Curtea de Arges parea cea mai potrivita intr-o zi de sarbatoare, aproape, usor de ajuns. In plus, nici nu mai oprisem acolo de mai multi ani.
Familia a fost relativ usor de convins, asa ca totul era aranjat.
Vizita a fost una simpla, cu bucurii pentru suflet si pentru privire. Primele se intelege care au fost. Ochii, in schimb, au admirat frumosii magnolii infloriti. Si ziua a capatat un nou parfum.
Din pacate, fuga din oras nu era una planificata, asa ca prietenul Olympus nu m-a insotit.
Dar pentru ca intotdeauna se intampla si ceva ce te ajuta sa-ti amintesti mai tarziu de o zi simpla ("ah, era atunci cand..."), de data asta a fost vorba despre stilul particular de condus din judetul Arges. Departe de a fi eu un sofer model (stiu pe cineva care ar da din cap dezaprobator acum, suierand un "nnttt"), am fost totusi surprinsa azi. Limita de viteza in localitate parea a fi o notiune inexistenta, respectata doar de soferii straini de judet (B, OT, CT), care stateau cuminti in sir, traversand cu 50-60 km/ora satele insirate de-a lungul drumului. Cei cu numere de AG se intreceau in depasiri cu 70-80-90 km/ora, taind pana si liniile continue, chiar si la intrarea in curbe, de parca era o competitie de "cea mai spectaculoasa depasire", stiuta doar de ei. Daca s-ar fi intamplat doar o data, de doua, trei ori, ziceam ca e o coincidenta. Dar spectacolul a fost continuu, si la dus si la intors. Poate chiar a fost "dezlegare" la acrobatii rutiere, poate asa e la ei in zi de sarbatoare. Si noi, strainii de loc nu stiam regula, de unde si privirile urate si claxoanele primite.
Sa mai zic si de trasul pe dreapta doar pe jumatate si deschis portiera fara prea mult stress, desi drumul, destul de circulat, era dotat doar cu cate o banda pe sens? Nope.... hai sa mai pastram povesti si pentru alte dati.
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu