Exista unele persoane care te fac sa te simti ca si cum ai fi dat iama intr-o cofetarie dupa o dieta lunga. E suficient sa le auzi vocea sau sa citesti un mesaj plin de incurajari pe care ti l-au trimis si simti ca apare soarele dupa zile multe pline de nori. Iar daca le intalnesti, aceste comori de prieteni sunt ca efectul catorva pahare de vin bun. Produc o stare de efervescenta, in cel mai pozitiv mod cu putinta :)
Pentru ca daca te intreaba ce faci, stii ca nu o fac niciodata de complezenta. Pentru ca nu dau sfaturi, dar te mangaie cu incurajari, si asta fix atunci cand ai mai mare nevoie. Pentru ca desi nu vorbiti des, un fenomen fizic inexplicabil face ca in momentul in care te simti doborat sa taraie telefonul sau skype-ul si sa auzi vocea calda si blanda care stii ca te va ridica. Pentru ca a simtit ca ai nevoie. Pentru ca nu cer nimic la schimb.
Aceste persoane sunt prietenii adevarati. Si sunt cu adevarat nepretuiti.
Iar eu am avut norocul sa petrec o ora in compania unei astfel de prietene, intr-o duminica cu zapada ca-n povesti. O ora, dupa doi ani si jumatate. Dar a fost o ora cat 1 an. Cea mai buna ora din ultimul timp! :)
Iar starea de bine pe care mi-a dat-o aceasta intalnire nu se pune in cuvinte. A fost vitamina mea in miez de iarna. Si o sa ma tina pana la sfarsit de primavara. Abia astept luna mai :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu