Se afișează postările cu eticheta filme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filme. Afișați toate postările

joi, 17 iulie 2014

In linistea noptii vin cele mai bune idei


In fiecare zi deschid o pagina alba si incerc sa scriu ceva. Si de fiecare data salvez cate o ciorna, cu ideea zilei, starea mea din ziua respectiva - vesela, jucausa, trista, ingrijorata, obosita, efervescenta... Dar niciodata ea nu ajunge aici, o pastrez doar pentru mine. Uitandu-ma peste ele acum, as putea sa desenez aproape fiecare zi din ultimele saptamani.

Au fost zile pline, chiar si atunci cand nu am facut efectiv nimic. Au fost pline de cuvinte, de zambete, de incapatanari, de idei...

Am iesit din Bucuresti, am facut poze, am mancat bun, am citit, am vazut filme, am facut sport (!!!), am povestit cu persoane frumoase, am facut planuri. Se pare ca am atins multe din punctele puse pe lista de inceput de an :)

Printre filmele vazute: "Lech Walesa"
Din cartile citite: "Cel care ma asteapta", Parinoush Saniee

gasita intamplator, din anii mai tineri :)

miercuri, 14 mai 2014

Hai la film

Bucurestiul abunda de evenimente culturale, iar festivalurile de film in aceasta perioada sunt ofertante. Filme europene, filme latino-americane, filme bune. Timp sa fie sa le vezi pe toate. Sau cat mai multe dintre ele macar. Ca e pacat. Eu am vazut putine rau, doar doua adica, dar interesante.

Izlet mi-a placut. A trip (asa a fost tradus in engleza) e un film despre viata, cu o poveste frumos alcatuita, bine dozata, umor atat cat ii trebuie, dramatism doar cat sa creeze un sambure al povestii. Cu niste actori tineri, care au intruchipat cum nu se putea mai bine personajele. Iar fata a fost minunata, as vrea sa am si eu ceva din spiritul ei...

O Estranho Caso de Angelica, chiar ca estranho :) Manoel de Oliveira, o sa mai caut filme ale lui. Mi se pare interesant de inteles cum functioneaza mintea si imaginatia lui. La Angelica mi-a placut muzica, de imagini nu mai spun, limba dulce a intregit totul. Chiar daca povestea in sine e un pic stupizica.

La grande bellezza l-am vazut acasa. Stile italiano, bella vita, imagini frumoase, dar nu are o poveste concreta, inchegata. Sau asa mi s-a parut mie. Si totusi, e super pe val si super premiat. Nu e rau ca l-am vazut, doar ca nu prea am ce sa povestesc despre el.

Poate mai prind totusi vreunul azi-maine. Si oricum, urmeaza cele mai bune filme de la Cannes la NCRR. Sa facem loc pentru niste filme bune, zic.



miercuri, 30 aprilie 2014

Cei care privesc cerul

Am facut un calcul si viata unui american valoreaza cat viata a 80.000 de rwandezi. Acesta a fost raspunsul venit din partea autoritatilor internationale, atunci cand trupele ONU prezente in Rwuanda au cerut intariri, in timpul razboiului civil. Nu numai ca nu au primit intariri, dar trupele deja prezente acolo au fost retrase, ramanand un efectiv de doar circa 270 de soldati de la peste 1000, cati erau initial (sper ca am retinut bine cifrele).

Inca un film care ne pune pe ganduri atunci cand iesim din sala de cinema. Ne face sa ne gandim, sa ne punem intrebari, sa ne revoltam.

Cine nu l-a vazut inca, ar face bine sa il aiba pe lista. Watchers of the sky deschide mintea si ne face sa cunoastem lumea in care traim, oamenii printre care ne miscam. Ne poarta printre cele mai mari conflicte ale secolului trecut, ne face martori la procesele de la Nuremberg sau de la Haga, ne arata diferenta intre criminalitate si dreptate, apatie si pasiune. Filmul a fost inspirat din cartea "A Problem From Hell" a Samanthei Power, carte  onorata cu premiul Pulitzer.

To see / to read.



joi, 3 aprilie 2014

Seri de filme

Incep sa cred ca treaba asta cu jurnalul, fie el si online, devine esentiala. Memoria mea e obosita. Nu am mai scris in ultimele saptamani ce filme am mai vazut si intre timp am  uitat.

De dragul exercitiului, voi aminti in treacat ca am vazut The Grand Hotel Budapest. Amuzant, usurel, colorat, dar nu m-a impactat (imi asum exprimarea). Poate mai degraba am retinut popcornul fara numar :) Care, by-the-way, a picat tare bine pentru ca mi-a taiat pofta de dulciuri, desi in film toti se delectau cu prajiturele ce aratau foarte bine si care, probabil, erau si extrem de  gustoase.


Au mai fost si altele, dar ... le-am uitat :( Facem loc pentru urmatoarele acum.



duminică, 16 martie 2014

Despre filme

A mai trecut o saptamana in care ma declar multumita de filmele vazute. Imi plac filmele care la final imi dau senzatia de implinire, ma fac sa traiesc o emotie puternica, imi aduc unele informatii noi, ma fac sa-mi extind sfera de interese. 

Saptamana trecuta am vazut doua filme care m-au facut fericita. Primul a fost un documentar in cadrul seriei British Documentary de la Muzeul Taranului Roman - "Ghidul hasidic pentru dragoste, căsătorie și găsirea unei soții". Am aflat ce este comunitatea hasimida din Londra, care le sunt obiceiurile si traditiile. Am ramas surpinsa de contrastul dintre imaginea lor din exterior si stilul de viata din interiorul comunitatii. Am ras de gaselnitele lor pentru a fenta regulile. M-a distrat umorul intelept al celor mai in varsta dintre ei. M-am bucurat sa aflu ca in ciuda hainelor lungi si negre, palariilor ciudate si a perciunilor carliontati, sunt foarte deschisi oportunitatilor oferite de stilul de viata occidental.

In cadrul serii de film de acasa am vazut "Rush". Dorinta puternica de castig, determinare, risc - doua persepective total diferite asupra a ceea ce inseamna ambitia si pana unde merge aceasta pentru fiecare. Rivalitate. Respect. Un film frumos, care a redat intr-un mod simplu povestea a doua personalitati din istoria sportului.

O noua saptamana - One World Romania. Mai povestim saptamana urmatoare.

vineri, 7 martie 2014

Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler

Am cam lipsit de acasa. Mi-am lasat gandurile sa zboare, fara sa le ordonez frumos pe ecranul calculatorului, cum obisnuiam sa fac. Si am simtit asta, am fost mai agitata, nervoasa, obosita. Revin la casuta mea virtuala si las cuvintele sa curga. Vreau sa fiu mai senina ca zilele acestui inceput de martie. Trebuie sa imi amintesc ce mi-am promis.

"Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler"

Mi-e greu sa ma uit la filme. Ca un exponent al unui semn de pamant ce sunt, ma plictisesc subiectele fantastice, comediile exagerate ma obosesc, agresivitatea nu pot sa o urmaresc, siroposeniile utopice nu pica nici ele bine. De seriale nu mai zic, nu ma pot apuca de unul pentru ca inca de la inceput ma gandesc cat timp pierdut inseamna 'n' episoade si cate alte lucruri as putea face in timpul asta. Prin urmare, sunt putine filmele pe care le vad. Si mai putine cele care imi plac.

Eu vad in filme, ca si in carti sau calatorii, mai mult decat simple activitati de ocupat timpul liber. Toate sunt experiente, descoperiri de oameni, obiceiuri, culturi noi, care formeaza trairi. De aceea, le aleg mai mereu pe cele care imi suna mai exotic, mai dramatic, mai "altfel".

Astfel, in ultima saptamana am vazut "Roua Cerului", in cadrul Festivalului de Film Japonez, "Detectivul Bengalez", in cadrul proiectului British Documentary si "Hotul de carti".
"The Book Thief" este de departe unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp, cu o poveste grea, dar doarte frumos prezentata. Si dureros de adevarata. Cu rautati gratuite la care au fost supusi oameni nevinovati, care aveau totusi puterea sa se bucure de lucruri marunte - o carte, un acordeon.

Am inteles ce inseamna sa pierzi pe cineva. Si mi-am intarit credinta ca in ciuda a orice, este o persoana a carei pierdere nu vreau sa o traiesc. Si nu ma refer la faptul ca uneori destinul nostru ne separa si ne poarta pe drumuri diferite de la un punct incolo.
Mi-am amintit de ce sunt acum aici, mi-am adus aminte ca mi-am promis sa renunt la nesiguranta si la orice amintiri distructive, ca daca am decis ceva, inseamna ca orice umbre au fost impachetate bine si puse sub cheie, ca ocupam un spatiu nou, in care vom crea totul iarasi, impreuna.

Si daca chiar si mama lui Hitler si-a iubit fiul, atunci ...



vineri, 28 februarie 2014

Drops of Heaven


ROUA CERULUI (TEN NO SHIZUKU / DROPS OF HEAVEN)
Regia: Atsunori Kawamura
ROUA CERULUI este un omagiu adus scriitoarei şi specialistei în gastronomie Yoshiko Tatsumi, cea care, la venerabila vârstă de 88 de ani, dă lecţii culinare, dar şi sfaturi de filozofie şi de viaţă. Cursurile de gătit şi reţetele celebrelor supe preparate de Tatsumi adună în fiecare lună participanţi din întreaga lume, pentru că, dincolo de reţetele sale miraculoase ce au la bază ingrediente naturale, Tatsumi vorbeşte tuturor despre legătura indisolubilă dintre hrană, dragoste şi secretul unei vieţi lungi şi sănătoase. Filmul este realizat de regizorul şi scriitorul Atsunori Kawamura, autor a mai multor documentare în domeniul psihologiei, religiei, istoriei contemporane, protecţiei mediului etc. În 2013, ROUA CERULUI a primit aprecieri în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian şi a Festivalulului Internaţioanl de Film de la Varşovia.


Oameni frumosi, cu multa rabdare, recunoscatori tuturor surselor datatoare de hrana, plini de respect pentru orice forma de viata, iubitori de viata sub orice forma ar fi ea, cu multa grija pentru semeni.
Alta lume... civilizatie, cultura, educatie, gandire... toate atat de diferite de cultura europeana. 
Si totusi impartim aceeasi lume, noi la un capt, ei la celalalt...

O alegere buna intr-o seara de februarie. Yoshiko Tatsumi spunea ca la 80 de ani a fost suficient de inteleapta sa inteleaga o anume situatie din viata ei. Abia astept sa ajung si eu acolo... :) 

joi, 9 ianuarie 2014

Zambeam pentru ca...

Seri de film. Ieri, o drama englezeasca. Azi, o comedie frantuzeasca

Zi plina la munca. Sis propune sa mergem la un film. Zic da, fara sa ma gandesc prea mult. 
Intreb ce film. Imi arunca un titlu..."Populaire". Popul... pop... imi suna cunoscut. Citisem zilele trecute mai multe articole despre filmele anului 2013. Dau rapid un search si vad imaginea afisului. Acum stiu sigur ca aparea undeva mentionat in articol filmul, imi amintesc perfect de aest afis. Mai intreb si unde ruleaza. Europa, vine rapid raspunsul. Ah, Europa deci. Trebuie sa merite atunci, acolo nu sunt filme proaste. Asa ca nu mai acord cele 2 minute trailerului pentru a vedea despre ce e vorba.

Europa = cinema-ul ala unde dardaim nitel... Dar parca ultima data nu a fost chiar asa de rau.
Ajungem la film, luam bilete si intram. Hmmm...mai frig decat data trecuta. Am o tentativa de a-mi da jos geaca. Ma razgandesc rapid. 

Incepe filmul...in franceza (!!!). Subtitrari nema. Ma intorc catre sis cu privirea aceea de "ai ceva sa-mi spui?". Ea, cu un zambet inghetat: "ti-am zis ca e in franceza?". Panica :)) Nivelul meu de intelegere al francezei nu putea sa depaseasca 50% in conditiile climatice date. Cineva iese din sala si anunta ca lipsesc subtitrarile. Dupa cateva minute apare intr-un colt al ecranului un semn grafic de tastatura si un buton "ON". 

Evviva! Functioneaza, acum pot sa ma bucur de film :) Clasic, in stilul anilor '50, usor, comic, spumos. Exact ceea ce trebuia dupa 9 ore lungi de birou. Fraza de referinta a filmului? Aceasta: "eu zambeam pentru ca ma simeam iubita". Simplu si frumos. Si al naibii de adevarat. 

Nu am nevoie de nimic altceva ca sa fiu fericita. Am lumea la picioare daca ma simt iubita si voi avea grija sa nu o ranesc cu umbletul meu. Iar cel care ma poate face sa ma simt asa trebuie sa ma considere egala lui. Sa creada in el. Si sa stie sa se uite in ochii mei.  
Tu esti acela? Save a bed. Sleep in my arms. 


vineri, 13 decembrie 2013

Baikonur

"Orice cade din rai, poti pastra"... asa spune afisul filmului Baikonur.
Un film usor, de vazut intr-o seara rece. Acasa sau la cinema, de preferat in 2... ca sa ai cu cine sa te amuzi :) Desi nu este o simpla comedie. Baikonur. Enjoy!

joi, 5 decembrie 2013

Charlie

Pentru ca este unic...











When there are clouds in the sky
You'll get by
If you smile



duminică, 27 octombrie 2013

Sometimes, the wrong train..

... can take you to right destination

nice funny film, tasty indian food, perfect purple sky, very guilty heart... tabloul unei seri incomplete

Dear Journal,

Azi am reusit sa ajung la un film pe care imi doream de mult sa-l vad, "The Lunchbox", castigator al premiului publicului la Cannes. E un film usor, cu o poveste simpla, care prezinta o cultura indiana occidentalizata. Lipsesc culorile si muzica specifice filmelor indiene. Iar finalul deschis este foarte european. Dar este un film placut.
Mi-a placut mult replica asta, "Sometimes even the wrong train can take you to the right destination".
Este un fel de "Everything will be ok in the end. If it's not ok, it's not the end", din "The Best Exotic Marigold Hotel".

Sper ca si trenul pe care l-am luat eu, din greseala, sa ma duca totusi acolo unde trebuie.
Starea mea, un amestec destul de ciudat de dezamagire de mine, regrete, durere, dar si un fel de eliberare de un stress lung si apasator.

De ce trebuie sa ne prefacem ca suntem bine, doar ca sa-i facem in ciuda celuilalt? De ce vrem sa parem dezinteresati, cand de fapt ne doare? De ce ne ascundem de celalalt, crezand ca in felul asta trece mai repede dezamagirea? De ce nu putem sa fim noi, asa cum suntem, fara teama ca cineva va fi jignit?
Oameni singuri...

Imi rasuna in minte un refren de la Sting

If I ever lose my faith in you
There's be nothing left for me to do

If you ever lose your faith in me
There's be nothing left for you to do

miercuri, 25 septembrie 2013

It takes two to tango



Fara sa-mi dau seama cum am facut legatura, mi-am amintit de tango. 
Asa ca din seria "Dor de", ma bucur acum de clipul de mai sus. Nu numai o lectie de tango, ci o lectie de viata.

"No mistakes in the tango, darling, not like life. It's simple. That's what makes the tango so great. If you make a mistake, get all tangled up, just tango on." :)

Lovely. Enjoy!