de zahăr, desert chinezesc - gheață cu siropuri și jeleuri colorate, naan cu legume, suc de mango, orez cu legume și fructe de mare, suc de agave, prajitură făcută din pâine, banane fripte, frigărui de caracatiță, bulete de cartofi dulci, padthai, mango feliat, supa tom yum, ompletă cu orez, pui cu sos iute, chipsuri de ompletă, înghețată de cocos și mango în coajă de cocos, supă chinezească de pește, plăcinte cu pui și plăcinte cu banane, ambele cu sosuri iuți, plăcintă cu scoici, crab pe băț, sucuri de fructe neindentificate, gogoși cu cafea, salată de orez cu legume și carne, supă de porc cu curry, tăiței cu carne de porc, suc de ananas, prăjitură curcubeu din clătite, salată de noodles. Cam asta am mâncat noi. Preferatele noastre? De departe mâncărurile indiene, gătite la tarabele din Little India în Singapore.

Ce am mai văzut și am reușit să identificăm? Rațe întregi, cu cap cu tot, supe de picioare de pui, mâncăruri cu cozi de porc, supe de creier, viermișori grași prăjiți, gândăcei la frigăruie, carne de porc tăiată sub formă de chipsuri și sute de alte feluri neidentificate.

primul fel gustat

prima nuca de cocos

tarabă cu de toate in China town, undeva în spate pește uscat

mâncare malayesiană, habar-nu-am-ce

faimosul durian, sub formă de înghețată

înghețată de ceai verde, la fel de rea la gust ca cea de durian, ambele au ajuns la coș

din nou nucă de cocos

nuci de cocos consumate

pe tarabă, gata de a fi servite

suc de trestie de zahăr, unul dintre preferate

desert special chinezesc

al doilea desert chinezesc

în cartierul chinezesc

"pâine"

banane la grătar

sucuri la înălțime

bucătăria mobilă

pe stradă, orez cu carne și legume

tarabele cu bunătăți

bucătăriile thailandeze

alte bunătăți

chpsuri de omletă cu fructe de mare

durian

niște corcodușe, pardon..mango

joi, 2 octombrie 2014

Intamplari din autobuz

O zi in care, dupa cateva luni de mers cu masina, iau autobuzul. Nu numai ca am ajuns mai zen la birou (desi eu credeam ca merg cu masina ca e mai confortabil..sic), dar m-am conectat si eu la tendinte, de care ma cam rupsesem. Cele de limbaj, de exemplu. Doi tineri discutau intre ei si analizau niste poze din telefonul unuia din ei. Din discutia lor mi-au atras atentia replici precum "e fita tare" sau "intri la work". O doamna in varsta, intrebata daca vrea sa faca schimb de locuri pentru a face loc la coborare, a raspuns "dar de ce nu?". Exemplele sunt putine, pentru ca am stat doar cateva statii la bord, dar mi-au placut.

Concluzie: nu e asa rau sa mergi cu autobuzul, mai auzi una-alta, ori o stire, ori o noutate, te faci mai destept; mai citesti cateva randuri dintr-o carte; in masina, in schimb, stai cu ochii in toate directiile, dupa gropi sau dupa colegii de trafic si esti privat de orice forma de socializare. Not nice.

Bun, poate am avut eu noroc azi, ma mai gandesc la asta peste cateva zile, sa vad atunci daca mi-am schimbat parerile sau nu.

joi, 25 septembrie 2014

Wannabe

E un promo la radio. Doua prietene vorbesc si una dintre ele spune ceva de genul:
"Draga mea, nu te-am mai vazut de mult"
Iar cealalta raspunde:
"Pai printre vacantele in lumea mare, mi-am cumparat o masina noua si m-am ocupat de afacerea mea online"

Ma amuza de cate ori o aud caci, in ciuda idealismului promovat, cea de-a doua este intr-un fel  a kind of wannabe pentru mine :)

Daca cu masina cea noua este mai greu, macar la capitolul vacante incerc sa-mi tin standardul. Si ma felicit pentru asta, mai ales cand ies dimineata din casa si dau cu nasul de temperaturi mult sub limita mea de toleranta pentru septembrie.
Lasa, ca recuperez eu gradele pierdute acum in noiembrie! :)

vineri, 8 august 2014

Turistii din Bucuresti

In taxi. Rondul de la Unirii. O singura fantana functioneaza.
Taximetristul: "Or veni ceva turisti de au pornit-o".
Imi amintesc de autobuzul supraetajat dedicat turistilor si il intreb daca mai circula. Eu nu l-am mai vazut (se vede ca nu mai lucrez in Piata Unirii).
El imi confirma ca inca mai este: "Sunt turisti. Grecii cand vin se plimba cu el. Si aia din Israel. Italienii mai putin. Aia cauta alta distractie. Cauta barul, nu orasul".
La finalul cursei ii multumesc ca m-a facut sa rad, fara sa-i spun insa de "prietenia" intre mine si poporul care a inventat pizza.

miercuri, 30 iulie 2014

One of the Dwarfs

Într-un joc în care încercam să ne identificăm cu unul din cei 7 pitici, mie mi s-a spus că sunt Grumpy, ca sunt mereu supărată... :(
Trist, pentru că eu obișnuiam să fiu zâmbăriciul grupului... Dar haios totodată, pentru că eu numesc Morocănosul pe  altcineva. Probabil că de la el mi se trage, ce-i drept se spune că ajungi să semeni cu cel cu care trăiești... Dar eu vreau să fiu din nou Happy...

sâmbătă, 28 iunie 2014

1950 m

Că tot mă plângeam zilele trecute că mă plictisesc, astăzi - cu greu - ne-am urnit să plecăm la munte.
După obișnuitele discuții din seria "condu tu" sau "iar mi-ai dat indicații greșite" am trecut la categoria a doua de obișnuințe de-ale noastre. Așadar, am rătăcit "un pic" drumul. După câțiva km buni pe un drum cu pietriș, la întoarcere am găsit drumul cel bun totuși. Bucurându-ne privirile cu tablourile oferite de Transbucegi, am ajuns până la Cabana Piatra Arsă.
Și cum era deja destul de târziu și cuiva îi era foame, ne-am oprit pentru un prânz la cabană. Parte din dialogul cu chelnerul a decurs cam așa:
- Inima la gratar se poate?
- Da
Dupa câteva minute, chelnerul revine...
- Nu mai avem inima
- Dar creier aveti? Și asta a devenit fraza zilei.
În fine, în cele din urmă oamenii cei fără de inimă au avut măcar creier, iar flămânzilul din poveste îi-a putut potoli foamea.
Drumul de întoarcere a fost (aproape) lipsit de aventuri. Pentru mâine ne pregătim pentru o nouă poveste, de data asta la mare. Cel puțin unele din discutții se vor repeta aș zice...sper că și cele amuzante :)
Așadar, astăzi la 1950 m, mâine ne înmuiem picioarele în mare, pentru prima dată pe anul acesta în Marea Neagră.









marți, 17 iunie 2014

Papuci

Imi place tare cum cei din Ardeal numesc "papuci" orice tip de incaltari. Ca sunt papuci, pantofi sau ghete, pentru ei toti intra sub umbrela semantica a cuvantului "papuci".

Stim bine ca papucii sunt boala fetelor. Modele, culori, materiale diferite. Niciodata nu sunt suficienti cei pe care ii avem. Citeam amuzata cum o tanara scria undeva ca si-a comandat 3 perechi de nu-stiu-ce tenisi pentru ca "pur si simplu" nu s-a putut hotari la culoare.
Dar cand situatia se transpune si la mine realizez ca nu mai sunt amuzata, ci ingrijorata... Desi am cu ce sa ma incalt si imi dau seama ca sunt unele perechi  pe care le scot la plimbare destul de rar, eu tot tanjesc la niste anume pantofi sport albi, ca deh... inca nu mi-am gasit tenisii perfecti, musai albi (ca vara albul se asorteaza la orice doar, dar nu-i bai, ca la toamna ma apuca aceeasi fixatie, dar cu alta culoare).

Intr-o discutie ipotetica despre renuntarea la job, jumatatea imi spunea "e ok, stai linistita, ne descurcam cu un salariu, avem unde sa stam, avem ce sa mancam...". Dar raspunsul meu a fost "dar tu nu-mi cumperi pantofi...".
Asta-i boala curata!!

Ce simplu e la baieti...o pereche de pantofi eleganti, unii casual si altii sport. Si e deja mult :)

joi, 22 mai 2014

Banc: Te iubesc!

La un seminar al femeilor, pe tema "Cum sa traiesti intr-o atmosfera de dragoste cu sotul tau", participantele au fost intrebate daca isi iubesc sotii. Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost intrebate cand le-au spus, ultima data, sotilor, ca ii iubesc. Unele au raspuns ca azi, altele ca ieri, altele ca nu-si amintesc. 

Atunci au fost rugate sa le expedieze sotilor un SMS, cu textul "te iubesc, scumpule" iar apoi sa citeasca raspunsurile primite. 

Iata cateva: 
1. Cine esti? 
2. Te simti bine? 
3. Ma iubesti ? 
4. Ce mai e acum? Ceva cu masina? 
5. N-am inteles, ce ai in vedere. 
6. Ce-ai mai facut acum? De data asta nu te mai scuz. 
7. Nu ma lua pe ocolisuri, spune direct cat vrei. 
8. Oare visez? 
9. Daca nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om! 
10. Raspunsul la ce vrei tu este nu!

marți, 20 mai 2014

Goagal

Acum ceva timp m-a oprit o tanara pe strada sa ma intrebe daca stiu unde este strada X. L-am scos la inaintare pe prietenul Maps si am descoperit. Saptamana trecuta povesteam cu un fel de colega de la munca despre eficientizarea timpului petrecut in trafic (da, stiu, tocmai eu, soferul de weekend) si i-am marturisit  ca eu apelez intotdeauna la harta de la goagal cand trebuie sa ajung undeva. A fost surprinsa, dar totodata incantata de metoda descoperita. Azi-dimineata o domnisoara, pe trecerea de pietoni, ma intreba in fuga daca cunosc o adresa in zona. Avea smartfonul in mana, dar cu siguranta nu pentru a gugalui adresa. De data asta nu am facut-o nici eu, pentru ca stiam strada :)

Si eu care credeam ca suntem generatia goagal. Eu, cel putin, cam sunt. Mailuri, harti, planificari, liste de cumparaturi, documente personale sau de munca, calendar, traduceri, album foto, enciclopedie pentru aproape orice informatie urgenta de care am nevoie. Eu il folosesc si a devenit raspunsul meu la aproape orice nevoie.

Mi se pare ciudat ca sunt atatea persoane care nu profita de toate instrumentele astea, inventate pentru a ne usura viata. Atunci de ce moda cu smartfonurile daca nu sunt folosite nici macar pentru atata lucru? Sa fie doar pentru imagine si pentru facebook?

marți, 6 mai 2014

Taxi driver

Cu siguranta nu sunt singura patita.

Soferii de taxi reprezinta tipologiile cele mai variate de oameni. Unii tacuti si seriosi, altii extrem de vorbareti, unii care asculta muzica lor preferata, cu indiferenta la toleranta clientului, altii de  o sensibilitate profunda la lumea spirituala, batrani profesori pensionari, femei desprinse din perioada flower-power, mame de familie, vecini necunoscuti, oameni nevoiti sa-si schimbe jobul la o varsta delicata, jmecheri care dintr-un buton atent manevrat schimba taximetrul in favoarea lor sau care nu au bon, pentru ca "au ramas fara hartie" sau "s-a blocat" chiar cand aveai tu nevoie, dar si oameni care doar pentru un bacsis de cativa lei iti ofera toate bonurile pe care le mai au prin masina, atunci cand le ceri "bon cu stampila", vrand sa te ajute - "doriti sa decontati?"

Pe toti i-am intalnit, cu toti am calatorit. Ce anecdote ar fi iesit daca as fi notat de fiecare data "povestile mele din taxi" :)

De ce acest randuri acum? Pentru ca ieri am facut haz de necaz cu un sofer de taxi. Si chiar m-am distrat. Imi plac oamenii care ma fac sa rad.

vineri, 4 aprilie 2014

Gargara

Bula la scoala. Profesoara cere elevilor sa dea exemple de insecte:
- Spune tu, Gigel.
- Albinuta.
- Nu se spune albinuta, Gigel, ci albina. Ionel, spune si tu!
- Vrabiuta.
- Nu se spune vrabiuta, ci vrabie. Bula, spune si tu!
- Gargara!

joi, 27 martie 2014

Melci

Doi melci pe spatele unei broaste testoase :
- Tine-te bine!... Demaram!!!! Vruraoooooo.....uummm!!!!


Se indragostesc melcul si elefantica...
Intr-o zi elefantica ii spune melcului:- Stii…eu…m-as marita cu tine…la care melcul raspunde:- Fii sincera, usuratico…vrei asta numai pentru ca am casa!!!


Se face un concurs de cules melci…
Oltenii o echipa, moldovenii o echipa si ardelenii o echipa. Acelasi numar de oameni, aceasi suprafata, acelasi numar de melci, echipe echilibrate. La final se face socoteala: oltenii 30 de kile, moldovenii, 28 de kile, ardelenii…2 kile.
Vine sponsorul ardelenilor furios:
- Ma macar de-ati fi strans si voi 23, 15, 10 kile ma, da’ 2 kile… Da-o ma dracu de treaba…
La care un ardelean:
- Stai sa-ti spui… pana sa ne aplecam noi sa-l luam, melcu’ ţusti…

miercuri, 26 martie 2014

Just Bubbly

If something goes wrong, just ... Bubbly



Si spera ca ciocobulele pline de bucurie isi vor face treaba.

joi, 13 februarie 2014

Pour vous

Foto fara drepturi de autor

Hai ca stiati ca o sa apara aici, nu-i asa? :)

Pentru ca am foarte multe idei pe care vreau sa le pun in practica aici, dar nu gasesc momentul potrivit, profit de glumita noastra si de munca altcuiva (:p) pentru a aduce totusi ceva nou in spatiul meu virtual.

miercuri, 12 februarie 2014

3 luni, 24 zile

Avertisment de lectura: DOAR pentru cei cu simtul umorului! Morocanosii sa stea departe :)

Sursa: Time

Pare ca se anunta o vara incarcata :)) 

Let the countdown begin!

vineri, 7 februarie 2014

Nesquick

Cand lucrezi cu straini, iar dialogurile intre colegi (in prezent vreo 4 nationalitati diferite, de pe 2 continente) se poarta in mai multe limbi ale pamantului, se intampla sa mai auzi si perlute ca cele de mai jos,  live sau povestite doar :)

When can we meet again?
What about nesquick?

Have a nice day!
Tnx, youtube!

Mai mult decat bine-venite, as zice, pentru destinderea atmosferei.

Iar intr-o seara home alone ma relaxez cu destinatii de calatorii si fotografii frumoase.

Mai ales ca de cateva zile in mintea mea se tes planuri fresh pentru o premiera a mea prin lumea mare :)

marți, 4 februarie 2014

Talismane

Ieri pisica neagra, azi cosarul.
Daca ieri s-a adeverit, oare fucntioneaza si azi?
Sa joc la loto? Asta-i gandul care ma macina...

vineri, 24 ianuarie 2014

Bullfrog

Vine iarna la Bucuresti. Mergem undeva la caldura?

Acum cateva saptamani Tarom anunta oferte mai catre toate destinatiile.
Eu, entuziasmata: Tel Aviv?
Tu: Eu, turism religios? Stii ca nu... Plus ca instabilitatea... (pentru ca...automobile :D)

Nu am insistat.

Aseara, la adapostul unor "nori pufosi", gandurile zburau mai usor ca oricand catre vacante. Grupul meu vesel isi aminteste ca "Flori, parca tu vroiai sa mergi in Israel?". De aici, discutii despre pasaport, viza de Israel, interdictii pentru tarile arabe, bucuria unei vacante.

Intre timp, telefonul meu moare.
Ajung acasa, il pun la incarcat. Taraie, poate ultimul lui bullfrog (dar asta este o alta poveste :P). Citesc: "Israel?"

Rad.

Azi dimineata, frig, iarna isi arata coltii, desi m-am trezit, eu visez cu ochii deschisi. Ce vad?

 Sursa foto (imi amintesc de Gradina cu cactusi din Lanzarote)



Sursa foto (imaginea aceasta, ca  si cea cu plaja, imi duc gandurile la Barcelona...)

Ce mult mi-ar placea... :) Cand sa fie?

Hei, wake up now! Back to work... mai visam diseara :)

marți, 21 ianuarie 2014

Hot Chocolatta (2)

Din nou dimineata mohorata, din nou la munca. Din nou ne indulcim si veselim cu o ciocolata calda.
Glumitele de azi:

De ce majoritatea barbatilor considera femeile mai degraba atragatoare decat inteligente?
Pentru ca este mai usor pentru ei sa priveasca decat sa gandeasca!

La inceput,  copiii trebuie invatati sa mearga si sa vorbeasca...
Daa, si dupa incerci sa-i faci sa taca si sa stea intr-un loc.

Azi e usor, zic. O sa o aleg pe prima ;)