Sa traiesti stapanit de amintiri e trist. E trist pentru ca daca nu iei parte si la prezent nu vei mai putea construi altele. Si atunci cand vei fi batran nu vei mai avea ce rasfoi. Te vei bloca mereu la aceeasi pagina, asa cum te-ai blocat si in viata la un anume moment caruia i-ai permis sa te domine.
Viata nu e perfecta, persoanele care o interpreteaza nu sunt nici ele.
Vreau sa ma eliberez de matricile de gandire si sa contribui la crearea unor trairi pretioase, care sa-mi mangaie anii ce urmeaza. Si sa ma bucur.
Si atunci cand imi voi aminti totusi de ce a fost negru, sa imi spun ca am sa ma gandesc maine la asta, cand voi fi mai linistita. La urma urmelor, e si maine o zi, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu