Am cam lipsit de acasa. Mi-am lasat gandurile sa zboare, fara sa le ordonez frumos pe ecranul calculatorului, cum obisnuiam sa fac. Si am simtit asta, am fost mai agitata, nervoasa, obosita. Revin la casuta mea virtuala si las cuvintele sa curga. Vreau sa fiu mai senina ca zilele acestui inceput de martie. Trebuie sa imi amintesc ce mi-am promis.
"Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler"
Mi-e greu sa ma uit la filme. Ca un exponent al unui semn de pamant ce sunt, ma plictisesc subiectele fantastice, comediile exagerate ma obosesc, agresivitatea nu pot sa o urmaresc, siroposeniile utopice nu pica nici ele bine. De seriale nu mai zic, nu ma pot apuca de unul pentru ca inca de la inceput ma gandesc cat timp pierdut inseamna 'n' episoade si cate alte lucruri as putea face in timpul asta. Prin urmare, sunt putine filmele pe care le vad. Si mai putine cele care imi plac.
Eu vad in filme, ca si in carti sau calatorii, mai mult decat simple activitati de ocupat timpul liber. Toate sunt experiente, descoperiri de oameni, obiceiuri, culturi noi, care formeaza trairi. De aceea, le aleg mai mereu pe cele care imi suna mai exotic, mai dramatic, mai "altfel".
Astfel, in ultima saptamana am vazut "
Roua Cerului", in cadrul Festivalului de Film Japonez, "
Detectivul Bengalez", in cadrul proiectului British Documentary si "
Hotul de carti".
"The Book Thief" este de departe unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp, cu o poveste grea, dar doarte frumos prezentata. Si dureros de adevarata. Cu rautati gratuite la care au fost supusi oameni nevinovati, care aveau totusi puterea sa se bucure de lucruri marunte - o carte, un acordeon.
Am inteles ce inseamna sa pierzi pe cineva. Si mi-am intarit credinta ca in ciuda a orice, este o persoana a carei pierdere nu vreau sa o traiesc. Si nu ma refer la faptul ca uneori destinul nostru ne separa si ne poarta pe drumuri diferite de la un punct incolo.
Mi-am amintit de ce sunt acum aici, mi-am adus aminte ca mi-am promis sa renunt la nesiguranta si la orice amintiri distructive, ca daca am decis ceva, inseamna ca orice umbre au fost impachetate bine si puse sub cheie, ca ocupam un spatiu nou, in care vom crea totul iarasi, impreuna.
Si daca chiar si mama lui Hitler si-a iubit fiul, atunci ...
