Yoga

Tocmai am iesit de la sala. A doua lectie de yoga. Cred ca sunt cu cel putin cu 1 cm mai inalta la cat m-am intins. Sunt pe "pauza". In timpul lectiei m-am gandit la multe lucruri... camera de hotel din Targu Mures, Piata Comertului din Lisabona, India si muntii ei, cum sa imi fac iar cositele aurii, lucrarea pe care trebuie sa o continui cand ajung acasa, filme vechi si frumoase, dor de jumatate si dorinta de  a-l imbratisa, sandalele si rochita pe care le astept cu nerabdare... Toate amestecate, dar intr-o ordine foarte asezata, imi derulau prin minte. Ma simt zen. Zambesc. Pornesc masina, ma duc acasa. La radio mi se ureaza sa am o seara minunata. Asa sa fie!

One of the Dwarfs

Într-un joc în care încercam să ne identificăm cu unul din cei 7 pitici, mie mi s-a spus că sunt Grumpy, ca sunt mereu supărată... :(
Trist, pentru că eu obișnuiam să fiu zâmbăriciul grupului... Dar haios totodată, pentru că eu numesc Morocănosul pe  altcineva. Probabil că de la el mi se trage, ce-i drept se spune că ajungi să semeni cu cel cu care trăiești... Dar eu vreau să fiu din nou Happy...

Excursie prin București

Am fost în excursie prin București și mi-a plăcut mult. Mi-am pus aparatul foto la gât și am ieșit la plimbare, cu aceiași emoție cu care în școală plecam în excursii sau cu care descopăr un alt oraș. Am vrut să fiu turist în orașul meu.

Am mai ieșit prin București cu gândul de a face poze sau de a descoperi colțuri noi.
Dar acum am plecat de acasă cu o țintă precisă - Mărțișor. Da, chiar așa, am fost acasă la Arghezi. Ce frumos, ce liniște, deși peste drum este Sun Plaza și una dintre cele mai mari intersecții din oraș. Strada Mărțișor a păstrat aerul și parfumul Bucureștiului lui Arghezi. Iar odată ce am intat pe poarta albastră ce anunța că am ajuns acasă la Arghezi am lăsat în spate orice urmă a Bucureștiului contemporan și m-am teleportat în alte vremuri. Cireșii și vișinii din livadă mă priveau și m-au însoțit pe aleea lungă până la intrarea în curtea principală. De crengile unuia dintre pomi se legăna în vânt un șnur de... mărțișor :)
Ajunsă la cea de-a doua poartă, mi-am anunțat prezența batând într-o toacă, supunându-mă obiceiurilor casei, anunțate prin afișul de pe poartă. Odată intrată, nu știam la ce să mă uit mai intâi. Casa, mare, frumoasă, impunătoare, construită pe mai multe niveluri, grădina cu mulți pomi, cele două cruci, care anunță locul de odihnă al poetului și al soției sale, care au murit la doar un an distanță, căsuța lui Zdreanță și locul lui de odihnă, cișmeaua de la care oaspeții sunt invitați să se răcorească, bând apă din cele două căni frumos așezate, după bunul obicei al ospitalității de la sate... Le-am luat pe toate la rând și m-am bucurat de ele.
Și apoi am intrat și în casă, nerăbdătoare să descopăr odăile care l-au inspirat pe Arghezi să scrie. Am vizitat la etaj biroul de lucru, dormitorul, sufrageria, camera copiilor. Am văzut faimoasa bască și ochelarii. Am aflat că deși casa a fost donată statului, Arghezi a cerut prin testament ca parterul sa fie spațiu privat cât timp copiii sunt în viață.

Muzeografa simpatică ne-a povestit despre obiceiurile și stilul de viață al poetului. Iar citatele inscripționate stau mărturie dragostei pe care Arghezi i-a purtat-o soției sale.

"Mă chemi din depărtare și te ascult
N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult"

Și două zile mai târziu și-a ținut promisiunea și s-a dus...

cele două morminte din grădină

căsuța cățelului cu ochi de faianță

aici doarme Zdreanță

poftim la o cană de apă

Bucureștiul e plin de surpize. Bucureștiul meu necunoscut :)

Placeri de timp liber

Laptop (cel mai apetisant mar adica), tableta (cea mai de top si ea), telefon (cel mai colorat si cu bateria care permite pana la doua zile de folosire in regim de conectare permanenta la 3g!)... toate conectate permanent la internet.
Blog, Instagram, Pinterest... noile mele jucarii. Blogul - caietul in care imi desenez in cuvinte gandurile. Instagram - memoria mea in imagini. Derulez pozele incarcate si imi amintesc trairile din momentul instantaneului. Pinterest - ma ajuta sa creez in imaginatie tinute, imi decorez casa (actuala sau, de ce nu, viitoare - proprietate personala), invat sa-mi impletesc parul, fac liste de cumparaturi, agat tot felul de lucruri care imi plac.
Si totusi, atunci cand nu am acces la internet gasesc in geanta kindel-ul si mp3 player-ul. Kindel-ul - biblioteca mea portabila. Cel mai util device pe care il am in posesie. Mp3-ul - muzica mea cu mine, chiar si cand nu am semnal la radio.
Ultimul, dar nu cel din urma. Cel mai drag mie. Aparatul foto - alb, mic, talentat. Ochiul meu digital. Captureaza toate momentele si imaginile dragi mie.
Traiesc, asadar, intr-o lume a tehnologiei. Dar cand toate cele de mai sus ma plictisesc, se descarca si ma lasa cu ochii in soare... atunci cartea isi reia locul de cea mai buna metoda de petrecere a timpului liber. Placerea de a citi o cartea (una tiparita adica) nu are concurent in niciunul din echipamentele din dotare. Abia astept sa citesc cartea pe care mi-am cumparat-o special pentru vacanta. Plaja, soare, sunetul marii, o palarie si o carte. Fire de nisip care raman intre paginile cartii. Cel mai frumos tablou!

Cum e sa te trezesti si sa vezi ca ce ai visat este real

Momentul acela cand te trezesti si realizezi ca ceea ce tu tocmai ai visat este realitate, dar nu era inainte ca tu sa mergi la culcare, astfel incat sa te lasi influentata inconstient de asta...

Am visat ca vroiam sa mergem la Roma (nu stiu de ce, mai ales ca acum chiar am pierdut numarul vizitelor, dar oricum, sunt peste zece...). Si cum era oferta la Blue, nu stiam cum sa pun mai repede mana pe un device sa caut bilete.
Cand m-am trezit am verificat mailul. Surpriza. Zilele astea sunt reduceri la Blue!!! Surpriza si mai mare. Doar doua destinatii...Bruxelles si Roma!!!!
Asta inseamna ceva. Inseamna ca TREBUIE sa am in mana un bilet de avion cat de curand si sa intru in starea aia de asteptat cu nerabdare ziua plecarii :) Unde sa fie?

Work&travel

Din nou in tren.
Visam ca anul acesta este anul marilor calatorii, ma vedeam deja lenevind la soare, plangandu-ma de oboseala printr-o jungla tropicala sau zambind la poza langa un templu undeva prin Asia. Dar n-a iesit asa pana la urma...
Cand mi-am inceput anul pe drumurile Moldovei glumeam ca e anul meleagurilor moldovene. Si iata ca azi am ajuns "in zona" pentru a patra oara. Si faimoasele poale-n brau tot nu le-am incercat... Deci sigur ma intotc si a cincea oara, macar pentru asta :)
Urmeaza episodul 2 si din Grecia anul asta. Se pare ca exotismul meu s-a oprit la Canare (si) de data asta. Dar nu-i rau. Mi-a placut fiecare coltisor in care am ajuns. Si daca 2014 se prefigureaza unul al calatoriilor "de casa", linistite, pe terenuri cunoscute, inseamna ca '15-le ma va purta in compensatie in alte zari? :)

noua mea pasiune

sinele care duc departe

Mituri

"Mitul frumusetii eterne, neatinse de timp, mitul nemuririi - astea nu vor disparea. Le gasedti in India, le gasesti in China le gasesti oriunde, dintotdeauna."

Cuvintele de mai sus vin de la Pascal Bruckner ("Hotii de frumusete"). Eu le-am gasit citate in "Namaste! jurnal de India".

Apropo, sunt in tren acum. Si care e cea mai buna lectura la drum, daca nu una de calatorie?
Drum bun sa am. Si poate curand voi urca si intr-un tren care ma va duce in India...

Ma uit pe geam. In stanga campii intinse de raze de soare, in dreapta lanuri de porumb. Peisajele se schimba repede. Romania are culoare.

In linistea noptii vin cele mai bune idei

In fiecare zi deschid o pagina alba si incerc sa scriu ceva. Si de fiecare data salvez cate o ciorna, cu ideea zilei, starea mea din ziua respectiva - vesela, jucausa, trista, ingrijorata, obosita, efervescenta... Dar niciodata ea nu ajunge aici, o pastrez doar pentru mine. Uitandu-ma peste ele acum, as putea sa desenez aproape fiecare zi din ultimele saptamani.

Au fost zile pline, chiar si atunci cand nu am facut efectiv nimic. Au fost pline de cuvinte, de zambete, de incapatanari, de idei...

Am iesit din Bucuresti, am facut poze, am mancat bun, am citit, am vazut filme, am facut sport (!!!), am povestit cu persoane frumoase, am facut planuri. Se pare ca am atins multe din punctele puse pe lista de inceput de an :)

Printre filmele vazute: "Lech Walesa"
Din cartile citite: "Cel care ma asteapta", Parinoush Saniee

gasita intamplator, din anii mai tineri :)

Zâmbet de guvizi

Am avut chef de mare. Scurt, 2 ore sub soare, în buza mării, apă caldă și liniștită, pește proaspăt, un zâmbet de guvid și imaginea apusului între dealurile dobrogene.

Marea și nisipul sau cerul și umbrela... aceleași culori...

Unul din guvizi chiar zâmbea, sărmanul, dar nu a mai prins poză...

Autostrada șerpuindă printre culmile Dobrogei, mărginită de verde, pare a se pierde în albastrul cerului, care-i este singura limită. Frumos. Apusul se ascunde jucăuș printre nori și dealuri și din când în când ne mai arată câte o rază, parcă pentru a ne spune "sunt aici". Aici apusul nu este roșu, ca deasupra mării. Este pastelat, în ton cu nuanțele din jur. Retina mea s-a bucurat de toate aceste imagini, dar le păstrează doar pentru ea...

Și la capătul acestei aventuri eram gata pentru o nouă săptămână, cu sport, lectura, plimbari si zâmbete multe.