Acum ceva timp m-a oprit o tanara pe strada sa ma intrebe daca stiu unde este strada X. L-am scos la inaintare pe prietenul Maps si am descoperit. Saptamana trecuta povesteam cu un fel de colega de la munca despre eficientizarea timpului petrecut in trafic (da, stiu, tocmai eu, soferul de weekend) si i-am marturisit ca eu apelez intotdeauna la harta de la goagal cand trebuie sa ajung undeva. A fost surprinsa, dar totodata incantata de metoda descoperita. Azi-dimineata o domnisoara, pe trecerea de pietoni, ma intreba in fuga daca cunosc o adresa in zona. Avea smartfonul in mana, dar cu siguranta nu pentru a gugalui adresa. De data asta nu am facut-o nici eu, pentru ca stiam strada :)
Si eu care credeam ca suntem generatia goagal. Eu, cel putin, cam sunt. Mailuri, harti, planificari, liste de cumparaturi, documente personale sau de munca, calendar, traduceri, album foto, enciclopedie pentru aproape orice informatie urgenta de care am nevoie. Eu il folosesc si a devenit raspunsul meu la aproape orice nevoie.
Mi se pare ciudat ca sunt atatea persoane care nu profita de toate instrumentele astea, inventate pentru a ne usura viata. Atunci de ce moda cu smartfonurile daca nu sunt folosite nici macar pentru atata lucru? Sa fie doar pentru imagine si pentru facebook?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu