De exemplu, expozitia dedicata lui Leonardo da Vinci, pe care eu nu am vrut sa o ratez.
Sursa foto: wikipedia.org
Nu am avut aparatul foto la mine sa ma las fotografiata alaturi de faimoasa Monalisa, dar m-am distrat fataindu-ma prin fata tabloului pentru a vedea daca sta cu ochii pe mine sau nu :)
Era cat pe ce sa ratez tocmai Cina cea de taina, aceasta fiind pozitionata undeva sus, intocmai ca originalul. Se spune ca atat de multe restaurari a avut, incat aproape ca nu a mai ramas nimic din pensula lui Leonardo. Ba mai mult, artistii care s-au ocupat de restaurari au tinut sa-si lase si ei amprenta, asa ca au adaugat plete si barbi, acolo unde nu era cazul :)
Am privit foarte de aproape, asa cum la muzeu nu se poate, celelalte tablouri (in total 30) si m-am jucat cu masinariile create dupa desenele lui Leonardo, 40 la numar. Cele mai multe din ele urmareau sa gaseasca metode de ridicare a greutatilor, fie ca erau blocuri de marmura sau stalpi. Vorbim de perioada Renasterii doar, cu ale sale constructii.
Am aflat ca Sultanul Baiazid al II-lea i-a cerut lui Leonardo sa construiasca un pod peste Bosfor. Acesta trebuia sa aiba o lungime de 346 m, devenind cel mai lung pod din lume la acea data. Numai ca Baiazid s-a razgandit si a anulat comanda. Munca lui Leonardo nu a fost insa in zadar, norvegienii inaugurand in 2001 un pod construit dupa proiectul artistului. Interesant, nu-i asa?
Probabil ca voi mai merge o data, de data asta cu aparatul foto. O poza cu Monalisa trebuie sa am. La Luvru este aproape imposibil sa faci una, avand in vedere imbulzeala din fata tabloului. Si ce daca la Bucuresti este doar o copie? Se spune ca si cea de la Paris ar fi tot o replica, cea mai reusita, iar originalul ar fi bine pazit, intr-o banca din Elvetia.
De ce sa nu profit, atunci? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu