Late Twenties and Early Thirties

Imi placea ideea acestor expresii englezesti. Am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu stiam ce. M-am gandit sa las o pagina goala, asa cum era si mintea mea. Pe urma am vrut sa fac doua coloane, gen bune si rele. Dar nici aici nu stiam ce sa pun. Nu am starea necesara pentru a face o analiza, nici macar una superficiala. Sub influenta ultimelor zile probabil ca mi-ar fi venit in minte multe atribute negative si nimic pozitiv. Dar nu asa vroiam sa arate pagina mea.

Asa ca am lasat-o pe mai tarziu, sperand sa se intample ceva ce-mi va aduce inspiratia inapoi. Si am gasit niste site-uri, foarte faine, pe care sper sa le citesc cat mai des. Genul acela de site-uri pe care le deschizi fara sa cauti nimic, dar afli o groaza de lucruri interesante din ele. Unul este despre Bucuresti si locuri frumoase din orasul nostru, altele despre de-toate-inspirationale (locuri, aplicatii, idei si cate altele), vazute prin ochii unui biciclist sau ai unei publiciste. Si atat de mult imi place sa cunosc un fapt, un lucru, un obiect, un loc, o viata, un om prin ochii altcuiva!

Rasfoind aceste site-uri, am dat de o intrebare grozava - daca ai fi o plastilina? Wow...nu m-am gandit pana acum la asta. Spiritul meu visator m-a facut de multe ori sa ma gandesc cum ar fi sa fiu un nor, sa strabat lumea intr-un zbor atat de lin incat sa am timp sa observ totul... Dar daca as fi o plastilina ce bine ar fi! M-as lua singura in maini si m-as modela pana as fi multumita de ce arat si ofer lumii. M-as modela eu, dar nu mi-ar fi frica nici sa ma las modelata - de oamenii de langa mine, de cartile pe care le citesc, de filmele pe care le vad, de locurile pe care le cunosc. As vrea ca fiecare ceva sa-si lase o amprenta. Pentru ca asta ar insemna ca avansez in ani si descopar lumea in care traiesc. Si as lasa o fereastra prin care sufletul meu sa poata fi vazut si, la randul lui, sa vada soarele. In felul asta ar ramane mereu tanar, vesel si visator :)

Asa ca in my late twenties and early thirties nu (mai) sunt in cautare de wonderland, as vrea doar sa fiu o plastilina... si un nor ;)

Bibi

"În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie -mai ales-, neiertare-mult, mult, mai grav-,gelozie, frici … stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare."

Am citit o carte - "Tatal celuilalt copil". Am invatat atat de multe in 2 zile doar. Un copil, care se simte respins, nedorit, neiubit, cu care familia se rusineaza, incepe sa se poarte urat. Si asa se simte el razbunat. Nu este rautate si nu este nimic planificat. Doar un raspuns la comportamentul celor din jur. Iar in urma acestor reactii ale copilului, cel mai mult sufera mama lui, adica persoana care il iubeste cel mai mult si pe care el o iubeste cel mai mult.

Ei bine, copilul asta sunt eu. Din rolul de cititor, participant obiectiv si nepartinitor la povestea lui, intelegandu-l pe el, m-am inteles pe mine.

Copilul avea insa pe cineva care l-a inteles si l-a ajutat sa se vindece. Bibi era de partea lui.
Bibi!? Unde esti? Te strig, ma auzi oare?...

Ps: citatul de mai sus nu are nicio legatura cu cartea. Are legatura cu neiertarea...

Bronz de august

Când concediul este deja o amintire, zâmbesc în fața pozelor, visând la ce urmează. 

O plimbare la pas lejer pe Calea Victoriei, o extravaganță la mare, un bilet de avion către un meridian cu grade multe longitudine estică...

Un nou album de vacanță, poate nu la fel de colorat ca cel din iunie, dar însorit și călduros.

Cruella și Lukas

Zbor

Pantofi

WI-FI lipsă

Culori și umbră

Căsuța din livadă

La drum

În sfărșit, marea

Portret de sis

Frigărui

Casa măslinului

Un pom "roditor"

Lene

Plaja mea

Pup 1

Pup 2

Sufrageria mea de la mare

Cea mai frumoasă tavernă

Ceva bun, nu știm ce

Zodii

Magazinul de sandale

Casă colorată

Bijuterii dulci

Apus de soare (și de vacanță)

Pass-par-tous

Și surpriza numărul 2. Lovely! Chiar că mă răsfăț. Anul ăsta mai mult ca niciodată :)

Zi de vara

Vara, timp de biciclit. Pe langa mine trece o fetita cu mama ei. Fetita se smiorcaie
"O sa ma puna cu capul in apa, fara colac, o sa ma inec..."
Mama ii raspunde
"Dar unde dracu crezi ca esti, ..., o sa fie ceva organizat de o doamna..." dupa care s-au indepartat si nu am auzit urmarea.
Mai intai amuzata de smiorcaitul fetitei. Mai apoi socata de raspunsul mamei, care a simtit nevoia sa ii raspunda copilei cu doua injuratururi la inceput de fraza (peste una am sarit eu, era prea urata ca sa o redau). Si asa s-a rupt farmecul unei plimbari in parc.

Mai e puțin

Am visat că eram în Firenze. Azi dimineață, răsfoind facebook-ul, am aflat că în urmă cu 594 de ani, pe 7 august, Brunelleschi a început construcția Dom-ului din Firenze. Mi-e dor de orașul ăsta :)

Firenze-le meu

Dar acum aștept o vacanță grecească. O vacanță undeva aproape, cu plaje frumoase și mâncare bună, la soare, cu relaxare, zâmbete, culori și bucurii. Și emoții. Am emoții mari și număr zilele până pe 14. Poate că nu o să fie așa cum mi-aș dori eu să fie. Dar aș vrea totuși să fiu mai răbdătoare și mai relaxată, mai veselă și mai tonică. Aș vrea să fii mai atent la ce am eu nevoie și să te gândești mai mult la ce-mi doresc. Aș vrea să fim doi care împărțim aceleași lucruri. Să te completez și să mă susții. Să ne învelim cu sentimentele noastre și să fie bine :)

Turistii din Bucuresti

In taxi. Rondul de la Unirii. O singura fantana functioneaza.
Taximetristul: "Or veni ceva turisti de au pornit-o".
Imi amintesc de autobuzul supraetajat dedicat turistilor si il intreb daca mai circula. Eu nu l-am mai vazut (se vede ca nu mai lucrez in Piata Unirii).
El imi confirma ca inca mai este: "Sunt turisti. Grecii cand vin se plimba cu el. Si aia din Israel. Italienii mai putin. Aia cauta alta distractie. Cauta barul, nu orasul".
La finalul cursei ii multumesc ca m-a facut sa rad, fara sa-i spun insa de "prietenia" intre mine si poporul care a inventat pizza.

Luna mea

Luna august este luna mea. E un fel de decembrie pentru mine.
August = surprize + vacante + aniversari
Si astazi a venit prima surpriza (bine, nu chiar surpriza, nu e ca si cum nu as fi stiut ce am comandat :p)!

In sfarsit, al meu!

Luna asta ma rasfat :)

Blonda, rosie, BZ

Masina rosie, tipa la volan, numar de BZ. Primul semafor. Ea incercase sa se mute de pe banda din stanga pe cea din dreapta si, desi avusese suficient spatiu si timp, ramasese cumva la jumatatea benzilor, ocupandu-le pe amandoua. Se face verde. Toti din fata ei pleaca. Ea cu capul pe sub volan, nici nu se vedea. O claxonez. Se vede ca se ridica, e bezmetica, porneste totusi masina. Ajunge la o trecere de pietoni semaforizata, pietonii incepusera deja sa traverseze, desi era rosu la ei. Ea opreste linistita, desi pe sensul ei nu erau inca pietoni. Sunt nevoita sa opresc in spatele ei si sa astept si eu. Putin mai in fata o alta trecere, nesemaforizata. Pieton pe trecere, pe sensul ei. Ea nu opreste. Urmatorul semafor. Ea pe stanga, un taxi pe dreapta. Ii cere indicatii taximetristului. Si dupa ce se face verde chiar. Ramane mai apoi in mijlocul intersectiei, nestiind ce sa faca, probabil ca nu a inteles ce i-a explicat taximetristul. In sfarsit se misca, pot sa trec si eu de intersectie. Inca o trecere de pietoni nesemaforizata. Ea trece, eu opresc. Aici scap de ea. In sfarsit. Sa-i enerveze si pe altii, ca eu m-am saturat. Sa fie BZ-ul noul AG?