vineri, 31 ianuarie 2014

Viata mea se ilumineaza

"Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp."
N.S.

N-am mai citit de ceva timp poezie si mi s-a facut dor...

joi, 30 ianuarie 2014

Am sa ma gandesc maine la asta

Sa traiesti stapanit de amintiri e trist. E trist pentru ca daca nu iei parte si la prezent nu vei mai putea construi altele. Si atunci cand vei fi batran nu vei mai avea ce rasfoi. Te vei bloca mereu la aceeasi pagina, asa cum te-ai blocat si in viata la un anume moment caruia i-ai permis sa te domine.
Viata nu e perfecta, persoanele care o interpreteaza nu sunt nici ele.
Vreau sa ma eliberez de matricile de gandire si sa contribui la crearea unor trairi pretioase, care sa-mi mangaie anii ce urmeaza. Si sa ma bucur.
Si atunci cand imi voi aminti totusi de ce a fost negru, sa imi spun ca am sa ma gandesc maine la asta, cand voi fi mai linistita. La urma urmelor, e si maine o zi, nu-i asa?

miercuri, 29 ianuarie 2014

Activitati de iarna

28 ianuarie, zi tipica de iarna, grade cu minus si zapada (adica zapada d-aia multa pe trotuare, unde 10 minute de mers pe jos echivaleaza cu 30 minute de genuflexiuni si abdomene).

Eu scot bicicleta (care nu a mai iesit din casa din octombrie). In scara blocului, un vecin care se deplaseaza cu cadrul si tanjeste dupa o gura de aer proaspat, dar nu se incumeta sa iasa afara din cauzele mai sus descrise, se uita la mine mirat si ma intreaba: "Dar tu iesi cu bicileta ACUM?"
"Nu, doar o mut" :)


Si da, recunosc. Din pacate si eu fac parte din cei fara prea mult simt civic, care nu dau zapada din fata blocului. Chiar daca forta din dotare (un pic peste un metru cincizeci, un maxim de patruzeci si cinci de kilograme si singura lopata gasita in supermarket, mai potrivita pentru o joaca in nisip decat pentru dat zapada) nu ma prea ajuta, nu ma scuz cu asta.

Mai sus, anuntul de pe usa liftului, pe care l-am fotografiat de amuzament...si de amintire.

Nu dau cu pietre. Nici in gramatica (sau in posesorul ei), nici in cei care nu ies la sedinta de gimnastica cu zapada. Doar observ. Si scriu. A se citi si interpreta ca atare :)

luni, 27 ianuarie 2014

Efectul prieteniei

Exista unele persoane care te fac sa te simti ca si cum ai fi dat iama intr-o cofetarie dupa o dieta lunga. E suficient sa le auzi vocea sau sa citesti un mesaj plin de incurajari pe care ti l-au trimis si simti ca apare soarele dupa zile multe pline de nori. Iar daca le intalnesti, aceste comori de prieteni sunt ca efectul catorva pahare de vin bun. Produc o stare de efervescenta, in cel mai pozitiv mod cu putinta :) 

Pentru ca daca te intreaba ce faci, stii ca nu o fac niciodata de complezenta. Pentru ca nu dau sfaturi, dar te mangaie cu incurajari, si asta fix atunci cand ai mai mare nevoie. Pentru ca desi nu vorbiti des, un fenomen fizic inexplicabil face ca in momentul in care te simti doborat sa taraie telefonul sau skype-ul si sa auzi vocea calda si blanda care stii ca te va ridica. Pentru ca a simtit ca ai nevoie. Pentru ca nu cer nimic la schimb.

Aceste persoane sunt prietenii adevarati. Si sunt cu adevarat nepretuiti. 


Iar eu am avut norocul sa petrec o ora in compania unei astfel de prietene, intr-o duminica cu zapada ca-n povesti. O ora, dupa doi ani si jumatate. Dar a fost o ora cat 1 an. Cea mai buna ora din ultimul timp! :)

Iar starea de bine pe care mi-a dat-o aceasta intalnire nu se pune in cuvinte. A fost vitamina mea in miez de iarna. Si o sa ma tina pana la sfarsit de primavara. Abia astept luna mai :)



sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Mormant

In suflet mi-am sapat mormant. Mormant pentru diamantele tristetii. Acolo zac amintirile care au facut umbra intre noi. Le tin sub cheie, dar uneori mai scapa la strigarea ta. Companie lor le sunt dezamagirile. Astazi trebuie sa mai ingrop una. Maine, maine totul va fi ...

vineri, 24 ianuarie 2014

Bullfrog

Vine iarna la Bucuresti. Mergem undeva la caldura?

Acum cateva saptamani Tarom anunta oferte mai catre toate destinatiile.
Eu, entuziasmata: Tel Aviv?
Tu: Eu, turism religios? Stii ca nu... Plus ca instabilitatea... (pentru ca...automobile :D)

Nu am insistat.

Aseara, la adapostul unor "nori pufosi", gandurile zburau mai usor ca oricand catre vacante. Grupul meu vesel isi aminteste ca "Flori, parca tu vroiai sa mergi in Israel?". De aici, discutii despre pasaport, viza de Israel, interdictii pentru tarile arabe, bucuria unei vacante.

Intre timp, telefonul meu moare.
Ajung acasa, il pun la incarcat. Taraie, poate ultimul lui bullfrog (dar asta este o alta poveste :P). Citesc: "Israel?"

Rad.

Azi dimineata, frig, iarna isi arata coltii, desi m-am trezit, eu visez cu ochii deschisi. Ce vad?

 Sursa foto (imi amintesc de Gradina cu cactusi din Lanzarote)



Sursa foto (imaginea aceasta, ca  si cea cu plaja, imi duc gandurile la Barcelona...)

Ce mult mi-ar placea... :) Cand sa fie?

Hei, wake up now! Back to work... mai visam diseara :)

joi, 23 ianuarie 2014

Talmes-balmes

Un Martinel intr-o masina, pe bancheta din spate, cu centura pusa. Un zambet. Discutii de can-can in tramvai. Glume cu si despre Delfin. Hohote de ras la "30 anni ?! Mi dispiace per te, Flo..." Si un cadou de la Mos Craciun (aka eu), putin intarziat, dar mult asteptat :) 23 ianuarie 2014.

marți, 21 ianuarie 2014

No reservations



Seara linistita, visand la aventuri vechi sau noi, alaturi de unul dintre cei mai mari cunoscatori in ale calatoritului si gatitului :)

Hot Chocolatta (2)

Din nou dimineata mohorata, din nou la munca. Din nou ne indulcim si veselim cu o ciocolata calda.
Glumitele de azi:

De ce majoritatea barbatilor considera femeile mai degraba atragatoare decat inteligente?
Pentru ca este mai usor pentru ei sa priveasca decat sa gandeasca!

La inceput,  copiii trebuie invatati sa mearga si sa vorbeasca...
Daa, si dupa incerci sa-i faci sa taca si sa stea intr-un loc.

Azi e usor, zic. O sa o aleg pe prima ;)

luni, 20 ianuarie 2014

Despre timp liber si inventarea de noi cuvinte

Si a trecut si weekendul. Faceam vineri planuri pentru sfarsiturile de saptamana, pentru ca ma plictisisem de sambetele si duminicile pierdute si imi propuneam ca de atunci incepand sa nu mai existe timp irosit in calendarul meu.
Si a functionat. Pentru ca am reusit sa bifez mai multe din activitatile listate acolo, ba chiar si altele. Si acum scriu pentru memoria mea obosita, sa-mi amintesc peste cateva luni / saptamani / zile... :S cum mi-am umplut timpul intr-un weekend de jumatate de ianuarie.

Asadar, vineri seara ne-am aliniat frumos la coada la premiera filmului Nymphomaniac si am patruns in mintea nimfomanei. Noi si toata lumea de pe la tv si radio. Ei pentru ca stiau ca e premiera, noi din greseala, ca habarnistii, vroiam doar sa vedem filmul, despre care citisem inca de pe acum o luna.
Sambata, seara de concert. Am fost (un fel de-a spune) sa-i vedem si ascultam pe cei de la Moonlight Breakfast in concert. Ma rog, mai mult ascultat decat vazut. Been there, done that. Suna bine, dar data viitoare prefer sa ii ascult intr-o cantare la o cafenea. Sau intr-un club ceva mai spatios si mai aerisit.
Si dupa atatea activitati culturale, duminica am dedicat-o ike-itului (in traducere libera bantuirii prin IKEA). Ramane acum sa vedem cand jucam lego.

Azi e luni? Eu abia astept urmatorul weekend. Sa fie iesire la munte? Sau lego si remi pe acasa si ceva miscare la patinoar. Ca tot am invatat acum sa fac 2 pasi (fix 2, nu mai mult), fara sa stau lipita de mantinela J. Adevarul e ca mi-e cam dor de munte, zapada si poze frumoase. Mai ales dupa ce am citit un articol despre locuri frumoase din Romania.

Hot chocolatta

Luni dimineata. Vreme urata, ceata. Imi incep ziua cu o ciocolata calda, sa  indulcim amarul. Si sa inveselim spiritul :) La propriu, pentru ca pe pliculetele de ciocolata sunt mici glumite. Pe care dintre ele sa o aleg azi?

Ce parere ai? Care femei sunt mai fidele: blondele sau brunetele?
Cele carunte!

Andrei mi-a promis o relatie serioasa. La ce s-o fi gandit?
Din cate il cunosc pe Andrei: tu gatesti, el mananca, tu faci curat, el face mizerie.

Uite! Femeia aceea poarta verigheta pe degetul nepotrivit.
Poate ca s-a casatorit cu barbatul nepotrivit.

vineri, 17 ianuarie 2014

Liber

Este vineri si foarte bine face, pentru ca m-am plictisit de rutina zilelor de luni-vineri. In fiecare saptamana am senzatia asta, dar acum parca mai mult ca oricand.


Si ca de fiecare data, ma bucur ca urmeaza doua zile libere, dar parca nici nu le simt si le irosesc intre ore mai multe de somn, vizite sau curatenie in casa.

Cum astazi sunt intr-o dispozitie vorbareata si inspirationala, profit si incerc sa imi fac o lista de activitati de weekend, care sa ma tina ocupata intr-un mod placut in weekendurile de iarna ramase. Si sa nu mai fiu nevoita sa reiau intrebarea "noi ce facem frumos weekendul asta" in fiecare vineri si sa nu primesc niciun raspuns...

- as putea sa gatesc ceva tematic si, in functie de rezultat :p, sa invit prieteni sa deguste
- cand soarele se arata vesel pe cer si termometrul ne incalzeste privirea, as putea sa ies sa ma plimb prin parc, cu sau fara bici
- ar trebui sa ma fortez sa vad mai multe filme, de acasa sau de la cinema (cu riscul de a ingheta in sala)
- as vrea sa merg la bowling, dar intr-un grup mai mare, astfel incat sa am si eu sanse sa ies si pe alt loc decat ultimul, ceea ce cu siguranta s-ar intampla daca am merge doar in doi
- ar fi grozav sa ajung cat mai des la un concert sau la teatru sau la opera
- as putea sa invit prieteni acasa, chiar si fara incercari culinare, doar pentru a rade putin si a juca jocuri
- ar merita sa merg la muzee, inca nu le-am vazut pe toate din Bucuresti...
- mi-ar placea sa incerc in fiecare weekend o cafenea diferita, ca pe urma sa fac un top al celor mai bune ciocolate calde baute
- as vrea sa merg la munte sau oriunde in afara Bucurestiului, macar o data pe luna
- imi propun sa ajung la masaj cel putin o data pe luna

Gata. Acum ma pot bucura de dupa-amiaza de vineri, am planurile facute :)

miercuri, 15 ianuarie 2014

Priceless

Am intalnit o specie rara. Cine ar fi zis ca exista si barbati care cunosc marci de cosmetice, stiu diferenta intre rimel si tus, sunt capabili sa cumpere o oja (sa numeasca, asadar, mai mult de 5 culori! si nu, nu vorbesc despre graficieni sau zugravi), te pot sfatui ce culoare de bluza sa porti sau ce bijuterii se potrivesc la o tinuta, ba chiar stiu outlet-uri de pantofi si se ofera sa te insoteasca la o sedinta de probat/cumparat incaltari? 
Ei bine, ei exista! Chiar daca posibilitatea de a-i intalni este probabil mai mica decat aceea de a te intalni cu ursul in padure... :) Si daca toate cele de mai sus le poate face unul singur, atunci chiar vorbim despre cazuri extrem de rare.
Si dintr-o data lumea pare mai frumoasa ;)



luni, 13 ianuarie 2014

Timpul

Liniște. Închid ochii și valurile invizibile mă leagană în ritmul lor. M-am întors dintr-o călătorie lungă. E bine să fiu din nou acasă. Te privesc cum dormi, cu un zambet in colțul gurii. Fără să te ating, degetele mi se încurcă în buclele tale. Să nu mă trezești, îmi place visul acesta.



"If you want to go fast, go alone
If you want to go far, go together"

proverb african

duminică, 12 ianuarie 2014

A fi femeie

"E o frica pe care toate femeile o cunosc, mai mult sau mai putin: teama ca cea mai frumoasa perioada a ta ca femeie a trecut deja, fara ca tu sa-ti dai seama si fara sa poti accepta ideea, astfel ca te comporti ca inainte si toata lumea rade de tine pe ascuns, teama ca vei fi parasita de toata lumea. In cazul tipei asteia, apogeul ei venise mai repede decat la altele. Asta era tot. In adolescenta inflorise in toata splendoarea ei, ca o gradina primavara, dar se vestejise repede dupa asta."
H.M.

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

That look

You have that look, they told me while staring at my finger :)

No, it's not that, I said.

Si totusi, sunt impacata, multumita...poate chiar fericita... Si tocmai de aceea imi este atat de greu sa inteleg serile ca cea de ieri, de ce se intampla? As vrea sa vezi si tu ca I have that look, ca am tot ce am nevoie.
As vrea sa fie mereu dimineata. Pentru ca dimineata zambesc si imbratisarile sunt calde :)

joi, 9 ianuarie 2014

Zambeam pentru ca...

Seri de film. Ieri, o drama englezeasca. Azi, o comedie frantuzeasca

Zi plina la munca. Sis propune sa mergem la un film. Zic da, fara sa ma gandesc prea mult. 
Intreb ce film. Imi arunca un titlu..."Populaire". Popul... pop... imi suna cunoscut. Citisem zilele trecute mai multe articole despre filmele anului 2013. Dau rapid un search si vad imaginea afisului. Acum stiu sigur ca aparea undeva mentionat in articol filmul, imi amintesc perfect de aest afis. Mai intreb si unde ruleaza. Europa, vine rapid raspunsul. Ah, Europa deci. Trebuie sa merite atunci, acolo nu sunt filme proaste. Asa ca nu mai acord cele 2 minute trailerului pentru a vedea despre ce e vorba.

Europa = cinema-ul ala unde dardaim nitel... Dar parca ultima data nu a fost chiar asa de rau.
Ajungem la film, luam bilete si intram. Hmmm...mai frig decat data trecuta. Am o tentativa de a-mi da jos geaca. Ma razgandesc rapid. 

Incepe filmul...in franceza (!!!). Subtitrari nema. Ma intorc catre sis cu privirea aceea de "ai ceva sa-mi spui?". Ea, cu un zambet inghetat: "ti-am zis ca e in franceza?". Panica :)) Nivelul meu de intelegere al francezei nu putea sa depaseasca 50% in conditiile climatice date. Cineva iese din sala si anunta ca lipsesc subtitrarile. Dupa cateva minute apare intr-un colt al ecranului un semn grafic de tastatura si un buton "ON". 

Evviva! Functioneaza, acum pot sa ma bucur de film :) Clasic, in stilul anilor '50, usor, comic, spumos. Exact ceea ce trebuia dupa 9 ore lungi de birou. Fraza de referinta a filmului? Aceasta: "eu zambeam pentru ca ma simeam iubita". Simplu si frumos. Si al naibii de adevarat. 

Nu am nevoie de nimic altceva ca sa fiu fericita. Am lumea la picioare daca ma simt iubita si voi avea grija sa nu o ranesc cu umbletul meu. Iar cel care ma poate face sa ma simt asa trebuie sa ma considere egala lui. Sa creada in el. Si sa stie sa se uite in ochii mei.  
Tu esti acela? Save a bed. Sleep in my arms. 


miercuri, 8 ianuarie 2014

Poezie

"Iubire, 
n-am crezut niciodată
că te voi iubi atât de mult.
A trebuit să treacă timp,
a trebuit să lupt, să-nfrunt, 
căzut fiind, adesea-nfrânt, 
spre-a mă-nălța cântând.
De câte ori am vrut 
să îți vorbesc tăcând,
a trebuit chiar să mă vând,
așa, doar ca să uit că pentru-a fi,
e poate mult mai bine
atunci când nu mai sunt.
A trebuit să-ncărunțesc,
să-mbătrânesc,
Să tresar la fiecare semn ceresc
și cu uimire, să mă dumiresc
cât timp a trebuit să treacă.
Că te voi iubi atât de mult,
n-am crezut niciodată."



Versuri fumoase si sensibile preluate de pe pagina lui Nicu Alifantis. Probabil ca ii apartin, poate sunt chiar versurile unuia dintre cantecele sale. La fix pentru a insenina o zi obositoare :)

marți, 7 ianuarie 2014

Zambiti, va rog

Radem putin?

Disputa rutiera

EA: Voi, barbatii, n-ati opri nici in ruptul capului sa intrebati care e drumul. Mai bine pierdeti 2 ore pe drum in plus!
EL: Pierdem noi doua ore asa, dar recuperam la parcarea cu spatele....

Isn't that so true?!?

Gheorghe la procesul de divort. Judecatorul il intreaba: care e motivul divortului?
Gheorghe: potrivire de caracter.
Jud: cum asa, poate nepotrivire?
Ghe: nu nuu, potrivire...
Jud: ?? cum vine asta?
Ghe: pai cand mie mi-e lene, si ei ii e lene, cand eu beau si ea bea, cand eu nu fac curat nici ea nu face... deci potrivire de caracter.

Now, back to work...

luni, 6 ianuarie 2014

Ce voi face in '14

Vad ca sunt la moda prin social media listele de rezolutii. Citind in stanga si in dreapta si stand mai apoi stramb si judecand drept imi dau seama ca schema asta poate sa fie utila si chiar ar putea sa functioneze la o persoana ca mine, in trecut exagerat de minutioasa si atenta la planuri si detalii, in prezent mai menefreghista, but still...

Pe scurt si in concluzie, incerc si eu sa-mi fac o lista. Nu extrem de personala si destul de light. Sa incepem usor, zic. Lista o las deschisa si voi reveni la ea de cate ori voi vrea sa mai adaug ceva. Bineinteles ca as putea sa o pastrez doar  pentru mine, dar un angajament luat in public are mai multa greutate si motiveaza mai mult. Plus ca scrisul este o forma de terapie si ce terapie ar mai fi daca eu mi-as ascunde ambitiile, right?

- sa scriu mai mult si mai bine, pentru ca imi place; nu conteaza daca ce scriu primeste eticheta de NP sau ajunge publicat aici; nu pentru autoflatarea talentului meu, dar e o metoda buna de a-mi pune ordine in ganduri si de a-mi centraliza ideile, asigurandu-ma astfel ca am invatat ceva sau ca stiu ce urmeaza sa fac
- sa dezvolt acest jurnal online, sa ii dau o nota mai putin personala, sa aiba mai mult continut; o sa fie haios peste ani sa recitesc toate aceste articole, sunt sigura ca imi voi aminti pentru fiecare in parte in ce context le-am scris
- sa ma ocup cu adevarat de grafica, sa nu ramana doar un curs trecut in CV, fara aplicabilitate
- sa merg mai mult cu bicicleta, pentru ca e o activitate sanatoasa si pentru ca imi da o stare de bine
- sa invat tenis sau sa invat sa inot (sincer, sunt sanse mici sa se intample una din astea, but never say never)
- sa fac gimnastica acasa in fiecare zi, pentru ca nu vreau sa-l supar pe mosu, care mi-a adus o salteluta asa de frumoasa
- sa citesc mai mult; am atatea carti incepute acum, dar si o lista de lecturi, alcatuita la inceputul anului trecut, la care vreau sa ma intorc din cand in cand
- sa calatoresc prin lumea mare si prin viata si sa cresc in urma experientelor acumulate
- sa fac mai multe poze, sa fotografiez, o floare, un zambet, o labuta pufoasa, un nor, o frunza... (pentru asta poate ar trebui sa umblu cu aparatul foto la mine)
- sa rad mai mult, pentru ca anul trecut am cam uitat sa o fac
- sa stau mai des cu persoanele frumoase, care imi insenineaza viata - parinti, prieteni, puf
- sa merg mai des la teatru/concerte, pentru ca pe finalul anului trecut incepusem acest obicei bun si a fost bine
- sa conduc un Fiat 500; asta e mai veche, dar a ramas neindeplinita; nu, nu se pune ca a fost prima masina pe care am reusit sa o pornesc si sa o conduc pe bune 100 de metri pe un semi-drum rural; vreau sa conduc una pe bune, legal, pe drumuri publice :)
- sa incerc mancaruri "exotice", neincercate pana acum, fie la restaurant, fie gatite acasa (de preferat varianta a 2-a, ar fi o pata de culoare si veselie intr-o seara banala din timpul saptamanii)
- sa ajung macar un weekend in coltisorul meu de rai si sa ma bucur de cerul instelat

Si voi incepe chiar acum, inchid calculatorul si imi iau cartea, pentru a citi macar cateva pagini inainte de culcare.
Noapte buna, vise placute :)

Have a nice one


Bucuria și vinurile de la mese regale

Mă visam o mică exploratoare. Vroiam sa cutreier toate colțurile lumii. Credeam că e țelul meu să vizitez locuri frumoase despre care nu se vorbește prea des în pliantele turistice. Cred, vreau și visez în continuare. Și le voi face candva, pe toate astea. 

Doar că a fost un moment în care mi-am dat seama că fericită sunt atunci când am lângă mine pe cine trebuie. Indiferent unde sunt sau ce fac. Așa că am primit propunerea de a merge în vacanță la Chișinău cu "wow! da, mergem!". Nu, asta nu înseamnă că nu merită văzut Chișinăul. Doar că eu, în lumea mea bine planificată și plină de dorințe, nu îl însemnasem pe wishlist.

Cum a fost Chișinău? Mi-a plăcut, deși nu abundă în colțuri dedicate călătorilor. Cu siguranță sunt mai multe decât cele văzute de mine, doar că nu m-am dat eu peste cap să le găsesc. Nu am văzut faimoasele crame și ale lor orașe subterane, dar nici nu regret prea mult. Cunoscătorii se vor întreba acum ce e cu mine, odată m-aș fi stresat (crizat) că nu am reușit să vad x sau y. Ei bine, se spune ca mai sunt ocazii, cramele nu vor pleca de acolo, nu-i asa?
Nu prea m-am simțit străină în Chișinău. Bine, îmi dădeam seama că nu sunt acasă atunci când auzeam expresii precum "puteți să parcați mașina în ogradă" (adică în curtea din spate a hotelului) sau când vedeam afișe cu "operațiuni bănești" (schimb valutar) sau reclame cu "muzică vie" (pe asta nu o mai traduc :p) la intrarea in baruri.

Dintr-un spirit de curiozitate, chiar dacă nu la același nivel cu cel al francezilor sau al italienilor cu care am fost "vecini", ne-am luat camera la hotelul Cosmos, unde singura atingere a timpului prezent consta în aerul condiționat și în wi-fi-ul ce mergea brici. Lifturile, cu însemne în limba rusă, sau bilețelele cu care trebuia să mergem la restaurant dimineața pentru a primi micul dejun erau dintr-o altă lume. 
Oamenii cu care am interacționat au fost drăguți, nu știu dacă dintr-un simț al datoriei sau dintr-unul civic. Fetele sunt, în general, frumoase. Deci legenda se confirmă ;). 

Mi-a atras atenția interesul celor din jur, atunci când am spus că merg la Chișinău și întrebările primite la întoarcere. Priviri curioase căutau pozele, mai multă dorință de nou decât atunci când povesteam cum a fost în Lanzarote. Chișinăul este exoticul nostru apropiat :)

Cât despre mine, rămân o fire curioasă cu privire la lumea mare. Am incă unele lipsuri la capitolul curiozitate tehnică, dar lucrez la asta. Cine știe, poate că în curând voi întreba eu, din proprie inițiativă, despre cilindrii unui motor sau despre sistemul de funcționare al unui navigator... :) Și dacă totuși nu o voi face, va fi doar pentru că înclinațiile și interesele mele merg într-o altă direcție. Așa cum pe tine nu te-ar interesa, sa zicem, politicile publice din domeniul social... :)

PS: Rândurile de mai sus nu sunt note de călătorie, doar note de jurnal. A se trata ca atare :)

joi, 2 ianuarie 2014

Existentiale

"Oricat de linistita si conformista ar parea viata cuiva, la un moment dat tot exista o perioada de colaps major. O vreme in care sa-ti pierzi mintile, s-ar putea spune. Cred ca oamenii au nevoie de un asemenea punct de cotitura in viata."
H.M.

miercuri, 1 ianuarie 2014

Gata, trecem Prutul

Gata cu 2013. A fost nu asa cum as fi vrut eu sa fie si a parut extrem de lung. Dar este anul de care o sa-mi amintesc si in care am niste puncte de reper bine stabilite, ca niste stalpi de rezistenta fixati acolo astfel incat sa nu ma mai clatin.
Oh boy, ma bucur ca a fost, dar si mai mult ca a trecut.
Si acum, get ready for 2014!
"Ostasi, va ordon, treceti Prutul!"