Another kind of selfie

Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.

Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.

Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)

Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p

Studenții României

O întâlnire între profesori și studenți. Și eram și eu pe acolo. Am simțit din nou acea atitudine a profesorilor, cu limbaj de lemn, care încearcă să facă educație cu studenții. Da, să facă educație, nu să-i educe. Și am simțit și încercarea timidă a profesorului de nouă generație de a întineri viziunea asupra raportului profesor-elev și sistemul. Neconvingător, din păcate.
În școlile noastre, elevul/studentul este încă un accesoriu - esențial, ce-i drept - și nu un element pentru care se întâmplă totul.

Daaar, partea mai fericită a acestei întâlniri este că m-am simțit ca un antrenor la Vocea României. După ce fiecare partener și-a prezentat organizația, a venit momentul acela de convingere a studenților "dacă veniți la noi, vă oferim .... și vă învățăm ... și o să aflați ...". Și partea și mai fericită (pentru mine și nefericită pentru ei :p) este că mi s-a potrivit rolul și chiar am avut succes!
Să se afișeze rezultatele așadar, să vedem cine are cei mai mulți studenți în echipă :)

Iată de ce TVR rămâne în top

Floricao este un jurnal online și o prezentare a mea, prin prisma pasiunilor și preocupărilor mele.

Iar politica și dezbaterile publice (de orice natură ar fi ele) nu fac parte din ele. Dar în acest moment mă uit la Ediția specială de la TVR 1, prezentată de Moise Guran, cu Victor Ponta ca invitat. Si mi-am amintit dintr-o dată de cântecul acela stupid cu Bruce Lee îl bate pe Van Damme... Vă las să vă imaginați cine e unul și cine e celălalt...

Începusem să notez replicile dintre cei doi, prin care Moise Guran făcea punct după punct. Dar scorul urca vertiginos de partea jurnalistului, în timp ce rămânea la 0 pentru premier.

Cuvintele sunt de prisos, uitați-vă la emisiune. Și dacă ați pierdut-o, căutați-o pe internet.

Iată de ce TVR rămâne în top ... pentru că are astfel de emisiuni, realizate de jurnaliști adevărați.