A venit toamna. Plimbare scurta pe Dacia, cu ochii traversand in fuga de pe dreapta pe stanga si invers pentru a admira cladirile-monument istoric. Din piata Spaniei ma pierd pe stradute si cobor spre Gradina Icoanei. Ma asez pe o banca si incep sa citesc. Nu pot sa nu aud tipetele copiilor si ale parintilor totodata. Chiar asa, de ce tipa copiii? "Iiii-urile" si "eeee-urile" ascutite nu inceteaza pana tarziu, la lasarea intunericului. Si totusi, mi-ar placea sa locuiesc pe aici. Cand o sa ma fac mare, zona asta o sa fie in topul "vreau sa ma mut acolo".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu