W.I.P.

Un an nou este deja aici. 

Anul trecut pe vremea asta îmi propuneam să fiu mai bună cu mine. Să dedic mai mult timp activităților care mă încălzesc și mă îmbogățesc. Să zâmbesc mai mult.

Am trecut la 3.0. M-am plimbat mult.

Anul ăsta mi-am lansat noi provocări. Așa am ajuns la www.ghiduri-turisitce.info, pentru că îmi place să fac schimb de povești despre lumea mare.

Speranțele sunt în creștere în continuare, iar surprizele în lucru.

Visând la pinguinii din Madagascar

Mă plâng din nou de vreme. Ninge, e frig și aș face orice să nu ies din casă. Și totuși mi-am făcut bagajele pentru o destinație nordică.

Iar acum mă uit la Simon Reeve cum se plimbă prin insulele Oceanului Indian, cum se bucură de plajele din Zanzibar sau din Seychelles, cum cunoște populațiile frumoase din Madagascar sau Mauritius.

Turcoazul perfect al apelor, plajele albe infinite, mâncăruri apetisante, condimente și parfumuri unice, sate sărace, dar oameni frumoși, soare și ploi calde, maimuțe haioase. It's on my list!

Versiunea scurtă este aceasta. Versiunea completă pe BBC. Play and enjoy!

Și pentru bucuria voastră, aceasta este prezentarea episodului, pe pagina de facebook a prezentatorului:

In this epic 6-part TV series - broadcast during 2012 - Simon Reeve travelled around the edge of the Indian Ocean. Starting his journey in South Africa, Simon headed up the east coast of Africa, around India and back down the western coast of Indonesia to Australia. The extraordinary adventure took Simon to 16 countries, as he braved the horrors of Mogadishu in Somalia, perhaps the most dangerous place on the planet, and travelled on to the beautiful Maldives, Mauritius and the Seychelles.

I so envy this guy! :)

Crăciun cu Charlie

Întotdeauna o plăcere să mă uit la filmulețele lui C.C.

Another kind of selfie

Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.

Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.

Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)

Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p

Zambet de luni

Sa zambim, zic

Nimic...doar play & enjoy

Am descoperit ceva, o voce fru-moa-sa de tot, cuvinte sensibile, timbru cald, mesaje... N-am mai ascultat de mult o muzica asa frumoasa. Love it!
Presimt ca o sa am o zi buna:)

Late Twenties and Early Thirties

Imi placea ideea acestor expresii englezesti. Am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu stiam ce. M-am gandit sa las o pagina goala, asa cum era si mintea mea. Pe urma am vrut sa fac doua coloane, gen bune si rele. Dar nici aici nu stiam ce sa pun. Nu am starea necesara pentru a face o analiza, nici macar una superficiala. Sub influenta ultimelor zile probabil ca mi-ar fi venit in minte multe atribute negative si nimic pozitiv. Dar nu asa vroiam sa arate pagina mea.

Asa ca am lasat-o pe mai tarziu, sperand sa se intample ceva ce-mi va aduce inspiratia inapoi. Si am gasit niste site-uri, foarte faine, pe care sper sa le citesc cat mai des. Genul acela de site-uri pe care le deschizi fara sa cauti nimic, dar afli o groaza de lucruri interesante din ele. Unul este despre Bucuresti si locuri frumoase din orasul nostru, altele despre de-toate-inspirationale (locuri, aplicatii, idei si cate altele), vazute prin ochii unui biciclist sau ai unei publiciste. Si atat de mult imi place sa cunosc un fapt, un lucru, un obiect, un loc, o viata, un om prin ochii altcuiva!

Rasfoind aceste site-uri, am dat de o intrebare grozava - daca ai fi o plastilina? Wow...nu m-am gandit pana acum la asta. Spiritul meu visator m-a facut de multe ori sa ma gandesc cum ar fi sa fiu un nor, sa strabat lumea intr-un zbor atat de lin incat sa am timp sa observ totul... Dar daca as fi o plastilina ce bine ar fi! M-as lua singura in maini si m-as modela pana as fi multumita de ce arat si ofer lumii. M-as modela eu, dar nu mi-ar fi frica nici sa ma las modelata - de oamenii de langa mine, de cartile pe care le citesc, de filmele pe care le vad, de locurile pe care le cunosc. As vrea ca fiecare ceva sa-si lase o amprenta. Pentru ca asta ar insemna ca avansez in ani si descopar lumea in care traiesc. Si as lasa o fereastra prin care sufletul meu sa poata fi vazut si, la randul lui, sa vada soarele. In felul asta ar ramane mereu tanar, vesel si visator :)

Asa ca in my late twenties and early thirties nu (mai) sunt in cautare de wonderland, as vrea doar sa fiu o plastilina... si un nor ;)

Inscriptie...

Starea zilei :)

Furtuna

O piesa noua la Teatrul National. Mie mi-a placut. Aproape la fel de mult ca Visul unei nopti de vara, de la Teatrul Mic.

Desi replicile nu mi s-au parut intotdeauna cele mai reusite (imi asum subiectivitatea acestei afirmatii), scenografia, punerea in scena, costumele, muzica au fost in ton cu generatia 2.0 de actori.
Comicul de limbaj a dat si el prospetime piesei, sufland praful de pe replicile clasice - "Mozzarella!!!" :)))

E adevarat ca interpretarea intr-o cheie noua si tinereasca a lasat numai putin din Shakespeare, insa tocmai "altfelul" acesta face piesa deosebita.

Sala e atat de intima incat creeaza automat o legatura cu actorii. Actori care si-au intampinat publicul jucandu-se pe scena, detensionand atmosfera de teatru si trasformand-o intr-o intalnire degajata cu prietenii spectatori.

Iar din prestatia actoriceasca cel mai mult mi-a placut  Canibal? De ce? Pentru ca atat de bine l-a interpretat Mihai Calin, ca nu am recunoscut nimic din el in personaj. Desi la inceput l-am recunoscut pe scena printre actori si pe "baiatul de la Roata Norocului", mai departe, in piesa nu l-am mai ghicit. Si chiar ma intrebam daca avea si el un rol, sau doar se intamplase sa fie pe scena. Amuzant, nu? Dar abia cand am citit afisul la final mi-am dat seama cine a fost :)

Sursa foto: www.tnb.ro

Altceva despre piesa? Trebuie vazuta!

Goagal

Acum ceva timp m-a oprit o tanara pe strada sa ma intrebe daca stiu unde este strada X. L-am scos la inaintare pe prietenul Maps si am descoperit. Saptamana trecuta povesteam cu un fel de colega de la munca despre eficientizarea timpului petrecut in trafic (da, stiu, tocmai eu, soferul de weekend) si i-am marturisit  ca eu apelez intotdeauna la harta de la goagal cand trebuie sa ajung undeva. A fost surprinsa, dar totodata incantata de metoda descoperita. Azi-dimineata o domnisoara, pe trecerea de pietoni, ma intreba in fuga daca cunosc o adresa in zona. Avea smartfonul in mana, dar cu siguranta nu pentru a gugalui adresa. De data asta nu am facut-o nici eu, pentru ca stiam strada :)

Si eu care credeam ca suntem generatia goagal. Eu, cel putin, cam sunt. Mailuri, harti, planificari, liste de cumparaturi, documente personale sau de munca, calendar, traduceri, album foto, enciclopedie pentru aproape orice informatie urgenta de care am nevoie. Eu il folosesc si a devenit raspunsul meu la aproape orice nevoie.

Mi se pare ciudat ca sunt atatea persoane care nu profita de toate instrumentele astea, inventate pentru a ne usura viata. Atunci de ce moda cu smartfonurile daca nu sunt folosite nici macar pentru atata lucru? Sa fie doar pentru imagine si pentru facebook?

Veselie

Mie imi place. E vesel. E viu. E muzica pe care mi-as pune-o pe cd-ul din masina.
Iar clipul...wow, anii '80, copilaria noastra...

Never felt so good...

Hai la film

Bucurestiul abunda de evenimente culturale, iar festivalurile de film in aceasta perioada sunt ofertante. Filme europene, filme latino-americane, filme bune. Timp sa fie sa le vezi pe toate. Sau cat mai multe dintre ele macar. Ca e pacat. Eu am vazut putine rau, doar doua adica, dar interesante.

Izlet mi-a placut. A trip (asa a fost tradus in engleza) e un film despre viata, cu o poveste frumos alcatuita, bine dozata, umor atat cat ii trebuie, dramatism doar cat sa creeze un sambure al povestii. Cu niste actori tineri, care au intruchipat cum nu se putea mai bine personajele. Iar fata a fost minunata, as vrea sa am si eu ceva din spiritul ei...

O Estranho Caso de Angelica, chiar ca estranho :) Manoel de Oliveira, o sa mai caut filme ale lui. Mi se pare interesant de inteles cum functioneaza mintea si imaginatia lui. La Angelica mi-a placut muzica, de imagini nu mai spun, limba dulce a intregit totul. Chiar daca povestea in sine e un pic stupizica.

La grande bellezza l-am vazut acasa. Stile italiano, bella vita, imagini frumoase, dar nu are o poveste concreta, inchegata. Sau asa mi s-a parut mie. Si totusi, e super pe val si super premiat. Nu e rau ca l-am vazut, doar ca nu prea am ce sa povestesc despre el.

Poate mai prind totusi vreunul azi-maine. Si oricum, urmeaza cele mai bune filme de la Cannes la NCRR. Sa facem loc pentru niste filme bune, zic.

Cei care privesc cerul

Am facut un calcul si viata unui american valoreaza cat viata a 80.000 de rwandezi. Acesta a fost raspunsul venit din partea autoritatilor internationale, atunci cand trupele ONU prezente in Rwuanda au cerut intariri, in timpul razboiului civil. Nu numai ca nu au primit intariri, dar trupele deja prezente acolo au fost retrase, ramanand un efectiv de doar circa 270 de soldati de la peste 1000, cati erau initial (sper ca am retinut bine cifrele).

Inca un film care ne pune pe ganduri atunci cand iesim din sala de cinema. Ne face sa ne gandim, sa ne punem intrebari, sa ne revoltam.

Cine nu l-a vazut inca, ar face bine sa il aiba pe lista. Watchers of the sky deschide mintea si ne face sa cunoastem lumea in care traim, oamenii printre care ne miscam. Ne poarta printre cele mai mari conflicte ale secolului trecut, ne face martori la procesele de la Nuremberg sau de la Haga, ne arata diferenta intre criminalitate si dreptate, apatie si pasiune. Filmul a fost inspirat din cartea "A Problem From Hell" a Samanthei Power, carte  onorata cu premiul Pulitzer.

To see / to read.

Vocea

Sursa foto

De cate ori ascultam melodia asta la radio ma intrebam cum arata, de fapt, interpretul. Mi-l imaginam pe la varsta a doua spre a treia, poate de culoare.

Acum curiozitatea m-a impins sa-l caut pe youtube. Pe bune, a lui e vocea asta?!? Inca nu ma pot obisnui cu asocierea... :)

Ce ascultam azi?

Seri de filme

Incep sa cred ca treaba asta cu jurnalul, fie el si online, devine esentiala. Memoria mea e obosita. Nu am mai scris in ultimele saptamani ce filme am mai vazut si intre timp am  uitat.

De dragul exercitiului, voi aminti in treacat ca am vazut The Grand Hotel Budapest. Amuzant, usurel, colorat, dar nu m-a impactat (imi asum exprimarea). Poate mai degraba am retinut popcornul fara numar :) Care, by-the-way, a picat tare bine pentru ca mi-a taiat pofta de dulciuri, desi in film toti se delectau cu prajiturele ce aratau foarte bine si care, probabil, erau si extrem de  gustoase.

Sursa foto

Au mai fost si altele, dar ... le-am uitat :( Facem loc pentru urmatoarele acum.

Minutul de relaxare

S-a intamplat sa primesc in ultimele zile mai multe linkuri din categoria "minutul de relaxare", fie ca erau articole, teste, glume sau recomandari de filme. Cum caile pe care mi-au fost trimise erau diverse, le adun aici pe toate, sa-mi fie mai usor cand vreau sa ma intorc la ele, dar si sa ii bucur pe cei cu o doza de curiozitate peste medie, carora cu siguranta le-ar face placere sa se delecteze cu ceva nou.

1. Un test simpatic de memorie de la BBC, care ne arata legatura dintre orele de somn si starea memoriei noastre.
2. Tot de la BBC, un test de reactie, legat tot de somnul nostru cel odihnitor (sau nu prea).
Alte teste si articole interesante pe pagina lor.
3. Glumite, dar nu pentru oricine. Se spune ca doar intelectualii le pot intelege, e cu provocare, asadar.
4. Un scurt si bine punctat compendiu pentru (ne)cunoscatorii de arta.
5. Cei cu o anume sensibilitate la animalute se pot delecta citind despre cum pot gasi un job prietenului necuvantator.
6. Pentru cei care cred in glumele cu americanii si vor sa se ia la intrecere cu ei, amintesc de acest National Science Quiz.
7. Si pentru ca a fost filmuletul saptamanii, o sa-l notez si eu aici, nu de alta, dar mi-a placut ideea :)

Mie imi rasuna in casti acum "but Angie, I still love you, baby". Desi e  un cantec trist, mie imi da o stare de bine. Imi aduce niste amintiri frumoase, cand cineva il transformase in "but Flori, I still love you, baby"... iar felul in care era pronuntat Flori e fara pereche :)
Nu mai am nevoie de lecturi de relaxare, deocamdata... :)

Do nothing

Un moment de liniste.

Mudre

Un titlu de articol care suna cam asa: "Fotografii sunt niste oameni fericiti: ei chiar isi ating obiectivele"... mi-a placut.

Momentul de mudra. Cateva minute de gyan mudra.

Putina muzica buna...

Si acum good night, sleep tight :)

Baikonur

"Orice cade din rai, poti pastra"... asa spune afisul filmului Baikonur.
Un film usor, de vazut intr-o seara rece. Acasa sau la cinema, de preferat in 2... ca sa ai cu cine sa te amuzi :) Desi nu este o simpla comedie. Baikonur. Enjoy!