Am mai ieșit prin București cu gândul de a face poze sau de a descoperi colțuri noi.
Dar acum am plecat de acasă cu o țintă precisă - Mărțișor. Da, chiar așa, am fost acasă la Arghezi. Ce frumos, ce liniște, deși peste drum este Sun Plaza și una dintre cele mai mari intersecții din oraș. Strada Mărțișor a păstrat aerul și parfumul Bucureștiului lui Arghezi. Iar odată ce am intat pe poarta albastră ce anunța că am ajuns acasă la Arghezi am lăsat în spate orice urmă a Bucureștiului contemporan și m-am teleportat în alte vremuri. Cireșii și vișinii din livadă mă priveau și m-au însoțit pe aleea lungă până la intrarea în curtea principală. De crengile unuia dintre pomi se legăna în vânt un șnur de... mărțișor :)
Ajunsă la cea de-a doua poartă, mi-am anunțat prezența batând într-o toacă, supunându-mă obiceiurilor casei, anunțate prin afișul de pe poartă. Odată intrată, nu știam la ce să mă uit mai intâi. Casa, mare, frumoasă, impunătoare, construită pe mai multe niveluri, grădina cu mulți pomi, cele două cruci, care anunță locul de odihnă al poetului și al soției sale, care au murit la doar un an distanță, căsuța lui Zdreanță și locul lui de odihnă, cișmeaua de la care oaspeții sunt invitați să se răcorească, bând apă din cele două căni frumos așezate, după bunul obicei al ospitalității de la sate... Le-am luat pe toate la rând și m-am bucurat de ele.
Și apoi am intrat și în casă, nerăbdătoare să descopăr odăile care l-au inspirat pe Arghezi să scrie. Am vizitat la etaj biroul de lucru, dormitorul, sufrageria, camera copiilor. Am văzut faimoasa bască și ochelarii. Am aflat că deși casa a fost donată statului, Arghezi a cerut prin testament ca parterul sa fie spațiu privat cât timp copiii sunt în viață.
Muzeografa simpatică ne-a povestit despre obiceiurile și stilul de viață al poetului. Iar citatele inscripționate stau mărturie dragostei pe care Arghezi i-a purtat-o soției sale.
"Mă chemi din depărtare și te ascult
N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult"
Și două zile mai târziu și-a ținut promisiunea și s-a dus...
cele două morminte din grădină |
căsuța cățelului cu ochi de faianță |
aici doarme Zdreanță |
poftim la o cană de apă |
Bucureștiul e plin de surpize. Bucureștiul meu necunoscut :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu