Nu-i asa ca e interesant felul in care ne construim amintirile? Asocierile cu diverse simturi parca le fac mai vii, iar niste simple flashuri devin un fel de film 3D.
Ma gandeam la asta zilele trecute si mi-a venit in minte din nou azi-dimineata, la micul dejun.
Pasta de masline are gustul diminetilor din Lefkada, cand luam micul dejun pe terasa noastra cu
vedere la mare. Nuca de cocos este noaptea tarzie din Singapore, calda si umeda, placuta, cand totul era nou si incercam sa cuprind gusturi, mirosuri, culori. Calif este Istanbulul meu drag, galagios, obositor, dar fermecator. Mango are gustul strazilor Bangkokului, este si gustare si apa, este occident si orient, este gustarea care indulcea haosul. Vinul bun si dulce, desert si licoare, miroase a Madeira, a primavara vesnica, a ploaie proaspata, a verde. Sosurile mojo sunt Lanzarote, exotice, calduroase, unice.
Alt film cu amintiri este legat de prieteni. Sunt locuri care inseamna pentru mine persoana draga A sau B. Sunt filme care imi amintesc de C sau D si carti in care ii regasesc pe E sau F.
Si atunci viata ne zambeste. Locuri, momente, obiecte - toate tin in jurul nostru amintiri dragi, care plutesc pe langa noi si din cand in cand se fac simtite, una mai mult decat cealalta :)
