Inscriptie...

Starea zilei :)

Destination unknown

Am zburdălnicit în această primă parte din an prin multe colțuri frumoase din România mea, dar și printr-un colț frumos de ocean, unde eu mă simt tare bine.

Ciudat cum înainte, când îmi doream tare mult să plec cât mai des, ieșirile acestea se legau mai greu, cu multe planificări dinainte muncite.
Acum, fără prea multe schițe pe hârtie (fie și ea una de Mac), prind planurile din zbor. Pentru că știm deja că în mintea mea e un uragan permanent de gânduri de plimbare :) E ca și cum aș juca la ruletă, iar bila se oprește în dreptul casuței pe care scrie "mare" sau "munte". Și atunci puf, fac bagajul și pornesc spre acea mare sau acel munte care mi-a fost indicat.

Poate nu chiar așa, dar oricum, pe aproape... pentru începutul de an nu am avut prea mult timp de gândire, dar nici nu a fost greu, vroiam ceva aproape și nou, așa că fără prea multe pregătiri am pornit spre frații de peste Prut, iar la cazare ne-am gândit abia după ce am trecut granița. Ne gândeam noi prin iarnă "ce-ar fi să încercăm și noi să schiem?". Și am purces la munte, să încercăm. Mai apoi, în zori de primăvară, eu deja nu mai aveam astâmpăr și mă visam undeva la soare. Și din câteva încercări doar, a fost ales lozul norocos, frumoasa insulă spaniolă. A urmat 1 mai; ne-am gândit, ne-am răzgândit și dintr-o dată, ideea a venit. Și așa am ajuns și în dulcele târg al Iașilor. O nuntă în afara Bucureștiului? Perfect, o legăm de o vizită subpământeană, să vedem cum arată locul de unde se extrage "aurul alb" și în această parte de țară. Vine vara? Sau mă rog, a venit deja. Păi hai la mare! Hai pe o insulă, una aproape de data asta, elenă să fie. Când? Cât mai repede, în vreo două săptămâni așa, maxim! Și așa am ajuns să-mi petrec eu seara căutând cazarea perfectă. Menționez ca doar la asta se vor limita pregătirile. Ce vom găsi acolo, vom vedea. Să lăsăm viața să ne surprindă.

Ștefan cel Mare și Sfânt

Marea Canarie

Altfel de vulcani

Iasiul de altădată

Salina Târgu Ocna

Nu mai contează destinația. Nici bifarea unui nou loc de pe listă. Bucuria vine din timpul petrecut cu tine, oriunde, oricum (eh, aproape oricum :P). Catch the moment. Nu-i așa că e mai frumos așa?

Canada, Indonezia, Cambodgia, Thailanda, India, Oman, Kenia, Zanzibar... va veni momentul si pentru ele. Noi să fim sănătoși :) Și să investim în ceea ce e mai frumos, cunoașterea a tot ce ne înconjoară!

Furtuna

O piesa noua la Teatrul National. Mie mi-a placut. Aproape la fel de mult ca Visul unei nopti de vara, de la Teatrul Mic.

Desi replicile nu mi s-au parut intotdeauna cele mai reusite (imi asum subiectivitatea acestei afirmatii), scenografia, punerea in scena, costumele, muzica au fost in ton cu generatia 2.0 de actori.
Comicul de limbaj a dat si el prospetime piesei, sufland praful de pe replicile clasice - "Mozzarella!!!" :)))

E adevarat ca interpretarea intr-o cheie noua si tinereasca a lasat numai putin din Shakespeare, insa tocmai "altfelul" acesta face piesa deosebita.

Sala e atat de intima incat creeaza automat o legatura cu actorii. Actori care si-au intampinat publicul jucandu-se pe scena, detensionand atmosfera de teatru si trasformand-o intr-o intalnire degajata cu prietenii spectatori.

Iar din prestatia actoriceasca cel mai mult mi-a placut  Canibal? De ce? Pentru ca atat de bine l-a interpretat Mihai Calin, ca nu am recunoscut nimic din el in personaj. Desi la inceput l-am recunoscut pe scena printre actori si pe "baiatul de la Roata Norocului", mai departe, in piesa nu l-am mai ghicit. Si chiar ma intrebam daca avea si el un rol, sau doar se intamplase sa fie pe scena. Amuzant, nu? Dar abia cand am citit afisul la final mi-am dat seama cine a fost :)

Sursa foto: www.tnb.ro

Altceva despre piesa? Trebuie vazuta!

Banc: Te iubesc!

La un seminar al femeilor, pe tema "Cum sa traiesti intr-o atmosfera de dragoste cu sotul tau", participantele au fost intrebate daca isi iubesc sotii. Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost intrebate cand le-au spus, ultima data, sotilor, ca ii iubesc. Unele au raspuns ca azi, altele ca ieri, altele ca nu-si amintesc. 

Atunci au fost rugate sa le expedieze sotilor un SMS, cu textul "te iubesc, scumpule" iar apoi sa citeasca raspunsurile primite. 

Iata cateva: 
1. Cine esti? 
2. Te simti bine? 
3. Ma iubesti ? 
4. Ce mai e acum? Ceva cu masina? 
5. N-am inteles, ce ai in vedere. 
6. Ce-ai mai facut acum? De data asta nu te mai scuz. 
7. Nu ma lua pe ocolisuri, spune direct cat vrei. 
8. Oare visez? 
9. Daca nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om! 
10. Raspunsul la ce vrei tu este nu!

Goagal

Acum ceva timp m-a oprit o tanara pe strada sa ma intrebe daca stiu unde este strada X. L-am scos la inaintare pe prietenul Maps si am descoperit. Saptamana trecuta povesteam cu un fel de colega de la munca despre eficientizarea timpului petrecut in trafic (da, stiu, tocmai eu, soferul de weekend) si i-am marturisit  ca eu apelez intotdeauna la harta de la goagal cand trebuie sa ajung undeva. A fost surprinsa, dar totodata incantata de metoda descoperita. Azi-dimineata o domnisoara, pe trecerea de pietoni, ma intreba in fuga daca cunosc o adresa in zona. Avea smartfonul in mana, dar cu siguranta nu pentru a gugalui adresa. De data asta nu am facut-o nici eu, pentru ca stiam strada :)

Si eu care credeam ca suntem generatia goagal. Eu, cel putin, cam sunt. Mailuri, harti, planificari, liste de cumparaturi, documente personale sau de munca, calendar, traduceri, album foto, enciclopedie pentru aproape orice informatie urgenta de care am nevoie. Eu il folosesc si a devenit raspunsul meu la aproape orice nevoie.

Mi se pare ciudat ca sunt atatea persoane care nu profita de toate instrumentele astea, inventate pentru a ne usura viata. Atunci de ce moda cu smartfonurile daca nu sunt folosite nici macar pentru atata lucru? Sa fie doar pentru imagine si pentru facebook?

Veselie

Mie imi place. E vesel. E viu. E muzica pe care mi-as pune-o pe cd-ul din masina.
Iar clipul...wow, anii '80, copilaria noastra...

Never felt so good...

Hai la film

Bucurestiul abunda de evenimente culturale, iar festivalurile de film in aceasta perioada sunt ofertante. Filme europene, filme latino-americane, filme bune. Timp sa fie sa le vezi pe toate. Sau cat mai multe dintre ele macar. Ca e pacat. Eu am vazut putine rau, doar doua adica, dar interesante.

Izlet mi-a placut. A trip (asa a fost tradus in engleza) e un film despre viata, cu o poveste frumos alcatuita, bine dozata, umor atat cat ii trebuie, dramatism doar cat sa creeze un sambure al povestii. Cu niste actori tineri, care au intruchipat cum nu se putea mai bine personajele. Iar fata a fost minunata, as vrea sa am si eu ceva din spiritul ei...

O Estranho Caso de Angelica, chiar ca estranho :) Manoel de Oliveira, o sa mai caut filme ale lui. Mi se pare interesant de inteles cum functioneaza mintea si imaginatia lui. La Angelica mi-a placut muzica, de imagini nu mai spun, limba dulce a intregit totul. Chiar daca povestea in sine e un pic stupizica.

La grande bellezza l-am vazut acasa. Stile italiano, bella vita, imagini frumoase, dar nu are o poveste concreta, inchegata. Sau asa mi s-a parut mie. Si totusi, e super pe val si super premiat. Nu e rau ca l-am vazut, doar ca nu prea am ce sa povestesc despre el.

Poate mai prind totusi vreunul azi-maine. Si oricum, urmeaza cele mai bune filme de la Cannes la NCRR. Sa facem loc pentru niste filme bune, zic.