Yin si Yang

Libertatea de a face ceea ce iti place.
Lasi totul deoparte no matter what si iti urmezi planul.

Cunoasterea diversitatii in care traim ma implineste si dorinta acestei cunoasteri ma defineste. De la aerul pe care il respiri, la culorile pe care le vezi, de la formele si structurile cladirilor la fizionomiile chipurilor, de la gustul si aroma mancarii la distractiile locale, totul este nou, diferit, interesant, tentant, socant, placut, respingator, apetisant, dezgustator.

Am vrut sa cunosc lumea si am inceput tiptil, in apropiere. Dar acum m-am indepartat. Acum nu ma mai tem sa invart globul si sa pun degetul acolo unde vreau sa ajung.

Satisfactii, mandrii, bucurii, placeri, entuziasm, nerabdare, oboseala, nehotarare, epuizare. Stari prin care am trecut incet-incet si de la una la alta.

Am invatat ceva? Poate. Sper. M-a(m) schimbat? Nu stiu. Imi doresc totusi.

De ce atatea vorbe pentru un lucru atat de obisnuit in ziua de azi? A fost ceva ce aveam nevoie. Imi doream de mult o astfel de experienta si a venit la momentul bun. Nu zic ca acum sunt zen. Dar am punctat unele lucruri importante si necesare pentru mine.
Am vazut (si notez aici pentru consemnare) ca am langa mine pe cineva care are mai multa rabdare decat mine (pozitiv). Dar care asteapta mai mereu ca situatiile sa se rezolve de la sine (negativ). E si asta o forma de Yin si Yang :)

Five

Una din acele zile în care revezi persoane speciale, care au avut și au o influență pozitivo-benefico-constructivă asupra ta. Chapeau!

Una din acele zile în care cineva îți spune un lucru pe care și tu îl știi și ți-ai propus de sute de ori să îl aplici, dar de fiecare dată dura prea puțin până renunțai. Dar știi că puterea exemplului funcționează, așa că... nu strică să mai încerci o dată, poate acum îți va reuși și ție... Așadar, cum spunea bătrânul evreu, nu ai idee câte probleme am, dar asta nu mă oprește să fiu vesel ;)

Una din acele zile începute pe dos, în care nu ai reușit să bifezi tot ce aveai pe listă, dar care se termină totuși cu mai multă energie decât aveai la începutul ei.

Și acum... citim, luăm notițe, facem planuri. Afară plouă și e urât. Ce aș face dacă aș fi într-un loc cu soare, cu grade multe, cu ploi scurte și calde? :)

Studenții României

O întâlnire între profesori și studenți. Și eram și eu pe acolo. Am simțit din nou acea atitudine a profesorilor, cu limbaj de lemn, care încearcă să facă educație cu studenții. Da, să facă educație, nu să-i educe. Și am simțit și încercarea timidă a profesorului de nouă generație de a întineri viziunea asupra raportului profesor-elev și sistemul. Neconvingător, din păcate.
În școlile noastre, elevul/studentul este încă un accesoriu - esențial, ce-i drept - și nu un element pentru care se întâmplă totul.

Daaar, partea mai fericită a acestei întâlniri este că m-am simțit ca un antrenor la Vocea României. După ce fiecare partener și-a prezentat organizația, a venit momentul acela de convingere a studenților "dacă veniți la noi, vă oferim .... și vă învățăm ... și o să aflați ...". Și partea și mai fericită (pentru mine și nefericită pentru ei :p) este că mi s-a potrivit rolul și chiar am avut succes!
Să se afișeze rezultatele așadar, să vedem cine are cei mai mulți studenți în echipă :)

Late Twenties and Early Thirties

Imi placea ideea acestor expresii englezesti. Am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu stiam ce. M-am gandit sa las o pagina goala, asa cum era si mintea mea. Pe urma am vrut sa fac doua coloane, gen bune si rele. Dar nici aici nu stiam ce sa pun. Nu am starea necesara pentru a face o analiza, nici macar una superficiala. Sub influenta ultimelor zile probabil ca mi-ar fi venit in minte multe atribute negative si nimic pozitiv. Dar nu asa vroiam sa arate pagina mea.

Asa ca am lasat-o pe mai tarziu, sperand sa se intample ceva ce-mi va aduce inspiratia inapoi. Si am gasit niste site-uri, foarte faine, pe care sper sa le citesc cat mai des. Genul acela de site-uri pe care le deschizi fara sa cauti nimic, dar afli o groaza de lucruri interesante din ele. Unul este despre Bucuresti si locuri frumoase din orasul nostru, altele despre de-toate-inspirationale (locuri, aplicatii, idei si cate altele), vazute prin ochii unui biciclist sau ai unei publiciste. Si atat de mult imi place sa cunosc un fapt, un lucru, un obiect, un loc, o viata, un om prin ochii altcuiva!

Rasfoind aceste site-uri, am dat de o intrebare grozava - daca ai fi o plastilina? Wow...nu m-am gandit pana acum la asta. Spiritul meu visator m-a facut de multe ori sa ma gandesc cum ar fi sa fiu un nor, sa strabat lumea intr-un zbor atat de lin incat sa am timp sa observ totul... Dar daca as fi o plastilina ce bine ar fi! M-as lua singura in maini si m-as modela pana as fi multumita de ce arat si ofer lumii. M-as modela eu, dar nu mi-ar fi frica nici sa ma las modelata - de oamenii de langa mine, de cartile pe care le citesc, de filmele pe care le vad, de locurile pe care le cunosc. As vrea ca fiecare ceva sa-si lase o amprenta. Pentru ca asta ar insemna ca avansez in ani si descopar lumea in care traiesc. Si as lasa o fereastra prin care sufletul meu sa poata fi vazut si, la randul lui, sa vada soarele. In felul asta ar ramane mereu tanar, vesel si visator :)

Asa ca in my late twenties and early thirties nu (mai) sunt in cautare de wonderland, as vrea doar sa fiu o plastilina... si un nor ;)

Dyiyitte

Dyiyitte, mi-a spus o colega atunci cand mi-a  dat ID-ul ei de skype. M-am frecat la ochi si mi-am ascutit urechile, incercand in acelasi timp sa aud mai bine si sa-i si citesc pe buze. Si am rugat-o sa mai spuna o data. Dyiyitte, a repetat ea. Bun, mi-am zis, e cazul sa intreb ce e asta.

Si asa am aflat ca frumosul cuvant, cu o sonoritate particulara, vine din Liberia, de unde vine si colega mea. Nu am reusit sa retin si cum se cheama limba, din pacate. Am retinut, in schimb, ce inseamna.

"Tutte le cose hanno un tempo" sau "there's a time for everything", mi-a mai zis ea. Si mi-a placut mult, cum un singur cuvant poate sa exprime atata speranta si liniste totodata.

Vroiam sa adaug si o poza, care sa ilustreze noul cuvant din vocabularul meu. Dar tot ce mi se parea inspirat putea fi interpretat, asa ca ma mai gandesc si voi reveni...

Un om mai bun

De ce oare cand esti langa mine ma obosesti si provoci in mine furtuni mai ceva ca pe o mare involburata in miez de iarna, iar atunci cand nu te am alaturi sa-mi fie dor de tine ca de lumina, sa regret furtuna si sa-mi doresc din nou soarele...
"Iubeste-le asa cum au ele nevoie" era o replica dintr-un film in tema cu zilele acestea.
Oare eu voi invata vreodata sa iubesc asa cum vrei tu? Dar tu? Tu vei invata sa iubesti asa cum am eu nevoie?
N-o sa-ti ofere nicioadata mai mult decat atat, daca nu-i arati ca meriti mai mult... Si fiecare crede ca cel de la care asteapta nu-i ofera mai mult. Ca o fereastra prin care lumina trece intr-un singur sens...
As vrea sa fiu un om mai bun

Maseluta

Se intampla si la cei mai mari, la propriu :)
Citind articolul lui Cabral, am reusit sa mai strerg din lacrimi si sa zambesc usor, doar pe jumatatea stanga, evident.
Timp de cateva zile mi s-a spus Zana Maseluta. Ieri m-am gandit sa-i vin de hac si am scos-o. Dar durerea provocata de masea in ultimele zile s-a multiplicat parca in lipsa ei :( E inimaginabil cat de tare poate sa doara. Doza dubla de anestezie si doza dubla de calmante. Si am doar 1.57 si 45 de kilograme. Cata durere poate sa incapa intr-un astfel de ambalaj?!
Nu mai vreau :((

În afara timpului

De la George Călinescu, 10 sfaturi, atât de atemporale... Le-am citit undeva și le-am păstrat. Acum am revenit asupra lor. Și mă voi mai întoarce la ele.
În care mă regăsesc? În care cred? Pe câte le urmez?
Un adevărat exercițiu de cunoaștere de sine.  Întotdeauna alte răspunsuri la întrebarile de mai sus. Atât de palpabilă devine diferența dintre stările pe care le trăiesc și atributele care mă definesc, două elemente care mă formează ca persoană.

De-a pururea copilăroasă...

10 sfaturi pentru femei din partea lui George Călinescu

1. Pentru o fată, reușita în viață nu e o chestiune de studiu și de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire.

2. Poți fi savanta, poți fi artistă, dar nu uita că ești femeie. Nu trece în tabăra bărbaților.

3. Esențialul este nu de a fi desăvârșită trupește, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feței. Sunt femei care par distinse facial și sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.

4. Nu-ți fortifica în așa fel caracterul, încât să nu mai poți plânge. O femeie care nu știe să plângă și-a pierdut jumătate din farmecul ei.

5. Ferește-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate și brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.
6. Dar nici nu cădea în greșeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învățat. Nu rareori aceștia sunt primitivi și egoiști și sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.
7. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.

8. Dacă soțul tău va fi un bărbat excepțional, nu te extazia în fata celorlalți de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obișnui să se considere intangibil.

9. Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi și crezi că te iubește cu adevărat. Poți întuneca astfel o existență. O prietenie delicată nu e un adulter.

10. Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlnești la unele femei cu progenitură o voluptate și o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.

George Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965)

Reteta fericirii

De ce unii oameni sunt fericiti?
Pentru ca sunt pozitivi, increzatori, veseli, frumosi la suflet.
Pentru ca in vocabularul lor nu sunt cuvinte precum "urat", "oribil", "hidos".
Pentru ca astfel, chiar si atunci cand li se intampla ceva mai putin placut, ei stiu sa vada partea buna si nu stiu sa se supere. Si raspund zambind.
Sa incercam sa fim si noi asa, zic. Sa invatam tot ce-i bun si sa renuntam la ce e rau.

Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler

Am cam lipsit de acasa. Mi-am lasat gandurile sa zboare, fara sa le ordonez frumos pe ecranul calculatorului, cum obisnuiam sa fac. Si am simtit asta, am fost mai agitata, nervoasa, obosita. Revin la casuta mea virtuala si las cuvintele sa curga. Vreau sa fiu mai senina ca zilele acestui inceput de martie. Trebuie sa imi amintesc ce mi-am promis.

"Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler"

Mi-e greu sa ma uit la filme. Ca un exponent al unui semn de pamant ce sunt, ma plictisesc subiectele fantastice, comediile exagerate ma obosesc, agresivitatea nu pot sa o urmaresc, siroposeniile utopice nu pica nici ele bine. De seriale nu mai zic, nu ma pot apuca de unul pentru ca inca de la inceput ma gandesc cat timp pierdut inseamna 'n' episoade si cate alte lucruri as putea face in timpul asta. Prin urmare, sunt putine filmele pe care le vad. Si mai putine cele care imi plac.

Eu vad in filme, ca si in carti sau calatorii, mai mult decat simple activitati de ocupat timpul liber. Toate sunt experiente, descoperiri de oameni, obiceiuri, culturi noi, care formeaza trairi. De aceea, le aleg mai mereu pe cele care imi suna mai exotic, mai dramatic, mai "altfel".

Astfel, in ultima saptamana am vazut "Roua Cerului", in cadrul Festivalului de Film Japonez, "Detectivul Bengalez", in cadrul proiectului British Documentary si "Hotul de carti".
"The Book Thief" este de departe unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp, cu o poveste grea, dar doarte frumos prezentata. Si dureros de adevarata. Cu rautati gratuite la care au fost supusi oameni nevinovati, care aveau totusi puterea sa se bucure de lucruri marunte - o carte, un acordeon.

Am inteles ce inseamna sa pierzi pe cineva. Si mi-am intarit credinta ca in ciuda a orice, este o persoana a carei pierdere nu vreau sa o traiesc. Si nu ma refer la faptul ca uneori destinul nostru ne separa si ne poarta pe drumuri diferite de la un punct incolo.
Mi-am amintit de ce sunt acum aici, mi-am adus aminte ca mi-am promis sa renunt la nesiguranta si la orice amintiri distructive, ca daca am decis ceva, inseamna ca orice umbre au fost impachetate bine si puse sub cheie, ca ocupam un spatiu nou, in care vom crea totul iarasi, impreuna.

Si daca chiar si mama lui Hitler si-a iubit fiul, atunci ...

Mormant

In suflet mi-am sapat mormant. Mormant pentru diamantele tristetii. Acolo zac amintirile care au facut umbra intre noi. Le tin sub cheie, dar uneori mai scapa la strigarea ta. Companie lor le sunt dezamagirile. Astazi trebuie sa mai ingrop una. Maine, maine totul va fi ...

Timpul

Liniște. Închid ochii și valurile invizibile mă leagană în ritmul lor. M-am întors dintr-o călătorie lungă. E bine să fiu din nou acasă. Te privesc cum dormi, cu un zambet in colțul gurii. Fără să te ating, degetele mi se încurcă în buclele tale. Să nu mă trezești, îmi place visul acesta.

"If you want to go fast, go alone

If you want to go far, go together"

proverb african