Gusturi

Nu-i asa ca e interesant felul in care ne construim amintirile? Asocierile cu diverse simturi parca  le fac mai vii, iar niste simple flashuri devin un fel de film 3D.
Ma gandeam la asta zilele trecute si mi-a venit in minte din nou azi-dimineata, la micul dejun.

Pasta de masline are gustul diminetilor din Lefkada, cand luam micul dejun pe terasa noastra cu
vedere la mare. Nuca de cocos este noaptea tarzie din Singapore, calda si umeda, placuta, cand totul era nou si incercam sa cuprind gusturi, mirosuri, culori. Calif este Istanbulul meu drag, galagios, obositor, dar fermecator. Mango are gustul strazilor Bangkokului, este si gustare si apa, este occident si orient, este gustarea care indulcea  haosul. Vinul bun si dulce, desert si licoare, miroase a Madeira, a primavara vesnica, a ploaie proaspata, a verde. Sosurile mojo sunt Lanzarote, exotice, calduroase, unice.

Alt film cu amintiri este legat de prieteni. Sunt locuri care inseamna pentru mine persoana draga A sau B. Sunt filme care imi amintesc de C sau D si carti in care ii regasesc pe E sau F.

Si atunci viata ne zambeste. Locuri, momente, obiecte - toate tin in jurul nostru amintiri dragi, care plutesc pe langa noi si din cand in cand se fac simtite, una mai mult decat cealalta :)

Dulce sa fie

Este atat de usor sa faci atat de multe lucruri atunci cand esti implinit si impacat cu tine. Eu, cel putin, asa sunt programata. Am un neastampar care nu-mi da liniste si ma provoaca. E de bine. Dar asta nu implica si rezultate pe masura pretentiilor unei fecioare autentice... Si totusi, uneori e amuzant :)

Azi am vrut sa ma joc de-a Superman. Ma rog....de-a "Regele cofetarilor" (Buddy, pentru cunoscatori).

Desi birramisu este on hold de ceva timp, l-am lasat si de data asta sa astepte si am mizat, ca intotdeauna, pe fratele mai clasic, tiramisu. La reteta asta, singurul lucru variabil, generator de usoare surpize, este marca de mascarpone folosita. In rest, totul merge ca uns, iar rezultatele au fost confirmate de cateva duzini de cobai, pardon, degustatori.

Dar partea cu dureri de cap (a se citi amuzanta) vine de la reteta numarul 2...moelleux au chocolat, deja incercate si reusite intr-o ocazie precedenta. Si totusi, uite ca acum s-au decis ele, domnitele ciocolatoase, sa nu iasa ca la carte si sa-mi dea mie planurile peste cap, lasandu-ma fara bunatate de delicatese si fara faima in fata distinsului musafir ce sta sa bata la usa peste vreo doua zile, numit revelion.

Cu un usor suspin, urmat de o sesiune de instruire din partea celuilalt cofetar al familiei, cu mai multa experienta la activ, m-am resemnat cu gandul ca tot domnul mai sus numit, "trage-ma in sus", va fi vedeta. Face el ce face si ramane in prim-plan. Dar ii promit, in mod public, ca data viitoare nu ma mai las eu fraierita si va avea un contracandidat pe masura.

Foto de arhiva 

(nu m-am obosit sa fotografiez procesul productiv, iar sectiune nu pot inca sa arat)

Si acum ma intreb si eu, asa cum a facut-o si O.P.: ce-mi ramane daca alung amintirile. Raspunsul: nimic. Asa ca fac publica amintirea acestei incercari de mare faima si prestigiu culinar pentru a avea la ce sa ma raportez cu ocazia urmatorului esec dulcios :)

BIRRAmisù

Cand m-am laudat cu reusita mea la tiramisù erau multi "voluntari" care ar fi vrut sa-l incerce.
Ei bine, fiti pe faza caci in curand voi prepara un birramisù.

Sursa foto: reteta

Deschid lista de doritori care vor sa-l incerce!

Explozie de culoare

Și ultima temă de săptămâna aceasta. În ce a constat? Păi decuparea și alinierea unor imagini după criterii bine stabilite.
Singura libertate am avut-o în alegerea imaginilor. Iar eu am profitat din plin! Așa cum se poate vedea, am ales muuuuulte culori și dulce din belșug. Imi poartă semnătura (la propriu și la figurat).
Like it!

Ploaie dulce

Să îndulcim un pic weekendul ăsta posomorât...

Serotonină

Cuvântul de ordine pentru weekendul ce tocmai a trecut a fost serotonina. Am avut un sfârșit de săptămână plin, cu activități extrem de variate, generatoare de fericire, mulțumire și bună-dispoziție.

Am început ziua de sâmbătă biciclind în parc. O oră întreagă de energie, încheiată cu câteva minute de exerciții de gimnastică în aer liber. Efectul? Parcă aș fi consumat ciocolată neagră, ceai verde și ceva băuturi cu nume de tauri în cantități extrem de generoase :)) Dupa toată povestea asta eram ZEN! De regulă, eu și sportul, de orice fel, suntem antonime prin definiție, dar iată că de data asta colaborarea a dat rezultate :P Sper sa reușesc să fac acest mic truc la fiecare sfârșit de săptămână, cel puțin cât mai ține vremea bună.

A urmat o ședință de Ikea, altă activitate generatoare de bună-dispoziție pentru mine :) Mai ales că mi-am achiziționat poangul mult visat!!! Este super comod, ghici unde stau eu acum cu laptopul in brațe? :P Și imediat ce termin de scris articolul, îmi iau cartea și mă cufund în lectură. Abia aștept, probabil că doar dorința de a bea un ceai bun mă va mai ridica de aici :) 

Să continuăm, așadar... Duminica, începută leneș la orele prânzului, am petrecut-o la părinți, în compania Pufosului și a mac-ului meu drag, devenit cel mai util gadget pe care l-am avut vreodată. Am editat fotografiile de la evenimentul de săptămâna trecută.
Câteva exemple mai jos, dar nu cu personajele, pe care nu vrem să le prezentăm aici...

Mi-am dat seama totuși că nu îmi place foarte tare fotografia de eveniment, cum nu îmi plac nici portretele. Dar puneți-mă să fac fotografie de produs și sunt cea mai fericită! Asta pentru că ador să-mi creez singură compoziția, să alcătuiesc decoruri și să schimb luminile și unghiurile. Am mult mai multă libertate și spiritul creativ din dotare prinde aripi :)

Dar punctul forte al acestui sfârșit de săptămână a fost duminică seara când, întoarsă la mine, am reușit să pun în aplicare un plan mai vechi. Mi-am organizat dressing-ul. Pe categorii de haine. Și pe culori!!! Iar cămășile și rochiile de pe umerașe am încercat pe cât posibil să le asortez cu umerașele colorate. Am mania culorilor, dacă mai aveați dubii... :) 

Acum spațiul este mult mai aerisit iar lucrurile mult mai ușor de găsit. Like it!

Și să ne apropiem de final acum, că un text așa lung nu cred că am mai scris pe aici... Dacă nici astea nu sunt activități relaxante, atunci nu știu care altele să fie!? Am spus că am mâncat și tot felul de dulciuri, de la macaron, la prăjitura cu ciocolată și caramel de la Ikea și ciocolata de casă de la sis-ul meu? Cum să nu fiu fericită după toate astea?

Dar ce a dat personalitate acestui weekend pentru mine a fost întrebarea cuiva drag, care suna cam așa: "laptopul, poangul și ce altceva mai aveai pe listă? plicul roșu, nu-i așa?"

Da, plicul roșu mai lipsește și pot să declar că anul 2013 și-a luat revanșa pentru toată agitația pe care a adus-o în viața mea. Dar nu posesia materială a acestor lucruri este magia fericirii mele. Legătura lor cu o prezență dragă îmi aduce zâmbetul :)
Și poate că "plicul roșu" poate să mai aștepte, să nu forțăm totuși norocul, atât de schimbător... :)

In the mood for macaron

Ieri seară am facut fotografii la un eveniment. Aveam nevoie de puțin exercițiu, așa că m-am oferit să joc rolul de "fotograf oficial" :) Astăzi ar fi trebuit să le aranjez puțin.

Numai că am avut o tentație dulce și colorată, care m-a inspirat mai mult...

Cum vi se par? Preferata mea este cea de-a patra :)
Aș fi avut fotografii și mai frumoase dacă aș fi avut mai multe prăjiturici, dar am lucrat și eu cu ce mi-a rămas :P

Recunosc, de cele mai multe ori am tendința de a da mai multă atenție compoziției din imagine decât tehnicii de fotografiere / editare. Așa că dacă e cazul de critici, nu ezitați.

Cam atât pentru seara asta. Mâine mă ocup și de fotografiile de la eveniment. Trebuie să iasă bine de tot, vor fi primele mele fotografii vizibile publicului, iar acest public a fost unul special :)

Work in progress

Nu am de gand sa-i fac concurenta lui sis, dar asta-seara m-am distrat si eu putin in bucatarie.
Rezultatul se va vedea abia maine insa, pentru moment opera mea sta cuminte la frigider :)

Multumiri ajutorului de bucatar!

Si iata si cum ar trebui sa arate la final :)