Sindromul Florenta

Există o boală a celor care sunt înconjurați de prea mult frumos. Nu știam până astăzi. Sindromul lui Stendhal sau Sindromul Florența.
Încercând să citesc despre nemiloasa boală am găsit articolul de mai jos, pe care îl citez în întregime. Că prea frumos descrie locurile acelea.
Eu sunt bolnavă, așadar. Sufăr de atâția ani de boala frumosului în exces. Și nici nu știam :) Dar poate așa se explică de ce acum cu greu îmi mai oferă satisfacție un oraș. Și de ce alerg către locuri cât mai izolate în vacanțele mele. Închid ochii. Sunt din nou acolo. Recomand. Îmbolnăviți-vă și voi.

Timp de cateva decade bune, maladia s-a numit "boala turistului". Apoi i-au gasit un titlu mai potrivit - "Sindromul lui Stendhal". Filosoful a vizitat Florenta pentru prima data in 1817. Atunci a suferit primul atac de panica. 
Maladia l-a cuprins in timp ce vizita Santa Croce, catedrala construita de Nicolini, acolo unde se afla ramasitele lui Michelangelo, ale lui Machiavelli si ale lui Galileo. Aici Stendhal a observat frescele de pe tavan create de Giotto si, invins de emotie, a exclamat "Am fost intr-un fel de extaz, de la ideea ca ma aflam in Florenta, aproape de mormintele acestor personalitati celebre... Am avut senzatii celeste...Totul vorbea atat de viu sufletului meu. Ah, numai de as putea uita! Inima mi-a batut mai repede, am avut 'nervi', cum li se spune la Berlin. Viata s-a scurs din mine. Mergeam cu teama de a nu ma prabusi" (Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio - 1817). Unii merg la Roma pentru a vizita Roma, Venetia pentru a vizita Venetia. Dar cine ajunge la Florenta o face pentru a-i vedea picturile. Nu exista galerie de pictura mai mare in Europa decat Uffizi, galerie de sculptura mai mare decat Bargello, nu exista opera de arta de o importanta simbolica mai mare decat David al lui Michelangelo. Apoi sunt Domul, Santa Croce si Santa Maria Novella, trei dintre cele mai impresionante biserici ale Italiei (si, prin urmare, ale lumii), Capella Brancacci (care adaposteste frescele lui Masaccio), Palazzo Pitti (colectia de arta particulara a familiei Medici), Capelle Medicee unde se afla sculpturile lui Michelangelo si multe, multe altele.Dar daca va limitati la arta, inseamna sa pierdeti un oras care are totusi si alte bogatii decat cultura si reputatia sa. Amo este raul care strabate Florenta si despre care localnicii spun ca da "inima orasului". "Viata", in schimb, este data de pietele si piatetele in care se inghesuie deopotriva artizani si buticuri exclusiviste (Gucci, Prada si Ferragamo fiind cele mai cunoscute). Orasul debordeaza de frumusete si romantism - Ponte Vecchio, trecut peste apa involburata si malurile prafuite ale raului considerat inima orasului, o bautura tarzie sorbita in tihna in Piazza della Signoria, ghivecele cu flori de la ferestrele caselor din cartierul vechi Oltrarno sau peisajele care se zaresc din biserica San Miniato. Florenta este un oras mai mereu impovarat de vizitatori. Pentru o vizita la Uffizi se fac programari si cu un an in avans, iar petrecerile din vara isi invita participantii de cu iarna. Tocmai de aceea, unii turisti au ales imprejurimile orasului. Mai ales in aceasta perioada a anului in care romanticele sate italiene infloresc si la propriu si la figurat. Aveti de ales intre Villa San Michele, un hotel situat chiar in dealurile de langa Florenta, Excelsior sau Grand, pentru cei mai pretentiosi care nu vor sa simta neaparat parfumul de tara al aerului primavaratic, sau Helvetia & Bristol, un hotel clasic in stil vechi cu antichitati, picturi si lemn lacuit care le-a fost casa de vacanta lui Stravinski, Pirandello si Bertrand Russell.Dar, pentru a va bucura de Florenta, abia daca e nevoie sa parasiti zona Santa Croce. Cele mai bune restaurante ale orasului, cele cu trei stele Michelin, sunt exact aici. Enoteca Pinchiorri ocupa, de exemplu, o buna parte chiar din palatul medieval in care se afla si Santa Croce. Bucataria florentina se poate imparti in doua categorii - "cucina povera" (a celor saraci, numiti de toscani si "mangiafagioli", adica "mancatori de fasole") si bucataria bogatilor, initiata de curtea dinastiei de Medici, ale carei banchete cu delicatese precum limba de paun si spectacole de genul privighetorilor care zburau din placinte erau la ordinea zilei. In Pinchiorri, restaurantele au stelele Michelin de cativa ani, asa ca nu e deloc greu de ghicit in ce categorie se incadreaza. Pivnitele lor adapostesc peste 80 de mii de sticle din cele mai renumite vinuri ale lumii. Pentru o experienta gastronomica mai putin formala, dar nu si mai putin exceptionala exista Cibreo, un local clasic toscan, sau Baldovino, unde un scotian, David Gardner, a reusit sa le vanda florentinilor cea mai buna mancare florentina. Cel mai vechi restaurant din Florenta, Buca Lapi, este o alegere buna mai ales pentru felul de mancare atat de celebrat si care l-a pastrat atata timp in topuri - "bistecca alla fiorentina" (o imensa friptura de vita). Nu desconsiderati nici localurile mai putin sofisticate cum ar fi Cantinetta dei Verrazzano (proprietatea unei vinarii Chianti) si Vivoli, vestita cofetarie specializata in faimoasa inghetata florentina. Inghetata de-o parte, arta de cealalta. Pe mijloc, shopping, shopping si iar shopping. Florenta. Toti designerii de elita sunt aici intr-o formula mult mai putin pretentioasa decat la Milano sau Roma. Cele mai multe boutique-uri sunt pe Via de' Tornabuoni si pe Via della Vigna Nuova. Tot aici gasiti si piese de arta, antichitati, chiar si farmacii care comercializeaza produse vechi si retete antice.

10 "comori" florentine

1. San Miniato al MonteO biserica florentina in stil roman care ofera privelisti superbe ale orasului si un interior tapetat cu arta.
2. Giardino di BoboliCea mai vizitata gradina a Italiei e bine-venita intr-un oras in care esti tentat sa petreci foarte mult timp in galerii de arta.
3. La SpecolaCel mai excentric mini-muzeu din Florenta prezinta o colectie de parti anatomice din ceara.
4. Santa Felicita"Depozitia", misticul tablou al lui Jacopo Pontormo, este unul dintre cele mai mari din Italia.
5. Museo BardiniColectia privata a unui dealer de arta al secolului 19.
6. Palazzo DavanzatiUn muzeu fascinant, care, dupa ani de restaurari, recreeaza un palat medieval florentin.
7. OrsamicheleO biserica faimoasa datorita exteriorului sau sculptat si al altarului somptuos care dateaza din secolul 14.
8. Museo dell'Opera del DuomoO cladire veche, o prezentare moderna, sculpturi renascentiste de Michelangelo si Donatello.
9. Palazzo Medici-RiccardiUn palat vast cu capela minuscula (Capella dei Magi) invelit de frescele narative ale lui Benozzo Gozzoli.
10. VivoliCea mai buna inghetata din Italia. Sau asa se lauda ei.

sursa: http://da.zf.ro/dupa-afaceri/arts-design/florenta-si-sindromul-lui-stendhal-3099615

În afara timpului

De la George Călinescu, 10 sfaturi, atât de atemporale... Le-am citit undeva și le-am păstrat. Acum am revenit asupra lor. Și mă voi mai întoarce la ele.
În care mă regăsesc? În care cred? Pe câte le urmez?
Un adevărat exercițiu de cunoaștere de sine.  Întotdeauna alte răspunsuri la întrebarile de mai sus. Atât de palpabilă devine diferența dintre stările pe care le trăiesc și atributele care mă definesc, două elemente care mă formează ca persoană.

De-a pururea copilăroasă...

10 sfaturi pentru femei din partea lui George Călinescu

1. Pentru o fată, reușita în viață nu e o chestiune de studiu și de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire.

2. Poți fi savanta, poți fi artistă, dar nu uita că ești femeie. Nu trece în tabăra bărbaților.

3. Esențialul este nu de a fi desăvârșită trupește, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feței. Sunt femei care par distinse facial și sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.

4. Nu-ți fortifica în așa fel caracterul, încât să nu mai poți plânge. O femeie care nu știe să plângă și-a pierdut jumătate din farmecul ei.

5. Ferește-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate și brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.
6. Dar nici nu cădea în greșeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învățat. Nu rareori aceștia sunt primitivi și egoiști și sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.
7. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.

8. Dacă soțul tău va fi un bărbat excepțional, nu te extazia în fata celorlalți de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obișnui să se considere intangibil.

9. Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi și crezi că te iubește cu adevărat. Poți întuneca astfel o existență. O prietenie delicată nu e un adulter.

10. Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlnești la unele femei cu progenitură o voluptate și o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.

George Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965)

Melci

Doi melci pe spatele unei broaste testoase :
- Tine-te bine!... Demaram!!!! Vruraoooooo.....uummm!!!!

Se indragostesc melcul si elefantica...
Intr-o zi elefantica ii spune melcului:- Stii…eu…m-as marita cu tine…la care melcul raspunde:- Fii sincera, usuratico…vrei asta numai pentru ca am casa!!!


Se face un concurs de cules melci…
Oltenii o echipa, moldovenii o echipa si ardelenii o echipa. Acelasi numar de oameni, aceasi suprafata, acelasi numar de melci, echipe echilibrate. La final se face socoteala: oltenii 30 de kile, moldovenii, 28 de kile, ardelenii…2 kile.
Vine sponsorul ardelenilor furios:
- Ma macar de-ati fi strans si voi 23, 15, 10 kile ma, da’ 2 kile… Da-o ma dracu de treaba…
La care un ardelean:
- Stai sa-ti spui… pana sa ne aplecam noi sa-l luam, melcu’ ţusti…

Just Bubbly

If something goes wrong, just ... Bubbly

Si spera ca ciocobulele pline de bucurie isi vor face treaba.

Live blogging

Pedale, ping pong, gimnastica, soare :)

Ce bine e!

Smells like...Océano Atlántico

Sentimentul acela de final de sesiune cand abia astepti sa dai si ultimele examene si cand ai senzatia ca lumea "de dupa" e toata a ta, cand vei avea timp si (atentie!! asta este de fapt termenul cheie) energie sa faci tot ce vrei. 

Ei bine, de cativa ani, am cunoscut un sentiment similar, acela de a astepta...vacanta! Ta-da! Yep, vacanta, dar nu oricare :) Ma refer la vacanta de primavara, cand las in urma imbinarea dintre iarna si primavara de la noi si ma duc sa ma intalnesc cu soarele. Ce-i drept, anul asta soarele s-a grabit el sa se intalneasca cu noi si probabil ca va fi la fel de cald si in vacanta, ca si aici. Dar macar nu voi mai tremura de frig pana la aeroport, in hainutele mele primavaratice :)

Nu stiu de ce, dar asta este cea mai asteptata calatorie din an. Bucuria reintalnirii cu soarele si cerul senin, gandul ca toti cei de acasa merg la munca... hmmm, ce bine e... sentimentul de renastere :) Viata intr-o casuta tipica, mancarea delicioasa, experiente noi la volan, cumparaturi in supermarketuri micute, frecventate de localnici... cat de dor imi e de toate astea! Ah, acum stiu... asta e vacanta cea mai non-vacanta. Asta e calatoria in care ne adaptam cat mai bine la locul nou in care pasim. 

Dalai Lama spunea: "O data pe an, mergi intr-un loc in care nu ai mai fost". Anul acesta ramanem in Oceanul Atlantic. Intr-un loc nou, dar aproape de unul vechi, drag. Hablamos español ;)

Ziua internationala a fericirii

Azi s-a scris si s-a vorbit despre fericire, mai mult ca in oricare alte zile. Nu pentru ca azi am fi mai fericiti, ci pentru ca azi am sarbatorit acest fenomen. Globalizarea, prin fenomenul de social media, a promovat astazi ziua internationala a fericirii.

Ce inseamna fericirea? Definitia spune ca e o stare de implinire sufleteasca, de multumire deplina, de satisfactie. Dar aplicat la mine, ce imi da mie aceasta stare de intensa implinire si multumire?

Raspunsul e ca multe lucruri si nimic - o rochita noua, o pereche de pantofi, o aroma placuta, o prajitura cu ciocolata, o seara cu prietenele, o plimbare, o poveste de vacanta, o vacanta in sine, o carte, un film, o persoana, tu...

Nu e o reteta standard, iar fericirea vine din lucruri mici. Dar nu fericirea adevarata. Acea fericire vine in mare parte de la tine. Restul doar o completeaza.

La inceput eram fericita ca erai, eram agitata, nerabdatoare, dornica sa te vad. Era fericirea aia ca dansul fluturilor.
Acum.... acum sunt fericita ca esti bine. Am fost fericita sa te vad ca iti parchezi motocicleta, desi nu stiam... Acum sunt asezata, recunoascatoare, oarecum multumita, e acea fericire ca valsul lin al unei papadii suflate. Acum fericirea nu mai e perfecta, dar e a mea!

dintr-o lucrare niciodata terminata

Reteta fericirii

De ce unii oameni sunt fericiti?
Pentru ca sunt pozitivi, increzatori, veseli, frumosi la suflet.
Pentru ca in vocabularul lor nu sunt cuvinte precum "urat", "oribil", "hidos".
Pentru ca astfel, chiar si atunci cand li se intampla ceva mai putin placut, ei stiu sa vada partea buna si nu stiu sa se supere. Si raspund zambind.
Sa incercam sa fim si noi asa, zic. Sa invatam tot ce-i bun si sa renuntam la ce e rau.

Despre filme

A mai trecut o saptamana in care ma declar multumita de filmele vazute. Imi plac filmele care la final imi dau senzatia de implinire, ma fac sa traiesc o emotie puternica, imi aduc unele informatii noi, ma fac sa-mi extind sfera de interese. 

Saptamana trecuta am vazut doua filme care m-au facut fericita. Primul a fost un documentar in cadrul seriei British Documentary de la Muzeul Taranului Roman - "Ghidul hasidic pentru dragoste, căsătorie și găsirea unei soții". Am aflat ce este comunitatea hasimida din Londra, care le sunt obiceiurile si traditiile. Am ramas surpinsa de contrastul dintre imaginea lor din exterior si stilul de viata din interiorul comunitatii. Am ras de gaselnitele lor pentru a fenta regulile. M-a distrat umorul intelept al celor mai in varsta dintre ei. M-am bucurat sa aflu ca in ciuda hainelor lungi si negre, palariilor ciudate si a perciunilor carliontati, sunt foarte deschisi oportunitatilor oferite de stilul de viata occidental.

In cadrul serii de film de acasa am vazut "Rush". Dorinta puternica de castig, determinare, risc - doua persepective total diferite asupra a ceea ce inseamna ambitia si pana unde merge aceasta pentru fiecare. Rivalitate. Respect. Un film frumos, care a redat intr-un mod simplu povestea a doua personalitati din istoria sportului.

O noua saptamana - One World Romania. Mai povestim saptamana urmatoare.

Minutul de relaxare

S-a intamplat sa primesc in ultimele zile mai multe linkuri din categoria "minutul de relaxare", fie ca erau articole, teste, glume sau recomandari de filme. Cum caile pe care mi-au fost trimise erau diverse, le adun aici pe toate, sa-mi fie mai usor cand vreau sa ma intorc la ele, dar si sa ii bucur pe cei cu o doza de curiozitate peste medie, carora cu siguranta le-ar face placere sa se delecteze cu ceva nou.

1. Un test simpatic de memorie de la BBC, care ne arata legatura dintre orele de somn si starea memoriei noastre.
2. Tot de la BBC, un test de reactie, legat tot de somnul nostru cel odihnitor (sau nu prea).
Alte teste si articole interesante pe pagina lor.
3. Glumite, dar nu pentru oricine. Se spune ca doar intelectualii le pot intelege, e cu provocare, asadar.
4. Un scurt si bine punctat compendiu pentru (ne)cunoscatorii de arta.
5. Cei cu o anume sensibilitate la animalute se pot delecta citind despre cum pot gasi un job prietenului necuvantator.
6. Pentru cei care cred in glumele cu americanii si vor sa se ia la intrecere cu ei, amintesc de acest National Science Quiz.
7. Si pentru ca a fost filmuletul saptamanii, o sa-l notez si eu aici, nu de alta, dar mi-a placut ideea :)

Mie imi rasuna in casti acum "but Angie, I still love you, baby". Desi e  un cantec trist, mie imi da o stare de bine. Imi aduce niste amintiri frumoase, cand cineva il transformase in "but Flori, I still love you, baby"... iar felul in care era pronuntat Flori e fara pereche :)
Nu mai am nevoie de lecturi de relaxare, deocamdata... :)

Asa

Tu ma vezi

Mai frumoasa decat stiu eu

Ma faci sa simt 

Ca sunt centrul lumii eu

Si ma alinti, ma alinti, ma alinti

Cu vorbe dulci

Inima mea nu vrea s-o minti, 

Nu vrea s-o uiti.

Vanitate

Un mic răsfăț de 8 martie. De anul acesta și de anul trecut. Pentru comparație. 

Mai multe riduri sau mai multă lumină în priviri? :) 

Direct de pe cameră, fără postprocesare

Un ușor touch de specialist

Imagini fără drepturi de autor

Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler

Am cam lipsit de acasa. Mi-am lasat gandurile sa zboare, fara sa le ordonez frumos pe ecranul calculatorului, cum obisnuiam sa fac. Si am simtit asta, am fost mai agitata, nervoasa, obosita. Revin la casuta mea virtuala si las cuvintele sa curga. Vreau sa fiu mai senina ca zilele acestui inceput de martie. Trebuie sa imi amintesc ce mi-am promis.

"Toate mamele isi iubesc copiii. Chiar si mama lui Hitler"

Mi-e greu sa ma uit la filme. Ca un exponent al unui semn de pamant ce sunt, ma plictisesc subiectele fantastice, comediile exagerate ma obosesc, agresivitatea nu pot sa o urmaresc, siroposeniile utopice nu pica nici ele bine. De seriale nu mai zic, nu ma pot apuca de unul pentru ca inca de la inceput ma gandesc cat timp pierdut inseamna 'n' episoade si cate alte lucruri as putea face in timpul asta. Prin urmare, sunt putine filmele pe care le vad. Si mai putine cele care imi plac.

Eu vad in filme, ca si in carti sau calatorii, mai mult decat simple activitati de ocupat timpul liber. Toate sunt experiente, descoperiri de oameni, obiceiuri, culturi noi, care formeaza trairi. De aceea, le aleg mai mereu pe cele care imi suna mai exotic, mai dramatic, mai "altfel".

Astfel, in ultima saptamana am vazut "Roua Cerului", in cadrul Festivalului de Film Japonez, "Detectivul Bengalez", in cadrul proiectului British Documentary si "Hotul de carti".
"The Book Thief" este de departe unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp, cu o poveste grea, dar doarte frumos prezentata. Si dureros de adevarata. Cu rautati gratuite la care au fost supusi oameni nevinovati, care aveau totusi puterea sa se bucure de lucruri marunte - o carte, un acordeon.

Am inteles ce inseamna sa pierzi pe cineva. Si mi-am intarit credinta ca in ciuda a orice, este o persoana a carei pierdere nu vreau sa o traiesc. Si nu ma refer la faptul ca uneori destinul nostru ne separa si ne poarta pe drumuri diferite de la un punct incolo.
Mi-am amintit de ce sunt acum aici, mi-am adus aminte ca mi-am promis sa renunt la nesiguranta si la orice amintiri distructive, ca daca am decis ceva, inseamna ca orice umbre au fost impachetate bine si puse sub cheie, ca ocupam un spatiu nou, in care vom crea totul iarasi, impreuna.

Si daca chiar si mama lui Hitler si-a iubit fiul, atunci ...

Curcubeu

 Insist cu primăvara mea colorată, care contrastează puternic cu primăvara de afară...

În casă, eu am parfum. Parfum de flori și raze de curcubeu. Curcubeul meu, care mă va încălzi în zilele ce urmează.
"Oare florile vorbesc intre ele?"

Ta - da !

1 martie multicolor :)