marți, 30 decembrie 2014

Visând la pinguinii din Madagascar

Mă plâng din nou de vreme. Ninge, e frig și aș face orice să nu ies din casă. Și totuși mi-am făcut bagajele pentru o destinație nordică.

Iar acum mă uit la Simon Reeve cum se plimbă prin insulele Oceanului Indian, cum se bucură de plajele din Zanzibar sau din Seychelles, cum cunoște populațiile frumoase din Madagascar sau Mauritius.

Turcoazul perfect al apelor, plajele albe infinite, mâncăruri apetisante, condimente și parfumuri unice, sate sărace, dar oameni frumoși, soare și ploi calde, maimuțe haioase. It's on my list!

Versiunea scurtă este aceasta. Versiunea completă pe BBC. Play and enjoy!



Și pentru bucuria voastră, aceasta este prezentarea episodului, pe pagina de facebook a prezentatorului:

In this epic 6-part TV series - broadcast during 2012 - Simon Reeve travelled around the edge of the Indian Ocean. Starting his journey in South Africa, Simon headed up the east coast of Africa, around India and back down the western coast of Indonesia to Australia. The extraordinary adventure took Simon to 16 countries, as he braved the horrors of Mogadishu in Somalia, perhaps the most dangerous place on the planet, and travelled on to the beautiful Maldives, Mauritius and the Seychelles.

I so envy this guy! :)

duminică, 28 decembrie 2014

Despre soare la o latitudine extrem de mică

A fost și soare în București, cu câteva zile înainte de Crăciun. Atât cât să ne lase să ieșim din case pentru cumpărături și vizite. Acum ninge și e frig. Dar ce mai contează? Avem provizii de sarmale și cozonac, putem să ne dedicăm activităților indoor. Jocuri, filme, cărți, poze, planuri.

M-aș întoarce puțin la soare totuși. Mă uit la poze. E cald, înnăbușitor, chiar și seara. Sunt tot eu, suntem tot noi. Dar suntem departe, la multe grade Celsius, longitudinale și latitudinale de casă. Sunt norocoasă. Stau în echilibru deasupra Ecuatorului. Și ca un copil mic mă bucur de fiecare gură de aer, mireasmă, adiere, chip văzut, zâmbet schimbat, mă mir de tot ce văd și îmi amintesc unde sunt. Și totul este un wow!

Adaptarea este ușoară, totul este ușor de intuit și înțeles, guvernat de ordine. Metrou cu un sistem inteligent de acces, pentru a eficientiza călătoriile, disciplină - se stă la coadă pentru urcare, curățenie - nu se mănâncă în spațiile publice. Oamenii, tineri și bătrâni, stau cu nasul în telefoane și tablete. Surprinzător, wireless-ul fiind extrem de prețios acolo, nu ca la noi. Mall-uri multe, se intră/iese (de) la metrou prin mall, se traveresează strada prin mall, se intră în spital prin mall. În intersecțiile mari, în funcție de direcția în care vrei să ieși de la metrou, treci printr-un alt mall. Cum spune ghidul meu online, Singapore este singurul mall care face parte din ONU. Nu se face economie la aer condiționat, în toate spațiile închise - metrou, magazine, hoteluri. Se circulă pe partea stângă, atât rutier, cât și pietonal, fie că sunt trotuare sau scări rulante, lucru care nu părea la fel de bine definit în Londra, din care tocmai veneam noi. Traversarea se face doar pe la trecerea de pietoni, ceea ce nu va mai fi valabil în următoarea noastră destinație, unde zebra de pe șosea nu era luată în seamă de nimeni. În zonele școlilor și ale spitalelor, pe lângă clasicul buton de "press for green man" există posibilitatea schimbării instantanee a culorii semaforului cu cartele speciale, de către elevi și bătrâni. În zonele rezidențiale sunt ceva mai puține malluri, în schimb este o invazie de magazine de corpuri de iluminat, cam ca băncile și farmaciile la parterul blocurilor în București. Clădirile nu au parter, primul nivel fiind etajul 1. Celebrul Please mind the platform gap se traduce pe liniile care merg în cartierele etnicilor chinezi și indieni printr-un amuzant pentru noi But heapi heapi...

În Singapore, ca oriunde în Asia, it's all about the streets. Ne-am plibat pe străzi, în cartiere rezidențiale sau business, în zona nouă cu zgârâie-nori, dar și în cea cu clădiri coloniale ...
zona rezidențială

trafic de noapte în zona rezidențială

zona business

multă sticlă

31 octombrie, 30 grade Celsius, 90% umiditate, brazi împodobiți

Floare de lotus, Casa științei

Primăria

european style

am bătut la pas și cartierul roșu, dar și zona naturală a parcurilor, pădurilor de mangrove și a plajelor ...
mangrove

faună locală (șopârla imensă mi-a scăpat, din păcate)

capătul lumii

liniște
am alergat prin parcul de distracții ...
pare cunoscută?

the one and only - Universal Studios

scene din filme

Transformers, dacă din sala de cinema am ieșit după jumătate de oră,
aici l-am analizat bine

Mumia, cred...

acasă la mine

"căluțul" meu de carusel
Am mâncat pe străzi și în piețe înconjurați de alți turiști, dar și rupți de grupurile de călători, în mijlocul indienilor ...
am pășit în China Town

zona etnică ordonată și modernă CT

culori și decoruri specifice CT

comerț, relax, mâncare CT

templu CT

oh da, Little India

culori LI
Ne-am plimbat cu metroul ...
imaginea asta îmi place tare mult, parcare de biciclete la capătul liniei de metrou
Be Nice
în țara oglinzilor

Am făcut night safari printre lei, hiene și elefanți. Am mirosit orhideele. Ne-am urcat în copaci pentru a ne bucura de lumini, culori și muzică ...
parfum de orhidee

și una roz

și alte culori

și ei au vacanță

the best part, tree climbing


and enjoying the view

tot un fel de oglindă

Mi-a plăcut mult mai mult decât am crezut la început. Am vrut să ajung acolo, cu mai multă forță decât vreau acum acea pereche de cizme super-frumoase, dar cu un preț peste limita pe care aș plăti-o eu pe un bun material, chiar dacă mi-l permit. Sau decât vreau acel palton alb care mi s-ar potrivi atât de bine, dar care rămâne totuși prea scump pentru o haină de la mine din dulap. De când m-am întors, citind și impresiile altora, am tot mai mult chef să mai calc pe acolo. Și voi mai ajunge, I'm pretty sure about that! Little India mă cheamă înapoi :) Happy kid vrea soare.

la vânătoare de avioane

duminică, 21 decembrie 2014

Another kind of selfie

Vin sărbătorile, happy happy joy joy. Așa cum a evoluat în timp Crăciunul, aproape că nici nu mai știm care îi sunt originile. În schimb, pachetul all inclusive conține una bucată brăduț frumos împodobit, colinde interpretate de talentați sau (ne)talentați, după posibiliăți, mâncare multă, dar multă să fie, cam de 3-4 ori cât putem să mâncăm de regulă și nu în cele din urmă cadouri.

Brăduț am, pentru că îmi place mirosul lui, mă bucură culorile, profit de ocazie să schimb pentru scurtă perioadă decorul în casă. La mâncare pot să renunț fără prea multe păreri de rău sau pofte. Dar cadourile îmi plac. Și în apărarea mea pot să spun că aș vrea oricând să primesc ceva, nu doar acum. Pentru că sunt semne că am lângă mine persoane care mă iubesc și vor să mă suprindă plăcut și să îmi ofere zâmbete. Dar deja dezbatem altceva.





Revenind la listele lungi de cadouri pentru familie, prieteni, colegi, etc. ... Să nu fiu înțeleasă greșit, îmi face plăcere să ofer, la fel de multă ca atunci când primesc, dar aceleași întrebări de fiecare dată, inspirație mai multă sau mai puțină, buget da și nu prea... De aceea, clipurile astea din seria Sorry, I spent it on myself mi s-au părut salvatoare, super amuzante, extrem de actuale :)


Dacă aplic și eu tactica asta, poate voi aduce în garderoba mea o geacă nouă și ghetuțele pe care le-am ochit azi :p

marți, 9 decembrie 2014

Hai să ne jucăm!

Pentru că atunci când vârsta este mereu pe plus, spiritul are un curs invers proporțional, uneori, atunci când vrem să achieve something, soluția este să ne jucăm.

Și asta am făcut și eu, m-am jucat. Mai jos se vede cu ce.




Ideile serioase vin din ghidușii. Se pare că însuși Enstein a fost ajutat de materia lui cenușie mereu tânără.


Pozele imi aparțin, chiar și fără semnătură. So, same rights here.
Țările, puține... dar bune!