Nu, nu-mi apartine afirmatia de mai sus, dar ma regasesc in ea. Si e la fel de adevarata pentru mine si atunci cand rad cu tine, dar si atunci cand repun pe tapet niste discutii care ar trebui inchise. Pentru ca asa am ales eu. Dar nu reusesc mereu. Pentru ca sunt slaba. Pentru mine, pentru ca am nevoie din cand in cand sa-mi confirm unele lucruri.
Ca o concluzie a unei saptamani frumoase. Deja mi-e dor, de tine, de dune, de Zoila, de tine, de FIF, de serpentine, de soare... Pentru ca nimic nu e perfect, dar totul e frumos, atunci cand te uiti din punctul potrivit.
Vantul bate si le schimba forma in permanenta, dar dunele vor ramane acolo intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu