Te indragostesti de cineva, iubesti pe cineva, tii la cineva...
Dar unde incepe si unde se termina fiecare din fazele astea? Care-i diferenta dintre ele? Se suprapun cumva sau se exclud reciproc?
Esti indragostit atunci cand ai sentimentul de fluturasi in stomac, iubesti atunci cand iti dai seama ca imparti multe lucruri cu persoana draga si cand aceasta persoana este prezenta in sufletul si in mintea ta si este parte din tine. Tii la acea persoana din prima pana in ultima zi, altfel celelalte faze nu ar fi posibile. Asa sa fie?
Ne indragostim, iubim si pe urma, cand iubirea "se aseaza", tinem la persoana de langa noi. Este asta evolutia normala? Atunci de ce ne speriem?
Trecem prin perioade in care sentimentele ne sunt umbrite de suparari, cauzate ori de factori interni ai relatiei ori de elemente externe. Viata vazuta in oglinzile de pe aripile fluturasilor este diferita de cea pe care o traim cu adevarat. Odata ce fluturasii si-au incetat bataile aripilor, unele din calitatile pe care le vedeam la persoana draga sunt percepute ca defecte. Amplificam atat de tare deziluzia suferita, incat ajungem sa credem ca nu mai iubim.
Dar trebuie sa abandonam nava, in loc sa incercam sa o salvam?
Sau facem orice pentru a tine langa noi persoana ce ne este draga si a aduce din nou soarele deasupra noastra?
De ce sa asteptam ceva ce poate nu o sa gasim niciodata, sau poate o sa gasim foarte tarziu, cand putem sa fim fericiti cu ce avem acum?
Suntem siguri oare ca nu avem deja ceea ce asteptam? Daca dam la o parte valul de pe ochi oare nu vedem in fata noastra fericirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu