Play

Se spune că țigara, alcoolul și boala îți fură din ani

de singurătate nu se spune nimic

știu ca avem sute de feluri de mesaje și apeluri

un hățis nesfârșit

dar sunt cuvinte ce nu-ncap într-un plic

prin cabluri lungi și sateliti

goniți de hoarde de gigabiți

zâmbetul meu se pierde complet și moare

printre comedii, fotografii și virtuale elegii

prezența ta m-ar bucura mai tare

41% - 59%

Dupa mai bine de o luna de cand tot incerc sa ajung sa-mi cumpar lentile noi, timp in care ori nu aveam timp, ori ajungeam cand nu aveau program, ori uitam ochelarii acasa (nu stiu pe de rost ce dioptrii port), in seara asta eram iarasi in zona magazinului, insa...am uitat. Nu ma indepartasem prea mult cand mi-am amintit, dar din respect pentru piciorul meu suferind nu m-am mai intors.

La nici doua minute dupa, am trecut pe langa un alt magazin oftalmologic. Reclama la nu stiu ce lentile noi m-a facut sa intru. Unde, surpriza...am primit pentru proba o pereche de lentile. Cu care chiar am reusit sa vad 2 randuri in plus de litere si cifre, incat am uimit-o si pe doamna doctor, care mi-a zis ca vad mai bine decat ar trebui :)
Pacat ca piciorul nu-mi permite sa ies la o tura de condus acum, sa fac si testul luminilor de noapte.

Si acum: ocupatii de timp liber. Am gasit acest test simpatic.

Rezultatul meu:

Ma asteptam la o dominare clara a emisferei drepte. Dar par a fi mai echilibrata decat credeam. Si decat las sa se vada.
Totusi, se explica de ce ma bazez eu mai mult pe intuitie decat pe rationament, nu-i asa?

Energiea

In direct din Energiea...

O inimă acum, 

Cu creionul sur, 

Goală doar contur.

Pisica neagra

Plimbarea de dimineata intr-un cartier linistit al Bucurestiului.
Strada aproape pustie, doar eu si inca un tip.
O pisica neagra traverseaza strada prin fata noastra, de la dreapta la stanga.
Tipul incepe sa strige la ea sa o sperie. Fara scucces, pisica isi continua drumul. Tipul se opreste. Face cativa pasi in spate. Se opreste din nou, lasa capul pe spate si incepe sa faca diverse miscari, la granita dintre streetdance si o criza de epilepsie. Dupa ce isi executa ritualul pleaca mai departe linistit.
Eu imi continui drumul. Intr-un fel ciudat, ma simt norocoasa.

Al dente

In seara asta, la un bar american, unde lumea se aduna sa vada meciuri de fotbal. La masa de langa isi fac aparitia 3 italieni.
Redau pe scurt discutiile.

Dialog intre ei si chelner (evident, macaronarii in italiana, ca doar toata lumea trebuie sa-i inteleaga pe ei):
- Pasta ... (nu am retinut). Mi raccomando, e' molto importante che la pasta sia al dente!!! Dev'essere dura cosi (si bate cu degetul in masa), meglio cosi che molto ben fatta. E' moooolto importante, ok? Se non la puo' fare cosi, vado io a cucinarla. Io sono chef!!! Vado io e lo faccio vedere come si fa la pasta da noi.... si continua pe aceeasi tema, in timp ce ceillati doi ii tin isonul.
Chelnerul, printre dinti, dar destul de tare incat s-a auzit pana la masa noastra:
- Sa gatesti la tine in Italia, nu aici.

Eu, care pana atunci doar am ascultat discutia, nu m-am putut abtine sa nu ma intorc sa le vad fetele (vroiam sa vad daca l-au inteles pe chelner). Evident, cu un zambet in coltul gurii.
Dau comanda toti, chelnerul se retrage.

Macaronarul cel mai guraliv se intoarce catre noi si incearca un dialog cu mine:
- Scusatemi, ho visto che sorridevi prima, capisci l'italiano?
- ... Si...era troppo comica la situazione.. (a se traduce: sunteti mult prea prosti)
- Allora lo parli?
- ... Si (scurt si sec; a se traduce: tocmai ti-am vorbit pe limba ta, de ce d... ma mai intrebi?)
- Quando facciamo una carbonara?
- ... Una cosa???!!!??? (a se traduce: ne cunoastem? ne facem invitatii d-astea?)
- Una carbonara.
- Non mi piace la pasta (inainte sa intre ei tocmai imi luase chelnerul farfuria din care savurasem o portie de paste).
- Non ti piace il cibo italiano? Pasta...
- NO
- Ah.. bene... eh, scusa...

In acest moment m-am intors la discutia noastra, intrerupta de "politicosul" macaronar. Ei, in schimb, si-au continuat discutia pe tema de mai sus. Si au continuat sa priveasca lung, pana cand am iesit pe usa.
Mi-am amintit de ce nu-mi face nicio placere cand intalnesc grupuri de-ale lor...

Solidão

Sursa foto: aplicatia Garfield Daily

"Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: “Bună seara”." O.P.

Ca bine zicea OP, asa cum bine zicea el multe.

Singuratatea e cel mai neplacut sentiment.
Sunt seri intregi in care nu rostesc niciun cuvant. Uneori am senzatia ca nu mai stiu sa vorbesc. Ma sperie ideea ca nu ma mai pot exprima altfel decat in scris.

Uneori televizorul bazaie in fundal, alteori muzica incearca sa imi tina companie. Skype-ul sau facebook-ul se mai inrosesc cateodata. Telefonul ma mai anunta si el din cand in cand ca cineva se gandeste la mine. Yet, singura intre patru pereti cu cine sa povestesc? Cu cine sa ma cert?
Oricat de simpatic ar fi Martinel al meu, el nu vorbeste. Are mereu pregatit un zambet sincer, dar uneori that's not enough... Spuneai ca l-ai invatat tot ce trebuie ca sa te inlocuiasca atunci cand nu esti langa mine :) Poate ca a uitat el... Sau poate ca nu poti fi inlocuit...asa usor
As vrea sa vorbim, chiar si sa ne ciondanim...

In seara asta am lucrat totusi. Ceva simplut, de incalzire, dupa atata timp de pauza... sparkle-sparkle... Incercam un logo 3D? :)

1:04

Cu drag

din seria postarilor care in mod normal ar aparea pe fb

Dragi programatori,

unii dintre voi sunteti de-a dreptul limitati. Voi chiar munciti sau va prefaceti?
Pentru voi e normal sa am de n-spe ori urmatoarea eroare la completarea unui chestionar banal: Numarul de telefon nu are lungimea corecta! Asigurati-va ca ati inclus prefixul.?!?

Cand ati scris codurile respective (sau cum s-or chema in limbajul vostru), v-ati gandit ca sunt mai multe tipuri de numere de telefon si atatea posibilitati de a le scrie - cu puncte, fara puncte, cu liniuta, cu prefix, fara prefix, cu prefix in paranteza, fara paranteza, cu + sau cu 00 pentru prefixul international...?
Nu ar fi fost de ajutor sa dati exemplu cu forma ce trebuie completata?! Sau trebuie sa le incercam pe toate pana o nimerim pe cea buna? Ca va faceti voi treaba doar pe jumatate...

O zi la fel de buna si voua!

Tum - tum

Cel mai grav defect al unei fiinte umane este orgoliul. Orgoliul ne macina, ne mananca incet-incet. Ne anihilieaza orice alt impuls si se impune. Ne face sa pierdem tot ce avem, doar pentru a iesi el castigator. Intr-un final ne ramane mandria ca nu am plecat capul.

Dar orgoliul nu ne imbratiseaza atunci cand ramanem singuri, nu ne mangaie si nici nu ne spune ca totul va fi bine. Nu ne incalzeste nici trupul, nici sufletul. Nu ne tine companie si nu ne face sa zambim. 

Nu face nimic din ce ar face pentru noi cei pe care ii pierdem...din prea mult orgoliu. 

In schimb se bate cu pumnii in piept ca ne-a aparat imaginea. 

Oamenii sunt oameni. Ceea ce ii particularizeaza este lipsa perfectiunii. Gresesc. Au slabiciuni. Au (si alte) defecte. Au puncte slabe. Au zile proaste. Au nervi. Au suparari. Au sentimente.

Dar cand nu suntem capabili sa intelegem toate astea si, in plus, mai cautam si perfectiunea inexistenta...totul se spulbera. 

Toate incercarile imi reusisera din prima - examene, job, permis... nu puteam sa accept ca uneori e nevoie de mai multe incercari pentru a ajunge acolo unde doresti. Pretindeam perfecriunea la cei de langa mine, doar pentru ca mi-era teama de esec. Nu repetasem nici macar un examen. De ce as fi avut restanta in viata personala?! 

Cand bula s-a spart si m-am prezentat la tine cu valizele goale, gata sa le umplu cu cioburile sufletului meu, ai incercat sa ma faci sa ma razgandesc. Si atunci orgoliul meu s-a activat. Ce ar fi insemnat sa fac ceea ce imi cerea inima si sa renunt la ce imi pusesem in minte? Nu stiam ce inseamna sa incerci din nou atunci cand nu iti reuseste ceva. Si nu vroiam sa fiu o loser-ita. Asa ca m-am lasat in voia orgoliului. Atunci si de multe ori dupa. Eu trebuia sa am ultimul cuvant. Eu eram rationala, nu ma lasam induplecata se sentimente. Ma minteam ca o faceam pentru binele nostru. Ha-ha...

Eu nu acceptam sa fiu mintita, prostita, tradata. Pentru ca, ziceam eu, ma respectam. De fapt era vorba si despre mandrie si infatuare. Da, eu nu mintisem. Dar am facut-o pe urma. Si m-am razbunat...pe mine.

Sunt fericita acum?

Am depasit stadiul visator al copilariei? 

Pretul a fost prea mare. Mi-a ramas doar scrisul... Acum invat sa traiesc cu noua eu.

Am nevoie de o imbratisare! Si orgoliul nu e in stare sa mi-o dea...

The door is locked now, but it's opened if you're true

mi se face atât de dor că mă tem
că se întâmplă o crimă în noi, că moare ceva
de aceea aş vrea să îţi scriu un poem
să facă de gardă în inima ta

Poemul de garda - B. O. P.

Dor de...

acea seara, dor de Barca, Montjuic...


pentru ca am vorbit toata seara despre Barcelona :)

The king's music

Cele mai frumoase sunt cadourile neasteptate. Azi am primit un dar de suflet. Voi repune laptopul in functiune pentru a ma putea bucura de muzica buna. Terapie si motivatie pentru serile de munca.

Am atâtea persoane frumoase în jurul meu.

Tnx, bro'! :)

Care eu, care tu?

Versurile imi alearga inca prin minte...


cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
                          cine e, cine nu, care eu, care tu?

beat cu sufletul plin, am vrut sa mai beau o sticla de vin

si nici n-am vazut cand printre nori AI DISPARUT

locul tau, langa mine, e rece si gol..

.....undeva acolo sus in nori

                                                                                       sta un om si bea p-ascuns culori 

imi cer scuze c-am fost, imi cer scuze ca sunt

imi cer scuze ca stiu si-mi pare rau c-am sa fiu

imi cer scuze ca uneori sunt trist

                                                                                      imi cer scuze si-mi pare rau de voi

Pentru ca e pe repeat si imi rasuna in minte incontinuu, pentru ca live e so touching...

Pentru ca au facut sa dispara oboseala, desi am stat 5 ore intr-un picior aseara...


Buna dimineata!

Take-off or landing (parle-vous francais?)

Un weekend planificat de mult. Cu dorinta de destindere, detasare si...

Cum trebuia sa fie - Nice, Monte Carlo, Cannes vs cum e - Bucuresti... acasa... comprese cu gheata

Azi ar fi trebuit sa dorm intr-un apartament cochet in Nisa, cu vedere la mare, urmatoarele 3 zile ar fi trebuit sa le petrecem amuzandu-ne de cat de prost ne descurcam in franceza si hlizindu-ne la masini scumpe...

Acum sunt acasa, in Bucuresti, cu punga de gheata pe picior, ascultand muzica frantuzeasca si cautand un film boring... Ar trebui sa lucrez, de 2 saptamani nu am facut nimic, cu temele stau prost. Dar nu am chef.

As fi plecat chiar si asa, lipa-lipa... Ma si vad schiopatand prin aeroport sa ajung la timp la imbarcare. Sau topaind intr-un picior, strabatand strazile provencale.

Dar soarta (soarta e pentru ratati, zic unii) a avut alte planuri.

Imi plangea sufletul dupa o vacanta... Imi doream atat de mult ACEASTA vacanta...

Se pare ca Franta trebuie sa ma mai astepte. Franta va fi tot acolo pe harta si data viitoare. Dar eu...

(BS, regret multe, dar cantecul e atat de frumos)

Dear Journal, cu speranta ca urmatoarea povestire sa nu fie despre cum mi-am pus primul meu ghips, bonsoir a tous.

Update: am renuntat la film. L-am inlocuit cu o carte buna ( nu frantuzeasca) si o cana (nu am pahare) de vin. Bonne nuit, mes amis!

Sunday morning

Cand iti doresti cu adevarat ceva, cand din fiecare celula a corpului tau se aude o soapta care striga "nu mai pot fara"...atunci stelele isi unesc fortele si iti indeplinesc dorinta. 

Uneori se intampla. Alteori...alteori poate nu-ti doresti suficient de tare...

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă,

Fără braţele tale, braţul oricui e pentru mine laţ de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morţii.

Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric, 
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină. 
Ce grea e moartea într-un univers care el însuşi moare.

Fără numele tău, numele meu numeşte neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-şi disperarea.

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă.

Nu credeam sa-nvat... G.B.

Please me

Just pretend...

“De ce este îmbrăţişarea un instrument vindecător atât de eficient? Până nu demult credeam că luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecătoare, dar ele nu înseamnă nimic prin comparaţie cu îmbrăţişarea.”

Osho, Cartea despre ego

Din bratele tale intotdeauna am vazut lumea altfel. Intre bratele tale ma regaseam pe mine, ma linisteam. Suntem doua piese care se imbina perfect, croiti unul pentru dimensiunile celuilalt. Printr-o imbratisare devenim unul. Fara cuvinte, fara explicatii. Lumea dimprejur dispare, ramanem doar noi doi, orice umbra de dizolva.  Sentimentul pe care mi-l da o imbratisare a ta...

Cele mai frumoase amintiri, cel mai dulce somn, cele mai calde mangaieri. Mi le-ai oferit prin imbratisari. Mi-ai sters lacrimile, mi-ai indepartat durerile.

Ti-am spus candva ca atunci cand ma tii in brate trece orice suparare as avea. Mi-ai raspuns ca asta inseamna sa avem sentimente unul pentru celalalt. Alta data ti-am spus ca numai cu tine ma simt asa de bine. Mi-ai spus ca nici tu nu ai intalnit alte brate care sa-ti alunge singuratatea, asa cum fac ale mele.

Atunci cand ma imbratisezi, lumea e a noastra. Totul pana la cuvinte. Cand intervin vorbele totul se spulbera... Apare o teama care ma inspaimanta, teama de tine, teama de mine...

Sursa foto

Pe Bosfor

I se spune orasul de pe doua continente. Este unul dintre orasele care mi s-a lipit de suflet.

Poate pentru ca este singurul loc in care imi place lipsa de precizie, planificare, rigurozitate, dar si atat de prezentul haos. Istanbulul, depopulat de locuitorii sai si repopulat cu nemti nu ar mai avea acelasi farmec. Istanbulul este minunat asa cum e. Ironia este ca mult prea precisa si rigida fecioara din mine a reusit acolo sa se lase purtata de ritmul lor lent si dezorganizat, fara sa mai simta stresul nerespectarii planului de acasa. Bineinteles ca nu mi-a reusit din prima :) Dar transformarea asta a fost tot mai prezenta la fiecare noua vizita. Plastic vorbind, sfera mea perfecta in care imi place sa traiesc de obicei, acolo se deformeaza, se turteste, se lungeste, ii apar colturi, devine o forma total asimetrica. Dar nu ma deranjeaza, ba chiar imi place si ma simt libera :)

Sau poate pentru ca e orasul pe care tu il vazusei si ti-a placut. Si ai vrut sa mi-l arati si mie. Si ai facut niste eforturi sa ma duci acolo. Si mi l-ai prezentat. Si el m-a primit frumos. Si de atunci, cantecul trist si repetitiv al muezinului imi aminteste de un Istanbul vazut printr-o ceata deasa, de sus, din turnul Galata, o ceata din care rasareau multe minarete, pe care incercam sa le identific si sa-mi dau seama carei moschei ii apartineau. 

Poate ca d-asta imi place Istanbulul. Sau poate din o mie de alte motive. Nu toti cei care l-au vizitat imi impartasesc parerea. Dar eu m-as intoarce oricand acolo. Si probabil chiar o sa o fac in urmatoarele luni.
Imi ploua in gura de cate ori ma gandesc la balik-ekmek sau la baclavalele de la Hafiz Mustafa (merita incercate, credeti-ma; ne-am intors acasa cu cantitati insemnate, vamesii ne-au intrebat daca e marfa de vanzare).

Dar cu siguranta m-as intoarce si pentru experienta hamamului. De care mi-am amintit citind articolul acesta. Vi-l dau ca studiu de caz. Eu una am deja hamam-ul meu preferat, Cemberlitas hamam, pe care nu am de gand sa-l schimb :) Ma relaxez numai la gandul experientei de acolo. Si daca mai mergi si insotit, nu iti vine sa mai iesi de acolo. Eu prima data am fost singura (adica cu jumatatea mea, dar de la intrare spatiul pentru femei si barbati se separa, asa ca experienta in sine am trait-o singura) si a fost cam plicitisitor. In afara de cateva turiste din tara in forma de cizma, tare suparate ca acolo nimeni nu le intelege limba si nu le poate raspunde, nu prea am avut surse de amuzament. A doua oara insa, am fost cu sora mea, iar voia buna nu a lipsit.

Pe curand, Istanbul!

Fix me

Never me

Sursa: eu

Falsa victorie

Cand relatiile interumane la job se deterioreaza rau, cand o finalitate mult dorita nu-ti aduce bucuria pe care o asteptai, cand un succes este mai degraba o falsa victorie...
Cand ti se spune si pe plan profesional sa fii mai flexibila, dupa ce ai experimentat pe propria piele lipsa acesteia si consecintele ei in viata personala...
Cand tot ce vrei este sa te culci, iar a doua zi, cand te trezesti, stelele sa aiba o vibratie pozitiva pentru tine...
Cand simti ca astazi ai pierdut ceva important, fara sa stii ce... dar stii ca ceea ce s-a intamplat conta mult si doare...
Cand dupa o zi ca asta, in loc de un dus cald si un somn bun, trebuie sa pleci la drum...

O falsa victorie este totusi o victorie? Sau un premiu de consolare?

Poezie

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute.
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un  prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.

Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc,
Ca sa pot sa fiu iubit.

O.P.

Pijamale reci

Esti inca aici...
Desi eu iti spun sa pleci.

Sunt suparata...
Dar cand am ajuns din greseala la niste poze uitate undeva prin laptop m-am topit.

Somn usor!

Chiar dacă este azi

Chiar dacă ne-am retras

Şi bate vântu-n spate

Rece...

tu adu-mi înapoi 

vise-n perne moi

eu ştiu că te-am iertat.

Mami si tati

Am cei mai buni parinti din lume.
II iubesc, le multumesc si le cer iertare.

Am fost un copil bun, care le-a adus, sper eu, multe bucurii. Acum nu mai sunt asa. Dar ei sunt la fel de buni parinti. Chiar daca eu nu-i mai merit. Chiar daca eu nu sunt langa ei cand au nevoie, ei sunt mereu langa mine. Din umbra, gata sa ma ajute oricand, numai sa le spun de ce am nevoie. Si cand nu le spun, ei tot o fac, indirect. Pentru ca ei stiu.

Multumesc ca mi-ati inteles tacerea, chiar daca stiu ca nu v-a fost usor sa vedeti prin ce schimbari am trecut si cum am ajuns. Multumesc ca sunteti parintii mei!

Your plan vs reality

Sursa: internet

Am vazut undeva imaginea asta si m-am oprit din ce aveam de facut, ca sa o impartasesc si cu voi.
E genul de imagine care se posteaza pe facebook, pentru a strange like-uri si comentarii. Ei bine, eu nu-mi mai fac simtita prezenta pe facebook, eu exist doar aici, in spatiul meu, cu regulile mele :) Cu riscul de a nu strange like-uri si comentarii si de a nu fi la fel de populara ca ceilalti.

Ia sa vedem, cati dintre voi au reusit sa mearga pe drumul cel lin si cati traversati capcanele vietii?
Voi in care depresi(un)e sunteti?

No more

Pe cine mint? Nu mi-e bine... nu sunt bine... in niciun fel.
Azi a fost inca o zi de kk, de la inceput pana la sfarsit. Si a fost lunga. Si a urmat unei nopti de neodihna. Si mi-a aratat ca lumea e mica, prea mica uneori...

Restart? Pare o gluma rautacioasa acum. As vrea, dar inca sunt legata...
Asta seara, un ultim parfum. O ultima imbratisare. O inima grea.
Te sarut, ******* ***!

Nu mi-e bine... somn drag, mai treci si pe la mine?

Maine o sa fie mai bine...

On repeat and good night

By morning, you'll be gone

Restart

Ieri citeam pe peretele facebookului despre moartea unei tinere de numai 26 de ani, Diana Sorescu, Diana de la Diana cu Vanilie...
Nu stiam cine e, dar oricat de gheata as fi devenit eu, m-a impresionat ce am citit. Nici acum nu stiu cine era. Doar ca lucra in presa glossy (pe care eu nu o citesc) si ca avea acest blog.
Nu stiu mai multe si nici nu am nevoie.
Curiozitatea m-a impins insa sa deschid jurnalul ei online. Si am citit un articol. Si inca unul. Si altul...
Scria frumos. Profund. Sensibil. Unii ar spune ca avea un dramatism in textele ei. Poate ca da... Cine poate sti ce trairi ascundeau vorbele pe care le insira pe hartia electronica..? Prea putini, noi cu siguranta nu...
Ca o simpla aspiranta in ale scrisului, regret ca nu voi mai avea ocazia sa citesc ceva scris de ea de acum inainte.
Ii sorb cuvintele si le traiesc. Ii admir talentul si usurinta in exprimare. Ii sunt recunoscatoare pentru felul in care a pus in cuvinte trairile mele, ale tale, ale multora dintre noi...

M-a facut sa ma gandesc la toate regretele mele, la ce am facut si nu trebuia sa fac,  la ce nu am facut, desi as fi vrut, la lucrurile care au ramas nespuse sau nerealizate... Pentru ce amanam sa traim asa cum simtim? De ce cautam intotdeauna altceva decat putem avea? Viata e scurta... Una singura avem!

M-a facut sa ma gandesc si la cat de insensibila am devenit. Nu zic de lipsa mea de reactie la suferinta celor din jur, chiar daca altadata eram mult mai vulnerabila la asta. Dar sa ai pe cineva din familie in spital pentru 10 zile si sa nu-i faci o vizita?! Subliniez, pe cineva din familie, nu o cunostinta sau o ruda indepartata... Yeap, that's me. Intr-o incercare de autoprotejare, am ajuns sa cred ca necazurile mele sunt mai importante decat ale celorlalti si sa nu mai pun pret pe cei de langa mine. M-am inchis in cochilia mea. Si asta e justificat. Pana la un punct insa. As vrea sa redevin umana, sa simt, sa empatizez (da, stiu ca nu exista in dictionare, dar eu vreau sa-l folosesc), sa reactionez.

Tot ieri, o prietena imi spunea pe scurt povestea unei colege din scoala generala, pe care a tot amanat sa o intalneasca, limitandu-se la mesaje schimbate pe facebook, acolo unde se si regasisera. Ceea ce nu stia insa era ca fata suferea de leucemie. Si s-a dus... iar prietena mea nu a mai apucat sa o intalneasca... M-a trecut un fior cand am auzit povestea. Viata e scurta...

Ma gandesc acum la versul acela... Nothin' lasts forever... stiti voi de unde e, nu-i nevoie sa mentionez.

Putem oare sa dam restart dupa un esec, dupa o dezamagire...si sa mergem mai departe? Sa nu mai amanam, sa spunem ce-avem de spus si sa privim inainte?
Cineva drag vroia odata un reset... Eu nu vreau reset, NU vreau sa dau delete la tot ce am trait, din pacate nu am apucat sa fac un backup si refuz sa pierd informatii pretioase... Dar vreau, am nevoie de un restart!
Vreau sa fiu din nou eu, pentru ca m-am cam pierdut de mine in anii ce-au trecut...
Oare (ma) ajuta daca spun ca-mi pare rau? Ca sa-ti fac rau TIE era cel din urma lucru pe care mi l-as fi dorit... Cred ca am fost "virusata" :( Iar antivirusul meu nu fusese actualizat recent :(
Oare acum pot sa apas pe RESTART?...

Ps: nu vreau inapoi ce am pierdut, dar ura si supararea pe care le reversi asupra mea ma apasa...

IQads

IQads este unul dintre site-urile mele inspirationale preferate.
Este site-ul pe care il deschid cand vreau sa vad ce mai e nou in lumea publicitara, dar si cand vreau sa ma destind dupa o zi lunga.

Si iata ce m-a amuzat asta-seara.

Dar si ce m-a inspirat.

Recomand, cu drag :) Enjoy it!


Si in loc de noapte buna...

Utopie

Sursa foto: internet, cu modificarile mele

Si daca Pamantul nu ar fi rotund?
    Si daca lumea ar fi mai buna?
        Si daca ne-am nascut intr-o epoca gresita?
            Si daca am face numai ceea ce vrem cu adevarat?
                Si daca am invata sa ne bucuram de ceea ce avem?
                    Si daca am putea sa iertam?
                        Si daca am putea sa nu ii ranim niciodata pe cei dragi?
                            Si daca cei la care tinem nu ne-ar face sa suferim?
                                Si daca norisorul roz ar exista cu adevarat?
                                    Si daca...am aprecia Pamantul, asa rotund, cum ne-a spus Aristotel ca e?

Colt de lume

Daca ar fi vara, as sti unde sa ma refugiez. Nu as uita, dar m-as simti bine.
Dar intr-un noiembrie primavaratic unde pot sa merg si sa las totul in urma?
Mi-e dor de paradisul meu...

Good night

“And then I felt sad because I realized that once people are broken in certain ways, they can't ever be fixed, and this is something nobody ever tells you when you are young and it never fails to surprise you as you grow older as you see the people in your life break one by one. You wonder when your turn is going to be, or if it's already happened.”

"Compromise is said to be the way of the world and yet I find myself feeling sick trying to accept what it has done to me.” 

"I would like to fall in love again but my only hope is that love doesn't happen to me so often after this. I don't want to get so used to falling in love that i get curious to experience something more extreme - whatever that may be.” 

Life after God, D.C.

1 an

Carpe Diem implineste azi 1 an de cand este a mea.
Anul trecut, pe vremea asta, semnam actele. Oarecum inconstient, dar stiam ca am langa mine un sprijin neconditionat. Multumesc mult, fara tine nu as fi facut-o.

Intre timp am pierdut sprijinul, dar am invatat sa ma descurc si singura. Schimbat sigurante, completat ulei de motor si restul lichidelor, verificare cauciucuri. Incerc sa fiu undeva intre un sofer bun si o fata care nu stie de unde se deschide capota. In curand urmeaza si prima vizita la service, doar noi doua, asa ca fetele :)
Avem si cateva povesti amuzante, mai serioase sau mai putin serioase.
Scena comica in parcarea din spatele blocului, cand eu ma indeletniceam (chinuiam) cu diverse pe sub capota masinii si cativa vecini (adunati la o samanta si o bere) priveau amuzati la mine ca la un spectacol.
Incerc (si subliniez asta) sa o tratez cat mai bine. O duc la salon mai des decat merg eu... samponari, spumari, spalari, ceruiri...
Multe mii de kilometri (aproape 10.000), de la Vama Veche pana la Novi Sad. Martora multor certuri si taceri, rasete si lacrimi, secrete.
O sa-mi fie dor de tine, Carpe Diem...

Garantat 100%

O emisiune care merita vazuta :)

Dor de...

Visul

Nu mă apuc să fac cronică de teatru, dar am văzut o piesă mult prea faină ca să nu amintesc de ea.
Dacă spun Shakespeare și Madonna vă puteți imagina ceva comun între cele două personaje? Stați să vedeți.

Visul unei nopți de vară se joacă la Teatrul Mic. Este o piesă foarte fresh, modernă și dinamică.

Sursa

Despre ce este vorba știe toată lumea. Dar readaptarea ei este mi-nu-na-tă! Inedită.

Începe simplu, dar ritmul este crescător și te prinde. Lăsându-mă cuprinsă de atmosfera piesei, credeam că dansul spiritelor va fi momentul care îmi va plăcea cel mai mult. Dar m-am grăbit. The best was yet to come. Și nu voi spune decât atât: dansul Titaniei!!! :) A fost punctul de WOW, la care nu mă așteptam.

Este o piesă foarte plăcută și ușoară, în ciuda celor 3 ore. Nu degeaba ține capul de afiș la Teatrul Mic.
Recomand, clar! Vizionare placuta :)

"Indragostitii, ca si nebunii, au mintea mereu infierbantata. Vad naluciri"

Efecte

Sursa: eu