Ploaie dulce

Să îndulcim un pic weekendul ăsta posomorât...

It takes two to tango

Fara sa-mi dau seama cum am facut legatura, mi-am amintit de tango. 

Asa ca din seria "Dor de", ma bucur acum de clipul de mai sus. Nu numai o lectie de tango, ci o lectie de viata.

"No mistakes in the tango, darling, not like life. It's simple. That's what makes the tango so great. If you make a mistake, get all tangled up, just tango on." :)

Lovely. Enjoy!

Serotonină

Cuvântul de ordine pentru weekendul ce tocmai a trecut a fost serotonina. Am avut un sfârșit de săptămână plin, cu activități extrem de variate, generatoare de fericire, mulțumire și bună-dispoziție.

Am început ziua de sâmbătă biciclind în parc. O oră întreagă de energie, încheiată cu câteva minute de exerciții de gimnastică în aer liber. Efectul? Parcă aș fi consumat ciocolată neagră, ceai verde și ceva băuturi cu nume de tauri în cantități extrem de generoase :)) Dupa toată povestea asta eram ZEN! De regulă, eu și sportul, de orice fel, suntem antonime prin definiție, dar iată că de data asta colaborarea a dat rezultate :P Sper sa reușesc să fac acest mic truc la fiecare sfârșit de săptămână, cel puțin cât mai ține vremea bună.

A urmat o ședință de Ikea, altă activitate generatoare de bună-dispoziție pentru mine :) Mai ales că mi-am achiziționat poangul mult visat!!! Este super comod, ghici unde stau eu acum cu laptopul in brațe? :P Și imediat ce termin de scris articolul, îmi iau cartea și mă cufund în lectură. Abia aștept, probabil că doar dorința de a bea un ceai bun mă va mai ridica de aici :) 

Să continuăm, așadar... Duminica, începută leneș la orele prânzului, am petrecut-o la părinți, în compania Pufosului și a mac-ului meu drag, devenit cel mai util gadget pe care l-am avut vreodată. Am editat fotografiile de la evenimentul de săptămâna trecută.
Câteva exemple mai jos, dar nu cu personajele, pe care nu vrem să le prezentăm aici...

Mi-am dat seama totuși că nu îmi place foarte tare fotografia de eveniment, cum nu îmi plac nici portretele. Dar puneți-mă să fac fotografie de produs și sunt cea mai fericită! Asta pentru că ador să-mi creez singură compoziția, să alcătuiesc decoruri și să schimb luminile și unghiurile. Am mult mai multă libertate și spiritul creativ din dotare prinde aripi :)

Dar punctul forte al acestui sfârșit de săptămână a fost duminică seara când, întoarsă la mine, am reușit să pun în aplicare un plan mai vechi. Mi-am organizat dressing-ul. Pe categorii de haine. Și pe culori!!! Iar cămășile și rochiile de pe umerașe am încercat pe cât posibil să le asortez cu umerașele colorate. Am mania culorilor, dacă mai aveați dubii... :) 

Acum spațiul este mult mai aerisit iar lucrurile mult mai ușor de găsit. Like it!

Și să ne apropiem de final acum, că un text așa lung nu cred că am mai scris pe aici... Dacă nici astea nu sunt activități relaxante, atunci nu știu care altele să fie!? Am spus că am mâncat și tot felul de dulciuri, de la macaron, la prăjitura cu ciocolată și caramel de la Ikea și ciocolata de casă de la sis-ul meu? Cum să nu fiu fericită după toate astea?

Dar ce a dat personalitate acestui weekend pentru mine a fost întrebarea cuiva drag, care suna cam așa: "laptopul, poangul și ce altceva mai aveai pe listă? plicul roșu, nu-i așa?"

Da, plicul roșu mai lipsește și pot să declar că anul 2013 și-a luat revanșa pentru toată agitația pe care a adus-o în viața mea. Dar nu posesia materială a acestor lucruri este magia fericirii mele. Legătura lor cu o prezență dragă îmi aduce zâmbetul :)
Și poate că "plicul roșu" poate să mai aștepte, să nu forțăm totuși norocul, atât de schimbător... :)

In the mood for macaron

Ieri seară am facut fotografii la un eveniment. Aveam nevoie de puțin exercițiu, așa că m-am oferit să joc rolul de "fotograf oficial" :) Astăzi ar fi trebuit să le aranjez puțin.

Numai că am avut o tentație dulce și colorată, care m-a inspirat mai mult...

Cum vi se par? Preferata mea este cea de-a patra :)
Aș fi avut fotografii și mai frumoase dacă aș fi avut mai multe prăjiturici, dar am lucrat și eu cu ce mi-a rămas :P

Recunosc, de cele mai multe ori am tendința de a da mai multă atenție compoziției din imagine decât tehnicii de fotografiere / editare. Așa că dacă e cazul de critici, nu ezitați.

Cam atât pentru seara asta. Mâine mă ocup și de fotografiile de la eveniment. Trebuie să iasă bine de tot, vor fi primele mele fotografii vizibile publicului, iar acest public a fost unul special :)

Iată de ce TVR rămâne în top

Floricao este un jurnal online și o prezentare a mea, prin prisma pasiunilor și preocupărilor mele.

Iar politica și dezbaterile publice (de orice natură ar fi ele) nu fac parte din ele. Dar în acest moment mă uit la Ediția specială de la TVR 1, prezentată de Moise Guran, cu Victor Ponta ca invitat. Si mi-am amintit dintr-o dată de cântecul acela stupid cu Bruce Lee îl bate pe Van Damme... Vă las să vă imaginați cine e unul și cine e celălalt...

Începusem să notez replicile dintre cei doi, prin care Moise Guran făcea punct după punct. Dar scorul urca vertiginos de partea jurnalistului, în timp ce rămânea la 0 pentru premier.

Cuvintele sunt de prisos, uitați-vă la emisiune. Și dacă ați pierdut-o, căutați-o pe internet.

Iată de ce TVR rămâne în top ... pentru că are astfel de emisiuni, realizate de jurnaliști adevărați.

Lecția nr. 1

PS, LR... culori, tonuri, expuneri, contraste, umbre, efecte...

Deocamdată nu pot spune că învăț, mă joc doar. Caut tutoriale, citesc și încerc să aplic.

Prima constatare - am nevoie de mouse! E greu fără... Să aleg unul mic și colorat sau the magic mouse? Cam scump, dar foarte tentant... Acum înțeleg cum funcționează dependența asta, odată ce pui mâna pe unul din produse, pe urmă nimic nu ți se mai pare la fel de bun. Ajutor, boala mărului mă lovește și pe mine :))

Dar să nu divagăm... Iată cu ce m-am jucat până acum. Nu am umblat prea mult la imagini, dar le-am adăugat semnătură :) După ce am încercat mai multe forme, m-am oprit la aceasta, deși nu este cea finală...

A se nota că am scris cu diacritice. Noua mea jucărie are tastatura în limba română, nu mai e nevoie de bătăi de cap cu combinații de taste :) Off, unde erai tu, Mac drag, când aveam de scris lucrări și teze pentru școală? :P

Cloud N°9

Stiu ca am zis ca de acum inainte tot ce va  aparea aici o sa fie treaba serioasa, dar trebuie sa mentin totusi putin spatiu si pentru a exprima diverse stari, sentimente, ganduri, "amuzamente"...

Iar starea care nu-mi da pace zilele astea este un dor rau de o vacanta... Sa fie pentru ca am nevoie sa respir un alt aer, sau pentru ca vreau sa vad ceva nou, ori pentru ca anul asta am avut prea putine vacante...nu stiu care este motivul, dar nu am liniste, orice as face gandurile imi zboara spre idei de vacanta si imi vin in minte destinatii pe care pana acum cateva zile nu le-as fi trecut in wish list-ul meu, lung de altfel. Este tot mai apasatoarea senzatia si mi-e greu sa-i fac fata.

Vreau, imi doresc, am nevoie de cateva zile de ceva "altfel". Dar pentru urmatoarele doua luni, weekendurile mele sunt ocupate. Desi prefer vacantele adevarate, de la o saptamana in sus, un city break clasic ar fi minunat acum! Dar cand??!

As vrea sa fiu un norisor, calator prin lume :)

Sursa imagine

Un mar

Nu am mai trecut pe aici de aproape o saptamana. Daca pana acum era mai mult o joaca, un album de ganduri si momente, de acum inainte treburile devin (semi)serioase :P Orice fotografie si orice text vor fi bine filtrate si analizate inainte sa treaca in online. Voi trece de la amatori la semi-profesionisti :)

Pentru ca de acum am o jucarie noua, care ma ajuta tehnic sa fac asta!

Asa ca in curand ma intorc la scoala! Voi incepe o serie de cursuri pe care le aveam de ceva timp pe lista de to do. Si nu numai... ma oblig sa fiu si mult mai autodidacta. Sa inceapa sa curga tutorialele, asadar! Iar acesta va deveni spatiul meu de testare a tot ceea ce voi invata.

Me happy!!! :)
Iti multumesc, nu spun pentru ce (lista e lunga), stii tu mai bine :) 

Work in progress

Nu am de gand sa-i fac concurenta lui sis, dar asta-seara m-am distrat si eu putin in bucatarie.
Rezultatul se va vedea abia maine insa, pentru moment opera mea sta cuminte la frigider :)

Multumiri ajutorului de bucatar!

Si iata si cum ar trebui sa arate la final :)

De la 1

Cand vrem sa schimbam ceva, spunem mereu ca o sa incepem de la 1, nu-i asa?
Ei bine, azi a fost 1, iar eu am profitat :)

Am facut o tura de aproape 1 ora cu bicicleta prin cartier pe la parinti. Si ca sa nu mai am scuza ca nu o am la mine, ca sa o pot folosi mai des, am transportat-o, IN SFARSIT, la mine acasa!!! :)
Cu surle si trambite, facuta pachet si incarcata in masini (a se citi bicicleta intr-o masina, roata fata in alta masina), ca nu sunt atat de experimentata incat sa traversez orasul de la un capat la altul pe bicla, fara casca si alte protectii :)) :P
Dar mai conteaza cum a ajuns aici? Important e ca de astazi am o noua colega de apartament, pe care sper eu sa o scot cat mai des la plimbare.

Si iata cea mai imbuburuzata bicicleta :)

Fancy, nu-i asa?

Leonardo

Imi place Bucurestiul pentru ca ofera multe posibilitati de a-ti omori timpul liber.
De exemplu, expozitia dedicata lui Leonardo da Vinci, pe care eu nu am vrut sa o ratez.

Sursa foto: wikipedia.org

Nu am avut aparatul foto la mine sa ma las fotografiata alaturi de faimoasa Monalisa, dar m-am distrat fataindu-ma prin fata tabloului pentru a vedea daca sta cu ochii pe mine sau nu :)

Era cat pe ce sa ratez tocmai Cina cea de taina, aceasta fiind pozitionata undeva sus, intocmai ca originalul. Se spune ca atat de multe restaurari a avut, incat aproape ca nu a mai ramas nimic din pensula lui Leonardo. Ba mai mult, artistii care s-au ocupat de restaurari au tinut sa-si lase si ei amprenta, asa ca au adaugat plete si barbi, acolo unde nu era cazul :)

Am privit foarte de aproape, asa cum la muzeu nu se poate, celelalte tablouri (in total 30) si m-am jucat cu masinariile create dupa desenele lui Leonardo, 40 la numar. Cele mai multe din ele urmareau sa gaseasca metode de ridicare a greutatilor, fie ca erau blocuri de marmura sau stalpi. Vorbim de perioada Renasterii doar, cu ale sale constructii.

Am aflat ca Sultanul Baiazid al II-lea i-a cerut lui Leonardo sa construiasca un pod peste Bosfor. Acesta trebuia sa aiba o lungime de 346 m, devenind cel mai lung pod din lume la acea data. Numai ca Baiazid s-a razgandit si a anulat comanda. Munca lui Leonardo nu a fost insa in zadar, norvegienii inaugurand in 2001 un pod construit dupa proiectul artistului. Interesant, nu-i asa?

Probabil ca voi mai merge o data, de data asta cu aparatul foto. O poza cu Monalisa trebuie sa am. La  Luvru este aproape imposibil sa faci una, avand in vedere imbulzeala din fata tabloului. Si ce daca la Bucuresti este doar o copie? Se spune ca si cea de la Paris ar fi tot o replica, cea mai reusita, iar originalul ar fi bine pazit, intr-o banca din Elvetia.
De ce sa nu profit, atunci? :)