Another kind of selfie

Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.

Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.

Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)

Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p

Mormant

In suflet mi-am sapat mormant. Mormant pentru diamantele tristetii. Acolo zac amintirile care au facut umbra intre noi. Le tin sub cheie, dar uneori mai scapa la strigarea ta. Companie lor le sunt dezamagirile. Astazi trebuie sa mai ingrop una. Maine, maine totul va fi ...

That look

You have that look, they told me while staring at my finger :)

No, it's not that, I said.

Si totusi, sunt impacata, multumita...poate chiar fericita... Si tocmai de aceea imi este atat de greu sa inteleg serile ca cea de ieri, de ce se intampla? As vrea sa vezi si tu ca I have that look, ca am tot ce am nevoie.
As vrea sa fie mereu dimineata. Pentru ca dimineata zambesc si imbratisarile sunt calde :)

Tum - tum

Cel mai grav defect al unei fiinte umane este orgoliul. Orgoliul ne macina, ne mananca incet-incet. Ne anihilieaza orice alt impuls si se impune. Ne face sa pierdem tot ce avem, doar pentru a iesi el castigator. Intr-un final ne ramane mandria ca nu am plecat capul.

Dar orgoliul nu ne imbratiseaza atunci cand ramanem singuri, nu ne mangaie si nici nu ne spune ca totul va fi bine. Nu ne incalzeste nici trupul, nici sufletul. Nu ne tine companie si nu ne face sa zambim. 

Nu face nimic din ce ar face pentru noi cei pe care ii pierdem...din prea mult orgoliu. 

In schimb se bate cu pumnii in piept ca ne-a aparat imaginea. 

Oamenii sunt oameni. Ceea ce ii particularizeaza este lipsa perfectiunii. Gresesc. Au slabiciuni. Au (si alte) defecte. Au puncte slabe. Au zile proaste. Au nervi. Au suparari. Au sentimente.

Dar cand nu suntem capabili sa intelegem toate astea si, in plus, mai cautam si perfectiunea inexistenta...totul se spulbera. 

Toate incercarile imi reusisera din prima - examene, job, permis... nu puteam sa accept ca uneori e nevoie de mai multe incercari pentru a ajunge acolo unde doresti. Pretindeam perfecriunea la cei de langa mine, doar pentru ca mi-era teama de esec. Nu repetasem nici macar un examen. De ce as fi avut restanta in viata personala?! 

Cand bula s-a spart si m-am prezentat la tine cu valizele goale, gata sa le umplu cu cioburile sufletului meu, ai incercat sa ma faci sa ma razgandesc. Si atunci orgoliul meu s-a activat. Ce ar fi insemnat sa fac ceea ce imi cerea inima si sa renunt la ce imi pusesem in minte? Nu stiam ce inseamna sa incerci din nou atunci cand nu iti reuseste ceva. Si nu vroiam sa fiu o loser-ita. Asa ca m-am lasat in voia orgoliului. Atunci si de multe ori dupa. Eu trebuia sa am ultimul cuvant. Eu eram rationala, nu ma lasam induplecata se sentimente. Ma minteam ca o faceam pentru binele nostru. Ha-ha...

Eu nu acceptam sa fiu mintita, prostita, tradata. Pentru ca, ziceam eu, ma respectam. De fapt era vorba si despre mandrie si infatuare. Da, eu nu mintisem. Dar am facut-o pe urma. Si m-am razbunat...pe mine.

Sunt fericita acum?

Am depasit stadiul visator al copilariei? 

Pretul a fost prea mare. Mi-a ramas doar scrisul... Acum invat sa traiesc cu noua eu.

Am nevoie de o imbratisare! Si orgoliul nu e in stare sa mi-o dea...

The door is locked now, but it's opened if you're true

mi se face atât de dor că mă tem
că se întâmplă o crimă în noi, că moare ceva
de aceea aş vrea să îţi scriu un poem
să facă de gardă în inima ta

Poemul de garda - B. O. P.