W.I.P.

Un an nou este deja aici. 

Anul trecut pe vremea asta îmi propuneam să fiu mai bună cu mine. Să dedic mai mult timp activităților care mă încălzesc și mă îmbogățesc. Să zâmbesc mai mult.

Am trecut la 3.0. M-am plimbat mult.

Anul ăsta mi-am lansat noi provocări. Așa am ajuns la www.ghiduri-turisitce.info, pentru că îmi place să fac schimb de povești despre lumea mare.

Speranțele sunt în creștere în continuare, iar surprizele în lucru.

Visând la pinguinii din Madagascar

Mă plâng din nou de vreme. Ninge, e frig și aș face orice să nu ies din casă. Și totuși mi-am făcut bagajele pentru o destinație nordică.

Iar acum mă uit la Simon Reeve cum se plimbă prin insulele Oceanului Indian, cum se bucură de plajele din Zanzibar sau din Seychelles, cum cunoște populațiile frumoase din Madagascar sau Mauritius.

Turcoazul perfect al apelor, plajele albe infinite, mâncăruri apetisante, condimente și parfumuri unice, sate sărace, dar oameni frumoși, soare și ploi calde, maimuțe haioase. It's on my list!

Versiunea scurtă este aceasta. Versiunea completă pe BBC. Play and enjoy!

Și pentru bucuria voastră, aceasta este prezentarea episodului, pe pagina de facebook a prezentatorului:

In this epic 6-part TV series - broadcast during 2012 - Simon Reeve travelled around the edge of the Indian Ocean. Starting his journey in South Africa, Simon headed up the east coast of Africa, around India and back down the western coast of Indonesia to Australia. The extraordinary adventure took Simon to 16 countries, as he braved the horrors of Mogadishu in Somalia, perhaps the most dangerous place on the planet, and travelled on to the beautiful Maldives, Mauritius and the Seychelles.

I so envy this guy! :)

Despre soare la o latitudine extrem de mică

A fost și soare în București, cu câteva zile înainte de Crăciun. Atât cât să ne lase să ieșim din case pentru cumpărături și vizite. Acum ninge și e frig. Dar ce mai contează? Avem provizii de sarmale și cozonac, putem să ne dedicăm activităților indoor. Jocuri, filme, cărți, poze, planuri.

M-aș întoarce puțin la soare totuși. Mă uit la poze. E cald, înnăbușitor, chiar și seara. Sunt tot eu, suntem tot noi. Dar suntem departe, la multe grade Celsius, longitudinale și latitudinale de casă. Sunt norocoasă. Stau în echilibru deasupra Ecuatorului. Și ca un copil mic mă bucur de fiecare gură de aer, mireasmă, adiere, chip văzut, zâmbet schimbat, mă mir de tot ce văd și îmi amintesc unde sunt. Și totul este un wow!

Adaptarea este ușoară, totul este ușor de intuit și înțeles, guvernat de ordine. Metrou cu un sistem inteligent de acces, pentru a eficientiza călătoriile, disciplină - se stă la coadă pentru urcare, curățenie - nu se mănâncă în spațiile publice. Oamenii, tineri și bătrâni, stau cu nasul în telefoane și tablete. Surprinzător, wireless-ul fiind extrem de prețios acolo, nu ca la noi. Mall-uri multe, se intră/iese (de) la metrou prin mall, se traveresează strada prin mall, se intră în spital prin mall. În intersecțiile mari, în funcție de direcția în care vrei să ieși de la metrou, treci printr-un alt mall. Cum spune ghidul meu online, Singapore este singurul mall care face parte din ONU. Nu se face economie la aer condiționat, în toate spațiile închise - metrou, magazine, hoteluri. Se circulă pe partea stângă, atât rutier, cât și pietonal, fie că sunt trotuare sau scări rulante, lucru care nu părea la fel de bine definit în Londra, din care tocmai veneam noi. Traversarea se face doar pe la trecerea de pietoni, ceea ce nu va mai fi valabil în următoarea noastră destinație, unde zebra de pe șosea nu era luată în seamă de nimeni. În zonele școlilor și ale spitalelor, pe lângă clasicul buton de "press for green man" există posibilitatea schimbării instantanee a culorii semaforului cu cartele speciale, de către elevi și bătrâni. În zonele rezidențiale sunt ceva mai puține malluri, în schimb este o invazie de magazine de corpuri de iluminat, cam ca băncile și farmaciile la parterul blocurilor în București. Clădirile nu au parter, primul nivel fiind etajul 1. Celebrul Please mind the platform gap se traduce pe liniile care merg în cartierele etnicilor chinezi și indieni printr-un amuzant pentru noi But heapi heapi...

În Singapore, ca oriunde în Asia, it's all about the streets. Ne-am plibat pe străzi, în cartiere rezidențiale sau business, în zona nouă cu zgârâie-nori, dar și în cea cu clădiri coloniale ...

zona rezidențială

trafic de noapte în zona rezidențială

zona business

multă sticlă

31 octombrie, 30 grade Celsius, 90% umiditate, brazi împodobiți

Floare de lotus, Casa științei

Primăria

european style

am bătut la pas și cartierul roșu, dar și zona naturală a parcurilor, pădurilor de mangrove și a plajelor ...

mangrove

faună locală (șopârla imensă mi-a scăpat, din păcate)

capătul lumii

liniște

am alergat prin parcul de distracții ...

pare cunoscută?

the one and only - Universal Studios

scene din filme

Transformers, dacă din sala de cinema am ieșit după jumătate de oră,
aici l-am analizat bine

Mumia, cred...

acasă la mine

"căluțul" meu de carusel

Am mâncat pe străzi și în piețe înconjurați de alți turiști, dar și rupți de grupurile de călători, în mijlocul indienilor ...

am pășit în China Town

zona etnică ordonată și modernă CT

culori și decoruri specifice CT

comerț, relax, mâncare CT

templu CT

oh da, Little India

culori LI

Ne-am plimbat cu metroul ...

imaginea asta îmi place tare mult, parcare de biciclete la capătul liniei de metrou

Be Nice

în țara oglinzilor

Am făcut night safari printre lei, hiene și elefanți. Am mirosit orhideele. Ne-am urcat în copaci pentru a ne bucura de lumini, culori și muzică ...

parfum de orhidee

și una roz

și alte culori

și ei au vacanță

the best part, tree climbing

and enjoying the view

tot un fel de oglindă

Mi-a plăcut mult mai mult decât am crezut la început. Am vrut să ajung acolo, cu mai multă forță decât vreau acum acea pereche de cizme super-frumoase, dar cu un preț peste limita pe care aș plăti-o eu pe un bun material, chiar dacă mi-l permit. Sau decât vreau acel palton alb care mi s-ar potrivi atât de bine, dar care rămâne totuși prea scump pentru o haină de la mine din dulap. De când m-am întors, citind și impresiile altora, am tot mai mult chef să mai calc pe acolo. Și voi mai ajunge, I'm pretty sure about that! Little India mă cheamă înapoi :) Happy kid vrea soare.

la vânătoare de avioane

Hai să ne jucăm!

Pentru că atunci când vârsta este mereu pe plus, spiritul are un curs invers proporțional, uneori, atunci când vrem să achieve something, soluția este să ne jucăm.

Și asta am făcut și eu, m-am jucat. Mai jos se vede cu ce.

Ideile serioase vin din ghidușii. Se pare că însuși Enstein a fost ajutat de materia lui cenușie mereu tânără.

Pozele imi aparțin, chiar și fără semnătură. So, same rights here.

Țările, puține... dar bune! 

Yin si Yang

Libertatea de a face ceea ce iti place.
Lasi totul deoparte no matter what si iti urmezi planul.

Cunoasterea diversitatii in care traim ma implineste si dorinta acestei cunoasteri ma defineste. De la aerul pe care il respiri, la culorile pe care le vezi, de la formele si structurile cladirilor la fizionomiile chipurilor, de la gustul si aroma mancarii la distractiile locale, totul este nou, diferit, interesant, tentant, socant, placut, respingator, apetisant, dezgustator.

Am vrut sa cunosc lumea si am inceput tiptil, in apropiere. Dar acum m-am indepartat. Acum nu ma mai tem sa invart globul si sa pun degetul acolo unde vreau sa ajung.

Satisfactii, mandrii, bucurii, placeri, entuziasm, nerabdare, oboseala, nehotarare, epuizare. Stari prin care am trecut incet-incet si de la una la alta.

Am invatat ceva? Poate. Sper. M-a(m) schimbat? Nu stiu. Imi doresc totusi.

De ce atatea vorbe pentru un lucru atat de obisnuit in ziua de azi? A fost ceva ce aveam nevoie. Imi doream de mult o astfel de experienta si a venit la momentul bun. Nu zic ca acum sunt zen. Dar am punctat unele lucruri importante si necesare pentru mine.
Am vazut (si notez aici pentru consemnare) ca am langa mine pe cineva care are mai multa rabdare decat mine (pozitiv). Dar care asteapta mai mereu ca situatiile sa se rezolve de la sine (negativ). E si asta o forma de Yin si Yang :)

Late Twenties and Early Thirties

Imi placea ideea acestor expresii englezesti. Am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu stiam ce. M-am gandit sa las o pagina goala, asa cum era si mintea mea. Pe urma am vrut sa fac doua coloane, gen bune si rele. Dar nici aici nu stiam ce sa pun. Nu am starea necesara pentru a face o analiza, nici macar una superficiala. Sub influenta ultimelor zile probabil ca mi-ar fi venit in minte multe atribute negative si nimic pozitiv. Dar nu asa vroiam sa arate pagina mea.

Asa ca am lasat-o pe mai tarziu, sperand sa se intample ceva ce-mi va aduce inspiratia inapoi. Si am gasit niste site-uri, foarte faine, pe care sper sa le citesc cat mai des. Genul acela de site-uri pe care le deschizi fara sa cauti nimic, dar afli o groaza de lucruri interesante din ele. Unul este despre Bucuresti si locuri frumoase din orasul nostru, altele despre de-toate-inspirationale (locuri, aplicatii, idei si cate altele), vazute prin ochii unui biciclist sau ai unei publiciste. Si atat de mult imi place sa cunosc un fapt, un lucru, un obiect, un loc, o viata, un om prin ochii altcuiva!

Rasfoind aceste site-uri, am dat de o intrebare grozava - daca ai fi o plastilina? Wow...nu m-am gandit pana acum la asta. Spiritul meu visator m-a facut de multe ori sa ma gandesc cum ar fi sa fiu un nor, sa strabat lumea intr-un zbor atat de lin incat sa am timp sa observ totul... Dar daca as fi o plastilina ce bine ar fi! M-as lua singura in maini si m-as modela pana as fi multumita de ce arat si ofer lumii. M-as modela eu, dar nu mi-ar fi frica nici sa ma las modelata - de oamenii de langa mine, de cartile pe care le citesc, de filmele pe care le vad, de locurile pe care le cunosc. As vrea ca fiecare ceva sa-si lase o amprenta. Pentru ca asta ar insemna ca avansez in ani si descopar lumea in care traiesc. Si as lasa o fereastra prin care sufletul meu sa poata fi vazut si, la randul lui, sa vada soarele. In felul asta ar ramane mereu tanar, vesel si visator :)

Asa ca in my late twenties and early thirties nu (mai) sunt in cautare de wonderland, as vrea doar sa fiu o plastilina... si un nor ;)

Ce voi face in '14

Vad ca sunt la moda prin social media listele de rezolutii. Citind in stanga si in dreapta si stand mai apoi stramb si judecand drept imi dau seama ca schema asta poate sa fie utila si chiar ar putea sa functioneze la o persoana ca mine, in trecut exagerat de minutioasa si atenta la planuri si detalii, in prezent mai menefreghista, but still...

Pe scurt si in concluzie, incerc si eu sa-mi fac o lista. Nu extrem de personala si destul de light. Sa incepem usor, zic. Lista o las deschisa si voi reveni la ea de cate ori voi vrea sa mai adaug ceva. Bineinteles ca as putea sa o pastrez doar  pentru mine, dar un angajament luat in public are mai multa greutate si motiveaza mai mult. Plus ca scrisul este o forma de terapie si ce terapie ar mai fi daca eu mi-as ascunde ambitiile, right?

- sa scriu mai mult si mai bine, pentru ca imi place; nu conteaza daca ce scriu primeste eticheta de NP sau ajunge publicat aici; nu pentru autoflatarea talentului meu, dar e o metoda buna de a-mi pune ordine in ganduri si de a-mi centraliza ideile, asigurandu-ma astfel ca am invatat ceva sau ca stiu ce urmeaza sa fac
- sa dezvolt acest jurnal online, sa ii dau o nota mai putin personala, sa aiba mai mult continut; o sa fie haios peste ani sa recitesc toate aceste articole, sunt sigura ca imi voi aminti pentru fiecare in parte in ce context le-am scris
- sa ma ocup cu adevarat de grafica, sa nu ramana doar un curs trecut in CV, fara aplicabilitate
- sa merg mai mult cu bicicleta, pentru ca e o activitate sanatoasa si pentru ca imi da o stare de bine
- sa invat tenis sau sa invat sa inot (sincer, sunt sanse mici sa se intample una din astea, but never say never)
- sa fac gimnastica acasa in fiecare zi, pentru ca nu vreau sa-l supar pe mosu, care mi-a adus o salteluta asa de frumoasa
- sa citesc mai mult; am atatea carti incepute acum, dar si o lista de lecturi, alcatuita la inceputul anului trecut, la care vreau sa ma intorc din cand in cand
- sa calatoresc prin lumea mare si prin viata si sa cresc in urma experientelor acumulate
- sa fac mai multe poze, sa fotografiez, o floare, un zambet, o labuta pufoasa, un nor, o frunza... (pentru asta poate ar trebui sa umblu cu aparatul foto la mine)
- sa rad mai mult, pentru ca anul trecut am cam uitat sa o fac
- sa stau mai des cu persoanele frumoase, care imi insenineaza viata - parinti, prieteni, puf
- sa merg mai des la teatru/concerte, pentru ca pe finalul anului trecut incepusem acest obicei bun si a fost bine
- sa conduc un Fiat 500; asta e mai veche, dar a ramas neindeplinita; nu, nu se pune ca a fost prima masina pe care am reusit sa o pornesc si sa o conduc pe bune 100 de metri pe un semi-drum rural; vreau sa conduc una pe bune, legal, pe drumuri publice :)
- sa incerc mancaruri "exotice", neincercate pana acum, fie la restaurant, fie gatite acasa (de preferat varianta a 2-a, ar fi o pata de culoare si veselie intr-o seara banala din timpul saptamanii)
- sa ajung macar un weekend in coltisorul meu de rai si sa ma bucur de cerul instelat

Si voi incepe chiar acum, inchid calculatorul si imi iau cartea, pentru a citi macar cateva pagini inainte de culcare.
Noapte buna, vise placute :)