Este atat de usor sa faci atat de multe lucruri atunci cand esti implinit si impacat cu tine. Eu, cel putin, asa sunt programata. Am un neastampar care nu-mi da liniste si ma provoaca. E de bine. Dar asta nu implica si rezultate pe masura pretentiilor unei fecioare autentice... Si totusi, uneori e amuzant :)
Azi am vrut sa ma joc de-a Superman. Ma rog....de-a "Regele cofetarilor" (Buddy, pentru cunoscatori).
Desi birramisu este on hold de ceva timp, l-am lasat si de data asta sa astepte si am mizat, ca intotdeauna, pe fratele mai clasic, tiramisu. La reteta asta, singurul lucru variabil, generator de usoare surpize, este marca de mascarpone folosita. In rest, totul merge ca uns, iar rezultatele au fost confirmate de cateva duzini de cobai, pardon, degustatori.
Dar partea cu dureri de cap (a se citi amuzanta) vine de la reteta numarul 2...moelleux au chocolat, deja incercate si reusite intr-o ocazie precedenta. Si totusi, uite ca acum s-au decis ele, domnitele ciocolatoase, sa nu iasa ca la carte si sa-mi dea mie planurile peste cap, lasandu-ma fara bunatate de delicatese si fara faima in fata distinsului musafir ce sta sa bata la usa peste vreo doua zile, numit revelion.
Cu un usor suspin, urmat de o sesiune de instruire din partea celuilalt cofetar al familiei, cu mai multa experienta la activ, m-am resemnat cu gandul ca tot domnul mai sus numit, "trage-ma in sus", va fi vedeta. Face el ce face si ramane in prim-plan. Dar ii promit, in mod public, ca data viitoare nu ma mai las eu fraierita si va avea un contracandidat pe masura.
Foto de arhiva
(nu m-am obosit sa fotografiez procesul productiv, iar sectiune nu pot inca sa arat)
Si acum ma intreb si eu, asa cum a facut-o si O.P.: ce-mi ramane daca alung amintirile. Raspunsul: nimic. Asa ca fac publica amintirea acestei incercari de mare faima si prestigiu culinar pentru a avea la ce sa ma raportez cu ocazia urmatorului esec dulcios :)
