One... night in Bangkok

Soon!!

Three

Și se făcea că în timp ce trudeam cu aspiratorul, mi-am aruncat un ochi pe fereastră. Și ningea. Curiozitatea m-a împins apoi să scrolez rețelele sociale, să văd dacă numai la geamul meu se întâmplă minunea sau e în tot Bucureștiul. E generală se pare.
Ei bine, abia aștept să termin de șters praful, să deschid valiza și să încep să arunc în ea șlapii și costumul de baie. Asta o să mă încălzească.
Poate măcar din seara asta să primim și noi căldură în calorifere.

Și uite așa alternează realul cu imaginația la mine.

ps: imaginația e aia cu căldura în clorifere; restul e cât se poate de real

Five

Una din acele zile în care revezi persoane speciale, care au avut și au o influență pozitivo-benefico-constructivă asupra ta. Chapeau!

Una din acele zile în care cineva îți spune un lucru pe care și tu îl știi și ți-ai propus de sute de ori să îl aplici, dar de fiecare dată dura prea puțin până renunțai. Dar știi că puterea exemplului funcționează, așa că... nu strică să mai încerci o dată, poate acum îți va reuși și ție... Așadar, cum spunea bătrânul evreu, nu ai idee câte probleme am, dar asta nu mă oprește să fiu vesel ;)

Una din acele zile începute pe dos, în care nu ai reușit să bifezi tot ce aveai pe listă, dar care se termină totuși cu mai multă energie decât aveai la începutul ei.

Și acum... citim, luăm notițe, facem planuri. Afară plouă și e urât. Ce aș face dacă aș fi într-un loc cu soare, cu grade multe, cu ploi scurte și calde? :)

Toamnă

Mi-au plăcut întotdeauna culorile toamnei la Sinaia. Poate pentru că acolo totul este o poveste...
Nu am vrut să las să treacă toamna asta fără să admir peisajele atât de cunoscute din jurul Peleșului. Așa că am făcut o excursie, în familie, cu mama și tata. Rezultatul a fost frumos :) Dovada, olympusurile de mai jos, all natural. Mă uit la ele și îmi par picturi.
Iar la întoarcere ne-am bucurat de patru curcubee - unul dublu, altul complet. Atât de frumoase toate, încât îmi venea să opresc mașina și să mă duc la baza lor să caut comoara ascunsă :)
Cer plumburiu, zborul stolurilor de păsări strălucind sub nori, câmpuri galbene de porumb încă necules, verdele, arămiul, auriul munților - tabloul meu de toamnă.

colorat

castelul în oglindă

pași plimbăreți

tata a învățat să facă poze

portret de familie

Dear October

Cum ziceam și zilele trecute, mă plimb prin acest octombrie bucurându-mă de lumina și căldura cu care ne zâmbesc zilele sale.

Deși not one of my favorites, octombrie-le asta parcă zboară și se grăbește spre ultimele sale zile. Și îmi place asta, mult de tot. Ține cu mine! :) Lasă în urma sa unele to do-uri împlinite și așteptate de mult :)

Și pentru asta, dear October, te salut! :)

Aici e vara

O dupa-amiaza frumoasa in miez de toamna, cu un soare stralucitor si linistea unui oras batut la pas de localnici si turisti deopotriva, intr-un ritm de sarbatoare.

Piata Mare

O simpla poza, facuta pe fuga cu telefonul, transformata de google intr-o carte postala.

ieri, 12 octombrie

Studenții României

O întâlnire între profesori și studenți. Și eram și eu pe acolo. Am simțit din nou acea atitudine a profesorilor, cu limbaj de lemn, care încearcă să facă educație cu studenții. Da, să facă educație, nu să-i educe. Și am simțit și încercarea timidă a profesorului de nouă generație de a întineri viziunea asupra raportului profesor-elev și sistemul. Neconvingător, din păcate.
În școlile noastre, elevul/studentul este încă un accesoriu - esențial, ce-i drept - și nu un element pentru care se întâmplă totul.

Daaar, partea mai fericită a acestei întâlniri este că m-am simțit ca un antrenor la Vocea României. După ce fiecare partener și-a prezentat organizația, a venit momentul acela de convingere a studenților "dacă veniți la noi, vă oferim .... și vă învățăm ... și o să aflați ...". Și partea și mai fericită (pentru mine și nefericită pentru ei :p) este că mi s-a potrivit rolul și chiar am avut succes!
Să se afișeze rezultatele așadar, să vedem cine are cei mai mulți studenți în echipă :)

Toamna in parc

A venit toamna. Plimbare scurta pe Dacia, cu ochii traversand in fuga de pe dreapta pe stanga si invers pentru a admira cladirile-monument istoric. Din piata Spaniei ma pierd pe stradute si cobor spre Gradina Icoanei. Ma asez pe o banca si incep sa citesc. Nu pot sa nu aud tipetele copiilor si ale parintilor totodata. Chiar asa, de ce tipa copiii? "Iiii-urile" si "eeee-urile" ascutite nu inceteaza pana tarziu, la lasarea intunericului. Si totusi, mi-ar placea sa locuiesc pe aici. Cand o sa ma fac mare, zona asta o sa fie in topul "vreau sa ma mut acolo".

Intamplari din autobuz

O zi in care, dupa cateva luni de mers cu masina, iau autobuzul. Nu numai ca am ajuns mai zen la birou (desi eu credeam ca merg cu masina ca e mai confortabil..sic), dar m-am conectat si eu la tendinte, de care ma cam rupsesem. Cele de limbaj, de exemplu. Doi tineri discutau intre ei si analizau niste poze din telefonul unuia din ei. Din discutia lor mi-au atras atentia replici precum "e fita tare" sau "intri la work". O doamna in varsta, intrebata daca vrea sa faca schimb de locuri pentru a face loc la coborare, a raspuns "dar de ce nu?". Exemplele sunt putine, pentru ca am stat doar cateva statii la bord, dar mi-au placut.

Concluzie: nu e asa rau sa mergi cu autobuzul, mai auzi una-alta, ori o stire, ori o noutate, te faci mai destept; mai citesti cateva randuri dintr-o carte; in masina, in schimb, stai cu ochii in toate directiile, dupa gropi sau dupa colegii de trafic si esti privat de orice forma de socializare. Not nice.

Bun, poate am avut eu noroc azi, ma mai gandesc la asta peste cateva zile, sa vad atunci daca mi-am schimbat parerile sau nu.