Luminite si castane coapte

Am plecat din Bucuresti si putin mai tarziu a inceput sa ninga. Ma uit la imaginile de acasa si cumva imi pare rau. Ca nu ma pot bucura si eu de zapada. Unde sunt eu ploua infernal.

Dar asa suntem noi, sclavii joburilor plictisitoare de birou, cu programe fixe. In cele doua zile libere de la sfarsitul saptamanii nu stim ce sa facem mai intai, sa dormim mai mult, sa facem curatenie si sa mergem la cumparaturi, sa vizitam parintii sau sa ne intalnim la un ceai cald cu prietenii. Cand prindem 3 zile libere legate ne luam lumea in cap, bucurandu-ne ca putem sa iesim din programul repetitiv al unei saptamani normale.

Scriu dintr-un pat pufos din Deva. Ne-am oprit in Sibiul nostru frumos, sa vedem luminitele. Maine vedem noi incotro. Sper doar sa ne ajumga zapada din urma.

Noapte buna!

Toamnă

Mi-au plăcut întotdeauna culorile toamnei la Sinaia. Poate pentru că acolo totul este o poveste...
Nu am vrut să las să treacă toamna asta fără să admir peisajele atât de cunoscute din jurul Peleșului. Așa că am făcut o excursie, în familie, cu mama și tata. Rezultatul a fost frumos :) Dovada, olympusurile de mai jos, all natural. Mă uit la ele și îmi par picturi.
Iar la întoarcere ne-am bucurat de patru curcubee - unul dublu, altul complet. Atât de frumoase toate, încât îmi venea să opresc mașina și să mă duc la baza lor să caut comoara ascunsă :)
Cer plumburiu, zborul stolurilor de păsări strălucind sub nori, câmpuri galbene de porumb încă necules, verdele, arămiul, auriul munților - tabloul meu de toamnă.

colorat

castelul în oglindă

pași plimbăreți

tata a învățat să facă poze

portret de familie

Aici e vara

O dupa-amiaza frumoasa in miez de toamna, cu un soare stralucitor si linistea unui oras batut la pas de localnici si turisti deopotriva, intr-un ritm de sarbatoare.

Piata Mare

O simpla poza, facuta pe fuga cu telefonul, transformata de google intr-o carte postala.

ieri, 12 octombrie

Yachtul meu, prietenii mei

3 torturi, 4 buchete de flori, artificii, șampanie - toate pentru mine, pentru că acum sunt cu un an mai avansată în vârstă (în buletin adică) și pentru că 3.0...

Și pentru că timpul trece (prea) repede pe lângă noi, dorința mea a fost să adun experiențe frumoase și să inițiez un obicei nou. Așa că, de data aceasta am vrut să am yachtul meu. Și pentru câteva ore l-am avut - yachtul meu și câțiva din prietenii mei, în balansul valurilor, pentru o zi altfel. Nu glumeam deloc când am spus că luna asta mă răsfăț :)

Păstrând spiritul, poate că la anul voi sufla în lumânări după un salt cu parașuta, iar peste doi ani voi lua tortul cu mine în balon, în zbor deasupra Cappadociei.

Al doilea tort al zilei, marca http://atelena.blogspot.ro/

O dorință

AtElena

Tortul numărul 3 și artificii, una pentru fiecare 10 ani

Sub soare, la mare

Ionica mea

Parcare reușită

Relax și poze

Povesteam ceva, nu pot să tac niciodată

Feeling better

Un fel de îngerii lui Charlie

Trio

Be lucky ... 

... to have me

Co

Descoperind o plajă

Multumesc!

Friendship

Și cam așa a fost luna mea anul acesta și astea au fost momentele mele de răsfăț :)

Excursie prin București

Am fost în excursie prin București și mi-a plăcut mult. Mi-am pus aparatul foto la gât și am ieșit la plimbare, cu aceiași emoție cu care în școală plecam în excursii sau cu care descopăr un alt oraș. Am vrut să fiu turist în orașul meu.

Am mai ieșit prin București cu gândul de a face poze sau de a descoperi colțuri noi.
Dar acum am plecat de acasă cu o țintă precisă - Mărțișor. Da, chiar așa, am fost acasă la Arghezi. Ce frumos, ce liniște, deși peste drum este Sun Plaza și una dintre cele mai mari intersecții din oraș. Strada Mărțișor a păstrat aerul și parfumul Bucureștiului lui Arghezi. Iar odată ce am intat pe poarta albastră ce anunța că am ajuns acasă la Arghezi am lăsat în spate orice urmă a Bucureștiului contemporan și m-am teleportat în alte vremuri. Cireșii și vișinii din livadă mă priveau și m-au însoțit pe aleea lungă până la intrarea în curtea principală. De crengile unuia dintre pomi se legăna în vânt un șnur de... mărțișor :)
Ajunsă la cea de-a doua poartă, mi-am anunțat prezența batând într-o toacă, supunându-mă obiceiurilor casei, anunțate prin afișul de pe poartă. Odată intrată, nu știam la ce să mă uit mai intâi. Casa, mare, frumoasă, impunătoare, construită pe mai multe niveluri, grădina cu mulți pomi, cele două cruci, care anunță locul de odihnă al poetului și al soției sale, care au murit la doar un an distanță, căsuța lui Zdreanță și locul lui de odihnă, cișmeaua de la care oaspeții sunt invitați să se răcorească, bând apă din cele două căni frumos așezate, după bunul obicei al ospitalității de la sate... Le-am luat pe toate la rând și m-am bucurat de ele.
Și apoi am intrat și în casă, nerăbdătoare să descopăr odăile care l-au inspirat pe Arghezi să scrie. Am vizitat la etaj biroul de lucru, dormitorul, sufrageria, camera copiilor. Am văzut faimoasa bască și ochelarii. Am aflat că deși casa a fost donată statului, Arghezi a cerut prin testament ca parterul sa fie spațiu privat cât timp copiii sunt în viață.

Muzeografa simpatică ne-a povestit despre obiceiurile și stilul de viață al poetului. Iar citatele inscripționate stau mărturie dragostei pe care Arghezi i-a purtat-o soției sale.

"Mă chemi din depărtare și te ascult
N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult"

Și două zile mai târziu și-a ținut promisiunea și s-a dus...

cele două morminte din grădină

căsuța cățelului cu ochi de faianță

aici doarme Zdreanță

poftim la o cană de apă

Bucureștiul e plin de surpize. Bucureștiul meu necunoscut :)

Work&travel

Din nou in tren.
Visam ca anul acesta este anul marilor calatorii, ma vedeam deja lenevind la soare, plangandu-ma de oboseala printr-o jungla tropicala sau zambind la poza langa un templu undeva prin Asia. Dar n-a iesit asa pana la urma...
Cand mi-am inceput anul pe drumurile Moldovei glumeam ca e anul meleagurilor moldovene. Si iata ca azi am ajuns "in zona" pentru a patra oara. Si faimoasele poale-n brau tot nu le-am incercat... Deci sigur ma intotc si a cincea oara, macar pentru asta :)
Urmeaza episodul 2 si din Grecia anul asta. Se pare ca exotismul meu s-a oprit la Canare (si) de data asta. Dar nu-i rau. Mi-a placut fiecare coltisor in care am ajuns. Si daca 2014 se prefigureaza unul al calatoriilor "de casa", linistite, pe terenuri cunoscute, inseamna ca '15-le ma va purta in compensatie in alte zari? :)

noua mea pasiune

sinele care duc departe

Mituri

"Mitul frumusetii eterne, neatinse de timp, mitul nemuririi - astea nu vor disparea. Le gasedti in India, le gasesti in China le gasesti oriunde, dintotdeauna."

Cuvintele de mai sus vin de la Pascal Bruckner ("Hotii de frumusete"). Eu le-am gasit citate in "Namaste! jurnal de India".

Apropo, sunt in tren acum. Si care e cea mai buna lectura la drum, daca nu una de calatorie?
Drum bun sa am. Si poate curand voi urca si intr-un tren care ma va duce in India...

Ma uit pe geam. In stanga campii intinse de raze de soare, in dreapta lanuri de porumb. Peisajele se schimba repede. Romania are culoare.

Zâmbet de guvizi

Am avut chef de mare. Scurt, 2 ore sub soare, în buza mării, apă caldă și liniștită, pește proaspăt, un zâmbet de guvid și imaginea apusului între dealurile dobrogene.

Marea și nisipul sau cerul și umbrela... aceleași culori...

Unul din guvizi chiar zâmbea, sărmanul, dar nu a mai prins poză...

Autostrada șerpuindă printre culmile Dobrogei, mărginită de verde, pare a se pierde în albastrul cerului, care-i este singura limită. Frumos. Apusul se ascunde jucăuș printre nori și dealuri și din când în când ne mai arată câte o rază, parcă pentru a ne spune "sunt aici". Aici apusul nu este roșu, ca deasupra mării. Este pastelat, în ton cu nuanțele din jur. Retina mea s-a bucurat de toate aceste imagini, dar le păstrează doar pentru ea...

Și la capătul acestei aventuri eram gata pentru o nouă săptămână, cu sport, lectura, plimbari si zâmbete multe.

1950 m

Că tot mă plângeam zilele trecute că mă plictisesc, astăzi - cu greu - ne-am urnit să plecăm la munte.
După obișnuitele discuții din seria "condu tu" sau "iar mi-ai dat indicații greșite" am trecut la categoria a doua de obișnuințe de-ale noastre. Așadar, am rătăcit "un pic" drumul. După câțiva km buni pe un drum cu pietriș, la întoarcere am găsit drumul cel bun totuși. Bucurându-ne privirile cu tablourile oferite de Transbucegi, am ajuns până la Cabana Piatra Arsă.
Și cum era deja destul de târziu și cuiva îi era foame, ne-am oprit pentru un prânz la cabană. Parte din dialogul cu chelnerul a decurs cam așa:
- Inima la gratar se poate?
- Da
Dupa câteva minute, chelnerul revine...
- Nu mai avem inima
- Dar creier aveti? Și asta a devenit fraza zilei.
În fine, în cele din urmă oamenii cei fără de inimă au avut măcar creier, iar flămânzilul din poveste îi-a putut potoli foamea.
Drumul de întoarcere a fost (aproape) lipsit de aventuri. Pentru mâine ne pregătim pentru o nouă poveste, de data asta la mare. Cel puțin unele din discutții se vor repeta aș zice...sper că și cele amuzante :)
Așadar, astăzi la 1950 m, mâine ne înmuiem picioarele în mare, pentru prima dată pe anul acesta în Marea Neagră.

Destination unknown

Am zburdălnicit în această primă parte din an prin multe colțuri frumoase din România mea, dar și printr-un colț frumos de ocean, unde eu mă simt tare bine.

Ciudat cum înainte, când îmi doream tare mult să plec cât mai des, ieșirile acestea se legau mai greu, cu multe planificări dinainte muncite.
Acum, fără prea multe schițe pe hârtie (fie și ea una de Mac), prind planurile din zbor. Pentru că știm deja că în mintea mea e un uragan permanent de gânduri de plimbare :) E ca și cum aș juca la ruletă, iar bila se oprește în dreptul casuței pe care scrie "mare" sau "munte". Și atunci puf, fac bagajul și pornesc spre acea mare sau acel munte care mi-a fost indicat.

Poate nu chiar așa, dar oricum, pe aproape... pentru începutul de an nu am avut prea mult timp de gândire, dar nici nu a fost greu, vroiam ceva aproape și nou, așa că fără prea multe pregătiri am pornit spre frații de peste Prut, iar la cazare ne-am gândit abia după ce am trecut granița. Ne gândeam noi prin iarnă "ce-ar fi să încercăm și noi să schiem?". Și am purces la munte, să încercăm. Mai apoi, în zori de primăvară, eu deja nu mai aveam astâmpăr și mă visam undeva la soare. Și din câteva încercări doar, a fost ales lozul norocos, frumoasa insulă spaniolă. A urmat 1 mai; ne-am gândit, ne-am răzgândit și dintr-o dată, ideea a venit. Și așa am ajuns și în dulcele târg al Iașilor. O nuntă în afara Bucureștiului? Perfect, o legăm de o vizită subpământeană, să vedem cum arată locul de unde se extrage "aurul alb" și în această parte de țară. Vine vara? Sau mă rog, a venit deja. Păi hai la mare! Hai pe o insulă, una aproape de data asta, elenă să fie. Când? Cât mai repede, în vreo două săptămâni așa, maxim! Și așa am ajuns să-mi petrec eu seara căutând cazarea perfectă. Menționez ca doar la asta se vor limita pregătirile. Ce vom găsi acolo, vom vedea. Să lăsăm viața să ne surprindă.

Ștefan cel Mare și Sfânt

Marea Canarie

Altfel de vulcani

Iasiul de altădată

Salina Târgu Ocna

Nu mai contează destinația. Nici bifarea unui nou loc de pe listă. Bucuria vine din timpul petrecut cu tine, oriunde, oricum (eh, aproape oricum :P). Catch the moment. Nu-i așa că e mai frumos așa?

Canada, Indonezia, Cambodgia, Thailanda, India, Oman, Kenia, Zanzibar... va veni momentul si pentru ele. Noi să fim sănătoși :) Și să investim în ceea ce e mai frumos, cunoașterea a tot ce ne înconjoară!