Oare...când?

Atunci când viața ta personală are aspectul unui puzzle de sute de mii de piese, pe care știi că nu-l vei putea compune niciodată ca totul să fie bine din nou.... atunci cand pe plan profesional, proiectul la care lucrezi de aproape un an de zile nu prea pare să se lege... atunci când ești apreciată doar pentru zâmbetul cu care te prezinți mereu, chiar și când sufletul tău este de fapt un sad face sau, și mai rău, un facepalm... atunci cand stai cinci ore în ședințe de bla-bla-bla după care te alegi doar cu o durere strașnică de cap... atunci când te întrebi ce sens mai are totul, ce sens mai are ceva...

Azi e halăuin... azi fiecare poate să fie orice vrea. Eu vreau să fiu eu în data de 1 august 2010. Sau în 2 august 2010, înainte de zborul BBU-BCN. Atunci am fost pentru ultima dată fericită eu cu mine...

Miros de ars pe buze... buze moarte...

Într-o dimineață liniștită de august, când căutam o autogara... când mi-aș fi dorit să nu o găsim la timp... atunci mi-a fost pentru prima dată dor de tine. Eram deja a ta, dar nu știam... Oare când o să-mi fie pentru ultima oară dor de tine... cum o să fie?

Delfinul

Trebuie sa fiu delfin sa te aud pe tine

citez din imaginatia nemarginita si exprimata a unui coleg de la inregistrari :)

Imaginea fara cuvinte

Asa... ca mi-a placut mereu poza asta...

Depozitam...dar cheia cine o tine?

Am citit undeva un text despre experiente trecute si despre cum raman ele in continuare cu/in noi. Cu cateva zile in urma am dat peste un articol care m-a facut sa descopar ca unele defecte pe care le posed sunt mai serioase decat credeam. Asa ca m-am pus pe analizat. Si o fac in continuare. 

Viata ne arata din cand in cand cat de mici si neputinciosi suntem. Ne aduce in fata unor experiente pe care nu stim cum sa le infruntam. Ne lasa sa ne lovim singuri cu capul de pragul de sus, doar pentru a reusi sa mergem mai departe. Uneori invatam, alteori...

Cand exista rezolvare pentru o anumita situatie, atunci aceasta trebuie gasita. Pentru a nu ne aglomera sufletul, mintea si spatiile noastre de depozitare interioare cu amintiri si experiente neplacute. Sertarele din inima noastra trebuie permament golite, pentru a face loc experientelor placute pe care vrem sa le pastram acolo. Nu sunt facute sa depoziteze ganduri si amintiri triste. Exista riscul ca atunci cand deschidem unul din aceste sertare in cautarea unui moment vesel, sa ne loveasca multe regrete. Si nu am vrea asta.

Sunt totusi unele lucruri care raman nerezolvate, cumva suspendate si lasate in seama timpului... Dar asta nu inseamna ca e bine sa ramana invaluite in minciuni.  In lipsa adevarului, banuielile, dubiile, scenariile, supozitiile pun stapanire pe noi. Fara baze 100% reale, acestea nu fac decat sa ne ingroape tot mai adanc si sa ne sece de energie pana la ultima suflare. Si dupa aceea va fi prea tarziu... Prea tarziu sa ne trezim, sa credem, sa traim din nou.

Sometimes, the wrong train..

... can take you to right destination

nice funny film, tasty indian food, perfect purple sky, very guilty heart... tabloul unei seri incomplete

Dear Journal,

Azi am reusit sa ajung la un film pe care imi doream de mult sa-l vad, "The Lunchbox", castigator al premiului publicului la Cannes. E un film usor, cu o poveste simpla, care prezinta o cultura indiana occidentalizata. Lipsesc culorile si muzica specifice filmelor indiene. Iar finalul deschis este foarte european. Dar este un film placut.
Mi-a placut mult replica asta, "Sometimes even the wrong train can take you to the right destination".
Este un fel de "Everything will be ok in the end. If it's not ok, it's not the end", din "The Best Exotic Marigold Hotel".

Sper ca si trenul pe care l-am luat eu, din greseala, sa ma duca totusi acolo unde trebuie.
Starea mea, un amestec destul de ciudat de dezamagire de mine, regrete, durere, dar si un fel de eliberare de un stress lung si apasator.

De ce trebuie sa ne prefacem ca suntem bine, doar ca sa-i facem in ciuda celuilalt? De ce vrem sa parem dezinteresati, cand de fapt ne doare? De ce ne ascundem de celalalt, crezand ca in felul asta trece mai repede dezamagirea? De ce nu putem sa fim noi, asa cum suntem, fara teama ca cineva va fi jignit?
Oameni singuri...

Imi rasuna in minte un refren de la Sting

If I ever lose my faith in you

There's be nothing left for me to do

If you ever lose your faith in me
There's be nothing left for you to do

Uitarea vine

De vei pleca, sa iei cu tine

Doar noptile in care noi am fost

Nemuritori.

Uitarea vine...

Te rog sa-mi spui acum ce are rost.

De vei pleca, de vei pleca

Cerul sa vegheze drumul tau

De vei pleca, de-ti va fi bine

Un inger iti va spune visul meu

De vei pleca, de vei pleca

Cerul sa vegheze drumul tau

De vei pleca, de-ti va fi bine

Un inger voi fi eu,de veï pleca...

Asta ascultam in momentul in care ne-am luat rams bun si am stiut pentru ultima data unul de existenta celuilalt............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

My life in ruins

Cam asa ma simt. Totul se prabuseste.
Mi-am f_ _ _t singura viata.
Si nu prea imi dau seama de ce am facut-o.
Durere, razbunare, suparare, reactie la impuls, razbunare (din nou)... Si acum totul este praf...
O sa ajung sa te urasc candva... Dar cred ca o fac deja. Te urasc pe tine, ma urasc pe mine...

BIRRAmisù

Cand m-am laudat cu reusita mea la tiramisù erau multi "voluntari" care ar fi vrut sa-l incerce.
Ei bine, fiti pe faza caci in curand voi prepara un birramisù.

Sursa foto: reteta

Deschid lista de doritori care vor sa-l incerce!

Prediction

I see many people crossing your path today with presents and good wishes.

I also see the particularly nice person who sent you this card.

Oh yes, and now I see you giving this person a huge piece of birthday cake.

Remember: the mystic sheep never lies!

:)

Looking for a muse

Frumoasă pufoșenia, nu-i așa? Dar să-mi spună și mie cineva cum pot eu să "decupez" imaginea asta. La câte fire de păr are, îmbătrânesc lucrând la selecție...

Abia aștept să-l văd pe profu' ce tehnică jmecheră are pentru asta.

No man, no cry...

"He’s not perfect. You aren’t either, and the two of you will never be perfect. But if he can make you laugh at least once, causes you to think twice, and if he admits to being human and making mistakes, hold onto him and give him the most you can. He isn’t going to quote poetry, he’s not thinking about you every moment, but he will give you a part of him that he knows you could break. Don’t hurt him, don’t change him, and don’t expect for more than he can give. Don’t analyze. Smile when he makes you happy, yell when he makes you mad, and miss him when he’s not there. Love hard when there is love to be had. Because perfect guys don’t exist, but there’s always one guy that is perfect for you." 

Bob Marley 

Frumos spus, nu-i asa? Si atat de adevarat... 

Explozie de culoare

Și ultima temă de săptămâna aceasta. În ce a constat? Păi decuparea și alinierea unor imagini după criterii bine stabilite.
Singura libertate am avut-o în alegerea imaginilor. Iar eu am profitat din plin! Așa cum se poate vedea, am ales muuuuulte culori și dulce din belșug. Imi poartă semnătura (la propriu și la figurat).
Like it!

Desene animate

credit foto: Bog, cu noul aparat foto, folosind una dintre functiile minune :)

Gasita undeva ratacita prin calculator, din alte vremuri... :)
As arata bine ca personaj de desene animate, nu?

Teme

M-am întors din nou la școală. De data asta nu mai e de lungă durată, urmez niște cursuri de grafică. Astăzi am avut prima lecție. Me happy happy, ca întotdeauna după prima zi de școala, să vedem dacă se va menține entuziasmul :)

Acum lucrez la tema pentru săptămâna următoare. Unul dintre subiecte este cel de mai jos. Peste imaginea unui monitor văzut în perspectivă trebuia să pun un fel de imagine de screensaver. Cum mie mi-a plăcut întotdeauna să mă iau la întrecere cu mine însămi, am ales un monitor cu patru ecrane. Iată și rezultatul. Știu, nu e perfect! Dar e mulțumitor aș zice. Nu numai că e primul output de genul acesta pe care îl fac, dar nu am încă mouse și a trebuit să mă descurc fără... 

Imaginile alese pentru cele patru screensavere îmi aparțin și au mai fost publicate pe aici.

Și acum mă întorc la restul de teme, căci mai am... Parcă văd că până sâmbăta viitoare le voi reface de câteva ori, pentru a îmbunătăți rezultatul :P

Dor de...

... Lisabona


O seară în care îmi las visele să zburde. Mâine e o zi nouă.

Updating my resume

CV-ul meu nu este prea actualizat. Am încercat diverse ocupații și activități în ultima perioadă, pe care nu le-am trecut la experiențe și aptitudini.

Dar astă-seară mi-a venit o idee, în glumă și nu prea.. Aș putea să devin consultant în organizarea de luni de miere, de la alegerea destinației, la personalizarea sejurului și a serviciilor.
Yeap, I could do that :) Și mi-ar plăcea super-tare. Când e vorba de planificat vacanțe găsesc inspirație în orice și mintea îmi pompează idei care mai originale, care mai bizare. Am deja și un "client". Nu, nu e vorba de mine :P
Să o pun de-o afacere...?..