Despre soare la o latitudine extrem de mică

A fost și soare în București, cu câteva zile înainte de Crăciun. Atât cât să ne lase să ieșim din case pentru cumpărături și vizite. Acum ninge și e frig. Dar ce mai contează? Avem provizii de sarmale și cozonac, putem să ne dedicăm activităților indoor. Jocuri, filme, cărți, poze, planuri.

M-aș întoarce puțin la soare totuși. Mă uit la poze. E cald, înnăbușitor, chiar și seara. Sunt tot eu, suntem tot noi. Dar suntem departe, la multe grade Celsius, longitudinale și latitudinale de casă. Sunt norocoasă. Stau în echilibru deasupra Ecuatorului. Și ca un copil mic mă bucur de fiecare gură de aer, mireasmă, adiere, chip văzut, zâmbet schimbat, mă mir de tot ce văd și îmi amintesc unde sunt. Și totul este un wow!

Adaptarea este ușoară, totul este ușor de intuit și înțeles, guvernat de ordine. Metrou cu un sistem inteligent de acces, pentru a eficientiza călătoriile, disciplină - se stă la coadă pentru urcare, curățenie - nu se mănâncă în spațiile publice. Oamenii, tineri și bătrâni, stau cu nasul în telefoane și tablete. Surprinzător, wireless-ul fiind extrem de prețios acolo, nu ca la noi. Mall-uri multe, se intră/iese (de) la metrou prin mall, se traveresează strada prin mall, se intră în spital prin mall. În intersecțiile mari, în funcție de direcția în care vrei să ieși de la metrou, treci printr-un alt mall. Cum spune ghidul meu online, Singapore este singurul mall care face parte din ONU. Nu se face economie la aer condiționat, în toate spațiile închise - metrou, magazine, hoteluri. Se circulă pe partea stângă, atât rutier, cât și pietonal, fie că sunt trotuare sau scări rulante, lucru care nu părea la fel de bine definit în Londra, din care tocmai veneam noi. Traversarea se face doar pe la trecerea de pietoni, ceea ce nu va mai fi valabil în următoarea noastră destinație, unde zebra de pe șosea nu era luată în seamă de nimeni. În zonele școlilor și ale spitalelor, pe lângă clasicul buton de "press for green man" există posibilitatea schimbării instantanee a culorii semaforului cu cartele speciale, de către elevi și bătrâni. În zonele rezidențiale sunt ceva mai puține malluri, în schimb este o invazie de magazine de corpuri de iluminat, cam ca băncile și farmaciile la parterul blocurilor în București. Clădirile nu au parter, primul nivel fiind etajul 1. Celebrul Please mind the platform gap se traduce pe liniile care merg în cartierele etnicilor chinezi și indieni printr-un amuzant pentru noi But heapi heapi...

În Singapore, ca oriunde în Asia, it's all about the streets. Ne-am plibat pe străzi, în cartiere rezidențiale sau business, în zona nouă cu zgârâie-nori, dar și în cea cu clădiri coloniale ...

zona rezidențială

trafic de noapte în zona rezidențială

zona business

multă sticlă

31 octombrie, 30 grade Celsius, 90% umiditate, brazi împodobiți

Floare de lotus, Casa științei

Primăria

european style

am bătut la pas și cartierul roșu, dar și zona naturală a parcurilor, pădurilor de mangrove și a plajelor ...

mangrove

faună locală (șopârla imensă mi-a scăpat, din păcate)

capătul lumii

liniște

am alergat prin parcul de distracții ...

pare cunoscută?

the one and only - Universal Studios

scene din filme

Transformers, dacă din sala de cinema am ieșit după jumătate de oră,
aici l-am analizat bine

Mumia, cred...

acasă la mine

"căluțul" meu de carusel

Am mâncat pe străzi și în piețe înconjurați de alți turiști, dar și rupți de grupurile de călători, în mijlocul indienilor ...

am pășit în China Town

zona etnică ordonată și modernă CT

culori și decoruri specifice CT

comerț, relax, mâncare CT

templu CT

oh da, Little India

culori LI

Ne-am plimbat cu metroul ...

imaginea asta îmi place tare mult, parcare de biciclete la capătul liniei de metrou

Be Nice

în țara oglinzilor

Am făcut night safari printre lei, hiene și elefanți. Am mirosit orhideele. Ne-am urcat în copaci pentru a ne bucura de lumini, culori și muzică ...

parfum de orhidee

și una roz

și alte culori

și ei au vacanță

the best part, tree climbing

and enjoying the view

tot un fel de oglindă

Mi-a plăcut mult mai mult decât am crezut la început. Am vrut să ajung acolo, cu mai multă forță decât vreau acum acea pereche de cizme super-frumoase, dar cu un preț peste limita pe care aș plăti-o eu pe un bun material, chiar dacă mi-l permit. Sau decât vreau acel palton alb care mi s-ar potrivi atât de bine, dar care rămâne totuși prea scump pentru o haină de la mine din dulap. De când m-am întors, citind și impresiile altora, am tot mai mult chef să mai calc pe acolo. Și voi mai ajunge, I'm pretty sure about that! Little India mă cheamă înapoi :) Happy kid vrea soare.

la vânătoare de avioane

Gusturi

Nu-i asa ca e interesant felul in care ne construim amintirile? Asocierile cu diverse simturi parca  le fac mai vii, iar niste simple flashuri devin un fel de film 3D.
Ma gandeam la asta zilele trecute si mi-a venit in minte din nou azi-dimineata, la micul dejun.

Pasta de masline are gustul diminetilor din Lefkada, cand luam micul dejun pe terasa noastra cu
vedere la mare. Nuca de cocos este noaptea tarzie din Singapore, calda si umeda, placuta, cand totul era nou si incercam sa cuprind gusturi, mirosuri, culori. Calif este Istanbulul meu drag, galagios, obositor, dar fermecator. Mango are gustul strazilor Bangkokului, este si gustare si apa, este occident si orient, este gustarea care indulcea  haosul. Vinul bun si dulce, desert si licoare, miroase a Madeira, a primavara vesnica, a ploaie proaspata, a verde. Sosurile mojo sunt Lanzarote, exotice, calduroase, unice.

Alt film cu amintiri este legat de prieteni. Sunt locuri care inseamna pentru mine persoana draga A sau B. Sunt filme care imi amintesc de C sau D si carti in care ii regasesc pe E sau F.

Si atunci viata ne zambeste. Locuri, momente, obiecte - toate tin in jurul nostru amintiri dragi, care plutesc pe langa noi si din cand in cand se fac simtite, una mai mult decat cealalta :)

Ce am mâncat pe acolo

Emoțiile cele mai mari (în sens pozitiv) și aventurile cele mai așteptate au avut legătură cu mâncarea. Ce o să mâncăm acolo? Cum o să fie nuca de cocos? Ce fructe necunoscute o să întâlnim? Cât de picantă este mâncarea? 

Pe cât de multe întrebări, pe atât de mare mi-a fost curiozitatea și nerăbdarea să ajung acolo și să încerc cele mai variate și ciudate feluri.

Ce știam - Singapore = food court, Bangkok = street food. 

Și primul lucru pe care l-am făcut, imediat ce ne-am lăsat bagajele la hotel, la mai bine de 24 de ore după ce plecasem de acasă, a fost să mergem să mâncăm. Nu neapărat de foame, ci din curiozitate. Iar ultimul lucru înainte de plecare a fost același. Nu de foame, dar pentru a mai gusta încă o dată din minunile acelea necunoscute cu care ne delectasem simțurile în cele zece zile. Iar între aceste primă și ultimă masă ce altceva puteam să facem, când la fiecare pas ochii noștri se minunau de fel și fel de farfurii? Evident, să mâncăm :) Și cu toate acestea, nu cred că am încercat mai mult de 5% din tot ce am văzut.

Pentru că prima întrebare când ne-am întors a fost "ce ați mâncat pe acolo?", iată mai jos câteva imagini. Cu mențiunea că de puține ori am reușit să fotografiem farfuriile. Cele mai multe au sfârșit fără a fi pozate pentru eternitate. Ori că pofta era prea mare, ori că abia ne descurcam cu cele două mâini din dotare, pe o margine de trotuar, să mâncăm. 

Tăiței de diverse feluri, fish roll, fish boll, suc de nucă de cocos, biscuiți chinezești de diferite feluri, fructe de mare cu muguri de ceva, suc de pepene, naan cu legume, suc de papaya, pateuri, înghețată de durian, înghețată de macha, platou de fructe de mare pane, ouă, cartofi, castraveți, ardei, sosuri, lapte de migdale, lapte de soia, mini pancackes sub formă de macarons, omletă umplută cu de toate (carne, legume, ghimbir), clatită de cartofi, supă cremă de dovleac și porumb, suc de trestie de zahăr, desert chinezesc - gheață cu siropuri și jeleuri colorate, naan cu legume, suc de mango, orez cu legume și fructe de mare, suc de agave, prajitură făcută din pâine, banane fripte, frigărui de caracatiță, bulete de cartofi dulci, padthai, mango feliat, supa tom yum, ompletă cu orez, pui cu sos iute, chipsuri de ompletă, înghețată de cocos și mango în coajă de cocos, supă chinezească de pește, plăcinte cu pui și plăcinte cu banane, ambele cu sosuri iuți, plăcintă cu scoici, crab pe băț, sucuri de fructe neindentificate, gogoși cu cafea, salată de orez cu legume și carne, supă de porc cu curry, tăiței cu carne de porc, suc de ananas, prăjitură curcubeu din clătite, salată de noodles. Cam asta am mâncat noi. Preferatele noastre? De departe mâncărurile indiene, gătite la tarabele din Little India în Singapore.

Ce am mai văzut și am reușit să identificăm? Rațe întregi, cu cap cu tot, supe de picioare de pui, mâncăruri cu cozi de porc, supe de creier, viermișori grași prăjiți, gândăcei la frigăruie, carne de porc tăiată sub formă de chipsuri și sute de alte feluri neidentificate.

primul fel gustat

prima nuca de cocos

tarabă cu de toate in China town, undeva în spate pește uscat

mâncare malayesiană, habar-nu-am-ce

faimosul durian, sub formă de înghețată

înghețată de ceai verde, la fel de rea la gust ca cea de durian, ambele au ajuns la coș

din nou nucă de cocos

nuci de cocos consumate

pe tarabă, gata de a fi servite

suc de trestie de zahăr, unul dintre preferate

desert special chinezesc

al doilea desert chinezesc

în cartierul chinezesc

"pâine"

banane la grătar

sucuri la înălțime

bucătăria mobilă

pe stradă, orez cu carne și legume

tarabele cu bunătăți

bucătăriile thailandeze

alte bunătăți

chpsuri de omletă cu fructe de mare

durian

niște corcodușe, pardon..mango