O întâlnire între profesori și studenți. Și eram și eu pe acolo. Am simțit din nou acea atitudine a profesorilor, cu limbaj de lemn, care încearcă să facă educație cu studenții. Da, să facă educație, nu să-i educe. Și am simțit și încercarea timidă a profesorului de nouă generație de a întineri viziunea asupra raportului profesor-elev și sistemul. Neconvingător, din păcate.
În școlile noastre, elevul/studentul este încă un accesoriu - esențial, ce-i drept - și nu un element pentru care se întâmplă totul.
Daaar, partea mai fericită a acestei întâlniri este că m-am simțit ca un antrenor la Vocea României. După ce fiecare partener și-a prezentat organizația, a venit momentul acela de convingere a studenților "dacă veniți la noi, vă oferim .... și vă învățăm ... și o să aflați ...". Și partea și mai fericită (pentru mine și nefericită pentru ei :p) este că mi s-a potrivit rolul și chiar am avut succes!
Să se afișeze rezultatele așadar, să vedem cine are cei mai mulți studenți în echipă :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu