Pentru noi filmul s-a terminat

Asa sa fie?

Citita undeva...

"Cel mai amuzant lucru auzit saptamana trecuta, despre originea expresiei "a freca menta". In Grecia antica mesele pe care se servea mancarea erau frecate cu frunze de menta, pentru racoare si miros placut. Fanariotii au adus si la noi obiceiul in secolul XVIII, familiile instarite din Bucuresti si din Tulcea adoptand cu iuteala acest tabiet de bon ton. Pentru ca servitorii din casele lor ajunsesera sa-si dispute cu ardoare sarcina frecarii meselor cu menta, infinit mai usoara decat taiatul lemnelor, spalatul rufelor sau alte activitati domestice, "a freca menta" a devenit sinonim cu ideea de a pacali munca. Semnificatia expresiei s-a pastrat pana in prezent, dar povestea s-a pierdut."


Cu drag, tuturor celor care "freaca menta", macar sa stie ce fac de fapt...

Asta esti tu

Ce-mi place mie sa fac? m-ai intrebat, sub forma de test...

Ti-am raspuns in cuvinte. Iata si raspunsul ilustrat acum

http://en.ipanda.com/live/

Asta esti tu :)

Tablou

Un copil mic, cu o durere mare.

Cel mai frumos lucru

Un text foarte frumos, despre simplitate si fericire. Iar comentariile il completeaza.

Mai exista si oameni fericiti... oameni care au invatat ca fericirea vine din lucruri simple, ca o privire, ca o mangaiere, ca o imbratisare...

http://www.bloguluotrava.ro/probabil-cel-mai-frumos-lucru-din-lume/

"Hapiness is not something ready made. It comes from your own actions."

De weekend

Din seria nici un weekend fara aventuri...
Ioli, atv-ul, un masaj... and let the we begin :)

Si din seria ceva nou cu Carpe Diem, o experienta noua, cu care insa nu ne laudam (dar o mentionam ca sa nu o uitam). Si abia ce ne impacasem...

One (more) week

O saptamana pana la marea intalnire... As vrea sa zboare, repede, repede...

Friday

Sa fim optimisti, zic...

Hard times

India

Seara placuta cu povesti indiene.
Am avut ocazia sa povestesc in ultimele luni cu 3 persoane diferite ca spirit, cultura si origini, care au fost in India. Dar nu au fost turisti in India. Au vazut, simtit si trait India asa cum e ea.
Pentru mine e o lume atat de colorata si cu multe intelesuri, incarcata de povesti pe care nu ma satur sa le ascult. Sunt un copil curios peste masura cand am in fata mea pe cineva care a respirat aerul indian, iar intrebarile mele nu mai contenesc.

Candva, voi avea si eu povestile mele de spus, aventurile mele indiene... :)

"Invata cand sa te opresti si cand sa mergi mai deprte. Rolul tau e sa curgi."

Scaune goale

Al meu e cel mov. Cui sa-l dau pe cel albastru? :)

Sa pot gasi drumul spre mine

Am inceput sa-mi pun gandurile pe "hartia" electronica intr-un moment de ratacire. 
Era un plan mai vechi al meu, nascut din placerea de a scrie. Dar tot timpul l-am amanat, pentru ca ma gandeam ca nu am suficiente lucruri de  povestit.
Intr-o zi m-am hotarat si l-am conturat. Aveam nevoie de un spatiu al meu, unde sa-mi astern ideile care ma bantuie. Tot ce am scris a fost doar pentru mine, dar am observat ca sunt cateva persoane prezente aici, alaturi de mine, zi de zi.
Inca de la inceput m-am intrebat cine sunteti voi, cei care imi cititi gandurile transpuse in cuvinte, de multe ori fara sens. Dar ma bucur ca sunteti aici, cu mine, in spatiul meu de joaca. 
De curand am descoperit ca-mi place sa fiu gazda, nu numai in noua mea casuta, ci si aici, asa ca, daca va face placere, va astept in continuare. Iar acesta este primul text pe care nu il scriu numai pentru mine.

Voi stiti  deja ca unul din lucrurile care ma definesc sunt plimbarile, excursiile, calatoriile si toate curiozitatile, experientele si descoperirile pe care "hai-hui"-urile prin lumea mare le implica. 

Ca imi place sa traiesc viata calatorind si batand la pas locuri frumoase. Frumoase pentru mine, nu neaparat pentru toti ceilalti. 

Acum am o oarecare libertate de a face asta. Timpul si Carpe Diem sunt cu mine. Si nu numai...port cu mine in suflet intotdeauna pe cineva, il iau cu mine ca sa vedem in continuare impreuna lumea cea mare... 

Asadar, in aceasta echipa, alaturi de sis, am bifat o experienta frumoasa in weekend-ul ce a trecut.

Scopul a fost o excursie pe munte, dar nu la pas, ci ... calare. Cum amandoua suntem invatacele in ale echitatiei (una cu mai multa pasiune si talent - adica ea, alta mai chinuit - adica eu), ne-am gandit sa punem in practica ceea ce cu mult drag am incercat sa invatam alaturi de prietenii nostri, Ioli si Arak.

Am pornit la drum cu o zi inainte de excursia planificata, rezervandu-ne o jumatate de zi pentru diverse popasuri si vizite. Una dintre opriri a fost la Targoviste, unde nu mai fusesem de cativa ani. 

                                    

     Little sis                                                                                         O usa pe inaltimea mea

Aventura noastra calare, cu plecare din Namaesti, Arges, a insemnat un traseu de 25 km, parcursi in circa 6 ore, pornind de la o altitudine de 700 m pana la circa 1.400 m. Cum suna? As zica ca "dureros" este cel mai potrivit cuvant. Pentru ca doare sa stai in sa atatea ore :))

Daaaar, cu plusuri si minusuri a fost frumos! Sa numesc cateva plusuri? Ca de minusuri nu vreau sa discutam acum...
Pai, unul ar fi faptul ca m-am descurcat singura sa  incalec si sa descalec :P (si am fost nevoita sa o fac de cateva ori, de credeam ca genunchii mei se vor razbuna si vor ceda). Dar reusita a fost posibila doar pentru ca am avut un calut micut de statura.

(poza facuta cu telefonul, low quality)

Silver

Pentru ca altfel, iata cum decurge procesul de incalecare pe un cal caruia abia ii ajung pana la gat... e nevoie de doua ajutoare :D

credit foto: Nana Farm

(el e Ludovic, mare si impunator, pe care l-am incercat doar pentru poza, la Ioli ma descurc doar cu un singur ajutor)

Si ca sa fie mai clara diferenta, Silver avea cam 400 de kilograme, in timp ce Ludovic ajunge pe la 900 cred, iar Ioli e ceva mai finuta, are vreo 800 probabil.

Un alt plus, mare de tot, a fost bulzul pe care l-am mancat. Cel mai bun produs de fast-food pe care mi-l pot imagina!

As putea sa adaug si peisajele, chiar daca in cea mai mare parte a timpului au fost acoperite de o ceata groasa, care ne-a impiedicat sa vedem Piatra Craiului. Cam ca ceata din Gibraltar, care nu m-a lasat sa vad coasta Africii. Dar pana si o fecioara perfectionista trebuie sa accepte ca nu poate sa aiba totul din prima, intotdeauna trebuie sa exista si o data viitoare.

Tot la plus amintesc si timpul petrecut in natura, cuvintele schimbate cu oameni abia cunoscuti, zambete si glumite, zmeura pe care bunul Andu o colegea pe drum si o impartea cu noi, joaca cu familia de Beagle, dar mai ales un mic truc pe care am invatat sa-l fac stand in sa :)

Pe langa aventura calare, trebuie sa ma laud si cu cei 350 km facuti la bordul lui Carpe Diem. A fost prima iesire cu un kilometraj important, pe care am facut-o SINGURA. Nici macar gps nu am avut, asta trebuie neaparat sa mentionez! Am avut in schimb ploaie torentiala si drumuri in pante si cu multe curbe. Noroc cu scoala facuta in Madeira :)

Cine a auzit pana acum de Namaesti sa ridice mana! Cine nu (ca si mine de  altfel), are ocazia sa afle acum ca pe langa ferma de echitatie, in micuta localitate mai este si o manastire faimoasa, sapata in stanca si o casa memoriala dedicata lui George Toparceanu. Sa mai zic si de pastravarie?

Amor

Amor é fogo que arde sem se ver,
é ferida que dói, e não se sente;
é um contentamento descontente,
é dor que desatina sem doer.

Luis Vaz de Camões

A mai trecut un weekend

Pentru maine am o poveste frumoasa. E in lucru acum.
Pentru ca zilele trecute imi marturiseam ca mi-e teama sa mai ies cu Carpe Diem, acum trebuie sa recunosc ca am facut pace si ne-am impacat. Ne cunoastem de prea mult timp si am trecut prin prea multe ca sa renuntam acum.

Joc

"Hai să schimbăm rolurile.
Astăzi tu gătești, eu merg la muncă.
Astăzi tu ștergi praful, eu mă plimb cu mașina.
Astăzi tu-mi spui că mă iubești, eu îți răspund târziu că te iubesc deși nu-ți spun des.
Astăzi tu porți sorț, eu port shorts.
Astăzi tu accepți, eu iau decizii.
Astăzi tu plângi, eu îți spun că plângi degeaba.
Astăzi tu vrei să mă îmbrățișezi, eu îți spun că trebuie să plec.
Astăzi tu mă întrebi cine a sunat, eu îți spun că era un număr privat.
Astăzi tu ești femeia, eu sunt bărbatul.
Astăzi tu vrei mai mult, eu îți spun că n-am cum să mă fac de râs în fața prietenilor.
Astăzi tu vrei să ieși dar nu poți, eu vreau să ies și o voi face.
Astăzi tu vrei stăm împreună, eu îți spun că am nevoie de spațiul meu pentru a respira.

A fost un joc, oare ți-a plăcut?
Doar așa vei înțelege peste câte trece femeia pe care o iubești."

Text scris de Maria Cristiana Tudose © si preluat de la http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/05/un-joc.html

Frica

Trebuie sa-mi marturisesc ceva.
Am facut multe greseli. Dar tare teama mi-a fost sa nu o fac si pe asta. Si tot nu m-am putut feri. Dupa 8 luni s-a intamplat. Am gresit si, desi urmele sunt minore, foarte putin vizibile pe Carpe Diem, ele se fac simtite in mintea mea.
De atunci mi-e frica sa mai iesim impreuna la plimbare. Am mai facut doar doua drumuri, foarte scurte, ambele cu multa teama, mai multa decat acum opt luni, cand totul era doar o provocare.
Stiam ca daca se va intampla, cu greu o sa ma mai apropii de ea...
Si in weekendul asta ne asteapta drum lung impreuna, drum necunoscut...
frica

Almost live

Eppur si muove

Cum ne mai distram

Multumesc

ZEN

The bright side

Une perle rare

Soldateii

Pana la urma chinezii nu sunt atat de mici de statura. Statuile au o inaltime medie de 1,7 m, iar cel mai inalt dintre soldatei are 1,9 m. Si sunt in marime naturala.

Plimbare nocturna

Sentimentul acela cand vad pe strada pe cineva care poarta un tricou ca al tau... Un nod mi se pune in gat si raman pe loc si ma uit la acea persoana ca la o fantoma... 

Amintirea ta este prezenta in orice frunza ce se misca in adierea vantului, in orice lumina jucausa trimisa de razele soarelui, in orice umbra apare la caderea noptii sub cerul instelat.

In curand voi privi din nou stelele, asa cum le-am privit noi candva, intr-o noapte calda de vara, chiar daca acum nu le voi mai vedea de jos, voi fi sus printre ele...

Ready for the weekend?

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?

...si niciodata nu i-am spus cuiva dragoste, iubire sau iubi, principesa... :P [...] Mi-e dor de frumoasa mea bubu :-* (octombrie 2010)

Schimband SIM-ul dintr-un telefon in altul, am gasit niste mesaje vechi. Citindu-le acum, nu-mi vine sa cred ca au fost candva reale... De ce nu mai sunt, suflet drag?

Scrisoare de bun ramas

Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig

Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit 
Cine-a iubit frumos cine-a gresit 
Cine-a iubit cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand

Cine-a pierdut cine-a castigat 
De toate-nlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt 
Sub cerul prea strain si-nalt

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau 
Decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta 
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta
Nu simt ce-nseamna umbra ta

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig 
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit 
Cine-a iubit frumos cine-a gresit,
Cine-a iubit cine-a gresit

Numaratori de ploi de doi in doi 
Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi de doi in doi 
Iubito cata lume intre noï

Pour les connaisseurs

bittersweet memories...

Plutesc

Plutesc
In spate vad culori, lumini, aud muzica si rasete
In fata totul e invaluit in umbre negre si reci
Eu  plutesc intre cele doua realitati
Alunec
Somn usor acum...

Cosarul

Ti-a iesit cosaru-n drum/ O sa ai noroc de-acum

In seara asta am vazut un cosar. 

Oare functioneaza?

Mi-e dor de somn

Ora 3.00 A.M.
Sunt deja cateva saptamani de cand la aceste ore tarzii ale noptii somnul mi se intrerupe si ochii mi se deschid. Si cu greu adorm la loc. Daca de obicei starea de veghe dura o jumatate de ora, maxim o ora, azi noapte nu am putut sa adorm la loc pentru mai bine de 3 ore... Am numarat, m-am rugat, am citit, am ascultat muzica. Degeaba...
Plang... Si de data asta nu mai plang pentru tine, plang pentru mine. Vreau o viata normala, cu un ritm normal. Ce e de facut? Mi se spune ca e esential sa mananc. Dar pentru mine e vital sa dorm!
Nu poti sa dispari asa, e prea cinic si prea josnic sa faci asta.
Eu ti-am redat libertatea, uitand de a mea. Reda-mi si tu linistea! In egoismul tau oare nu mai exista un gram de umanitate?
Stii ca pentru mine solutia nu e sa te evapori si sa stergi orice urma, stii ca este chiar opusul a ceea ce am eu nevoie, si totusi...
Ai promis, dar a trecut o saptamana si nu am mai auzit de tine...

A team again

J & C

Am visat urat si m-am trezit cautandu-te sa ma linistesti. Dar tu nu erai langa mine.
Am deschis calculatorul, vroiam sa vad ce faci, dorul de tine ma ardea.
Atunci am vazut, draga Joel, ca incepusei procesul prin care ma stergeai din amintirile tale.
Incerc sa imi fac curaj sa o fac si eu.
As vrea sa reusim si noi sa evadam in timpul procedurii...
Oare timpul mai are rabdare cu noi? Mi-e teama...
Au mai ramas cateva zile, multe lucruri de facut...
Dar te rog, nu uita ca langa tine a existat candva o Clementine A TA!

Liniste

Anunturi prin cartier

La o farmacie la mine in cartier este un anunt mare cu urmatorul text:
"Avem reduceri de 15% la retetele gratuite si compensate".

Saptamana trecuta am vazut un alt anunt:
"Spatiu de anchiriat".

Si e un cartier bine cotat.
Ar trebui sa incep sa umblu cu aparatul de fotografiat dupa mine.

Sa nu dam timp nefericirii

Cineva m-a supus astazi unui test.

- Ti-e greu ca esti singura sau ti-e dor de el? m-a intrebat.
- Imi lipseste enorm... am raspuns fara ezitare.



Ps: mi-e dor rau, de ce ai disparut?
Umbra ta zace in continuare in mine, o vad in permanenta in tot ce ma inconjoara. Dar nu o pot atinge....
Unde esti?

Vis sau cosmar

Împreună, ani de zile

Dintr-odată aici, fără tine

ŞI CHIAR DACA AS STI

CA TI-E BINE ORIUNDE AI FI

NU-NTELEG VIATA MEA FARA TINE 

Mă cunoşti prea bine

Nu renunţ uşor

Nu renunţ la tine

Eşti singurul meu dor

Oriunde pot să te găsesc,

Chiar dac-ai fi pe lună

Nimic nu-mi stă în drum acum,

Cu mine-ai fost prea bună

VIS SAU COSMAR

OARE CE-AI FOST TU?

TRAIESC SAU DISPAR

UNDE ESTI TU? 

La terasa

Promises...

Things change, but some feelings stay the same

"Cand esti trist de tot, iti vine sa dormi. Iti vine sa-ti culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeste, sau, daca esti singur si n-ai pe nimeni, sa ti-l culci pe palmele tale... Da. Iti vine sa dormi cand esti trist. Si sa uiti... Dar cand te destepti? Iar esti trist si nu mai poti s-adormi din nou!..." 

Ionel Teodoreanu, La Medeleni

Namaste

When your day is long and the night 

The night is yours alone

When you're sure you've had enough of this life, well hang on

Don't let yourself go 

Everybody cries and everybody hurts sometimes

Vreau sa fiu o frunza in vant, fara planuri si dorinte

Unde incepe si unde se termina iubirea

Love is never enough (2)

One of the mysteries in our society is how love, which can soar to the heights, can also trail off – leaving behind a cloud of disappointment, frustration, and resentment. One couple, who had anticipated a life of excitement together, drift into indifference and boredom. Another, who had shares all their enjoyments previously, now share only discontent and malaise. Still another, who had agreed previously on almost everything, now agree on nothing.

How does a couple shift from illusion to disillusionment, from enchantment to disenchantment, from supreme satisfaction to dissatisfaction?

[...]