O fotografie vorbeste

Candva dependenta de planuri si programe fixe, avida sa nu pierd nimic, citeam, schitam, calendarizam, pana cand vacanta mea arata mai exacta decat agenda de la birou.

Acum citesc doar cat imi trebuie sa stiu unde ar trebui sa cautam cazarea. Am cateva surse de inspiratie care ma ajuta mereu. Ce e musai sau de ce ar trebui sa ma feresc si cam atat.

Asa cum bine se spune ca experienta te invata, pana nu calci intr-un loc, oricum nu-l poti intelege. Dupa un prim contact si plimbari la intamplare, abia atunci incep sa-l simt si sa ma  orientez. Si atunci e momentul sa rasfoiesc cate un ghid salvat pe telefon si sa facem planul pentru ziua urmatoare.

Si dupa ce ma intorc acasa, am obiceiul sa mai citesc cate ceva, cum ar veni, pentru fixarea celor aflate si vazute. Si atunci ghidul prinde viata, devine palpabil si imi vorbeste. Si abia atunci imi dau seama ca am inceput sa simt locul si imi doresc sa mai ajung o data acolo. Nu ca sa recuperez lista destul de lunga (evident) de ce nu am vazut, ci sa strabat aceleasi strazi, dar sa le descifrez si inteleg altfel.

La doar o saptamana dupa ce mi-am luat zborul, as vrea sa fiu din nou in Bangkok...

A little bit sad... Fantastic cat de mult pot sa insemne niste fotografii. Desi par doar niste capturi ale unor locuri fizice. Dar de fapt, atunci cand cautam in pozele vechi, nu de imaginea de acolo ne e dor, ci de sentimentul pe care l-am prins in poza, o data cu catedrala sau statuia sau copacul...
Din insulele Europei si ale primaverilor vesnice aruncate in Atlantic, pana la taramul sprijinit pe Ecuator, care te face sa te simti in echilibru aproape perfect pe Pamant, acolo am strans amintirile unor momente speciale. Privindu-le, revad zambetele sau aud glumele pe care le-am facut atunci cand am capturat imaginea. O fotografie vorbeste mai mult decat arata.
Imi vreau pozele inapoi...

Yin si Yang

Libertatea de a face ceea ce iti place.
Lasi totul deoparte no matter what si iti urmezi planul.

Cunoasterea diversitatii in care traim ma implineste si dorinta acestei cunoasteri ma defineste. De la aerul pe care il respiri, la culorile pe care le vezi, de la formele si structurile cladirilor la fizionomiile chipurilor, de la gustul si aroma mancarii la distractiile locale, totul este nou, diferit, interesant, tentant, socant, placut, respingator, apetisant, dezgustator.

Am vrut sa cunosc lumea si am inceput tiptil, in apropiere. Dar acum m-am indepartat. Acum nu ma mai tem sa invart globul si sa pun degetul acolo unde vreau sa ajung.

Satisfactii, mandrii, bucurii, placeri, entuziasm, nerabdare, oboseala, nehotarare, epuizare. Stari prin care am trecut incet-incet si de la una la alta.

Am invatat ceva? Poate. Sper. M-a(m) schimbat? Nu stiu. Imi doresc totusi.

De ce atatea vorbe pentru un lucru atat de obisnuit in ziua de azi? A fost ceva ce aveam nevoie. Imi doream de mult o astfel de experienta si a venit la momentul bun. Nu zic ca acum sunt zen. Dar am punctat unele lucruri importante si necesare pentru mine.
Am vazut (si notez aici pentru consemnare) ca am langa mine pe cineva care are mai multa rabdare decat mine (pozitiv). Dar care asteapta mai mereu ca situatiile sa se rezolve de la sine (negativ). E si asta o forma de Yin si Yang :)

Coming back home. Stop

A trecut. Inca un zbor pana acasa. Back to frig, trezit de dimineata, serviciu, mancare normala, romana, partea dreapta a strazii, trotuarelor, scarilor rulante.

Dar happy kid ramane :)

One... night in Bangkok

Soon!!

Three

Și se făcea că în timp ce trudeam cu aspiratorul, mi-am aruncat un ochi pe fereastră. Și ningea. Curiozitatea m-a împins apoi să scrolez rețelele sociale, să văd dacă numai la geamul meu se întâmplă minunea sau e în tot Bucureștiul. E generală se pare.
Ei bine, abia aștept să termin de șters praful, să deschid valiza și să încep să arunc în ea șlapii și costumul de baie. Asta o să mă încălzească.
Poate măcar din seara asta să primim și noi căldură în calorifere.

Și uite așa alternează realul cu imaginația la mine.

ps: imaginația e aia cu căldura în clorifere; restul e cât se poate de real

Five

Una din acele zile în care revezi persoane speciale, care au avut și au o influență pozitivo-benefico-constructivă asupra ta. Chapeau!

Una din acele zile în care cineva îți spune un lucru pe care și tu îl știi și ți-ai propus de sute de ori să îl aplici, dar de fiecare dată dura prea puțin până renunțai. Dar știi că puterea exemplului funcționează, așa că... nu strică să mai încerci o dată, poate acum îți va reuși și ție... Așadar, cum spunea bătrânul evreu, nu ai idee câte probleme am, dar asta nu mă oprește să fiu vesel ;)

Una din acele zile începute pe dos, în care nu ai reușit să bifezi tot ce aveai pe listă, dar care se termină totuși cu mai multă energie decât aveai la începutul ei.

Și acum... citim, luăm notițe, facem planuri. Afară plouă și e urât. Ce aș face dacă aș fi într-un loc cu soare, cu grade multe, cu ploi scurte și calde? :)

Toamnă

Mi-au plăcut întotdeauna culorile toamnei la Sinaia. Poate pentru că acolo totul este o poveste...
Nu am vrut să las să treacă toamna asta fără să admir peisajele atât de cunoscute din jurul Peleșului. Așa că am făcut o excursie, în familie, cu mama și tata. Rezultatul a fost frumos :) Dovada, olympusurile de mai jos, all natural. Mă uit la ele și îmi par picturi.
Iar la întoarcere ne-am bucurat de patru curcubee - unul dublu, altul complet. Atât de frumoase toate, încât îmi venea să opresc mașina și să mă duc la baza lor să caut comoara ascunsă :)
Cer plumburiu, zborul stolurilor de păsări strălucind sub nori, câmpuri galbene de porumb încă necules, verdele, arămiul, auriul munților - tabloul meu de toamnă.

colorat

castelul în oglindă

pași plimbăreți

tata a învățat să facă poze

portret de familie