A fost și soare în București, cu câteva zile înainte de Crăciun. Atât cât să ne lase să ieșim din case pentru cumpărături și vizite. Acum ninge și e frig. Dar ce mai contează? Avem provizii de sarmale și cozonac, putem să ne dedicăm activităților indoor. Jocuri, filme, cărți, poze, planuri.
M-aș întoarce puțin la soare totuși. Mă uit la poze. E cald, înnăbușitor, chiar și seara. Sunt tot eu, suntem tot noi. Dar suntem departe, la multe grade Celsius, longitudinale și latitudinale de casă. Sunt norocoasă. Stau în echilibru deasupra Ecuatorului. Și ca un copil mic mă bucur de fiecare gură de aer, mireasmă, adiere, chip văzut, zâmbet schimbat, mă mir de tot ce văd și îmi amintesc unde sunt. Și totul este un
wow!
Adaptarea este ușoară, totul este ușor de intuit și înțeles, guvernat de ordine. Metrou cu un sistem inteligent de acces, pentru a eficientiza călătoriile, disciplină - se stă la coadă pentru urcare, curățenie - nu se mănâncă în spațiile publice. Oamenii, tineri și bătrâni, stau cu nasul în telefoane și tablete. Surprinzător, wireless-ul fiind extrem de prețios acolo, nu ca la noi. Mall-uri multe, se intră/iese (de) la metrou prin mall, se traveresează strada prin mall, se intră în spital prin mall. În intersecțiile mari, în funcție de direcția în care vrei să ieși de la metrou, treci printr-un alt mall. Cum spune ghidul meu online, Singapore este singurul mall care face parte din ONU. Nu se face economie la aer condiționat, în toate spațiile închise - metrou, magazine, hoteluri. Se circulă pe partea stângă, atât rutier, cât și pietonal, fie că sunt trotuare sau scări rulante, lucru care nu părea la fel de bine definit în Londra, din care tocmai veneam noi. Traversarea se face doar pe la trecerea de pietoni, ceea ce nu va mai fi valabil în următoarea noastră destinație, unde zebra de pe șosea nu era luată în seamă de nimeni. În zonele școlilor și ale spitalelor, pe lângă clasicul buton de "press for green man" există posibilitatea schimbării instantanee a culorii semaforului cu cartele speciale, de către elevi și bătrâni. În zonele rezidențiale sunt ceva mai puține malluri, în schimb este o invazie de magazine de corpuri de iluminat, cam ca băncile și farmaciile la parterul blocurilor în București. Clădirile nu au parter, primul nivel fiind etajul 1. Celebrul
Please mind the platform gap se traduce pe liniile care merg în cartierele etnicilor chinezi și indieni printr-un amuzant pentru noi
But heapi heapi...
În Singapore, ca oriunde în Asia,
it's all about the streets. Ne-am plibat pe străzi, în cartiere rezidențiale sau business, în zona nouă cu zgârâie-nori, dar și în cea cu clădiri coloniale ...
|
zona rezidențială |
|
trafic de noapte în zona rezidențială |
|
zona business |
|
multă sticlă |
|
31 octombrie, 30 grade Celsius, 90% umiditate, brazi împodobiți |
|
Floare de lotus, Casa științei |
|
Primăria |
|
european style |
am bătut la pas și cartierul roșu, dar și zona naturală a parcurilor, pădurilor de mangrove și a plajelor ...
|
mangrove |
|
faună locală (șopârla imensă mi-a scăpat, din păcate) |
|
capătul lumii |
|
liniște |
am alergat prin parcul de distracții ...
|
pare cunoscută? |
|
the one and only - Universal Studios |
|
scene din filme |
|
Transformers, dacă din sala de cinema am ieșit după jumătate de oră,
aici l-am analizat bine |
|
Mumia, cred... |
|
acasă la mine |
|
"căluțul" meu de carusel |
|
Am mâncat pe străzi și în piețe înconjurați de alți turiști, dar și rupți de grupurile de călători, în mijlocul indienilor ...
|
am pășit în China Town |
|
zona etnică ordonată și modernă CT |
|
culori și decoruri specifice CT |
|
comerț, relax, mâncare CT |
|
templu CT |
|
oh da, Little India |
|
culori LI |
Ne-am plimbat cu metroul ...
|
imaginea asta îmi place tare mult, parcare de biciclete la capătul liniei de metrou |
|
|
Be Nice |
|
în țara oglinzilor |
Am făcut
night safari printre lei, hiene și elefanți. Am mirosit orhideele. Ne-am urcat în copaci pentru a ne bucura de lumini, culori și muzică ...
|
parfum de orhidee |
|
și una roz |
|
și alte culori |
|
și ei au vacanță |
|
the best part, tree climbing |
|
and enjoying the view |
|
tot un fel de oglindă |
Mi-a plăcut mult mai mult decât am crezut la început. Am vrut să ajung acolo, cu mai multă forță decât vreau acum acea pereche de cizme super-frumoase, dar cu un preț peste limita pe care aș plăti-o eu pe un bun material, chiar dacă mi-l permit. Sau decât vreau acel palton alb care mi s-ar potrivi atât de bine, dar care rămâne totuși prea scump pentru o haină de la mine din dulap. De când m-am întors, citind și impresiile altora, am tot mai mult chef să mai calc pe acolo. Și voi mai ajunge, I'm pretty sure about that! Little India mă cheamă înapoi :) Happy kid vrea soare.
|
la vânătoare de avioane |