Telefonul

In autobuz, o tanara (studenta) si prietenul ei. Discuta despre un telefon pe care ea si-l doreste foarte mult. Pretul: 1.000 lei cu abonament. Scenarii despre cum sa stranga banii astia. Ea incepe sa faca niste calcule, ar putea sa puna deoparte cate 100 lei pe luna... In cateva luni i-ar strange (dupa matematica mea vreo 10, aproape un an deci). Intra in ecuatie si banii pe care ii primeste la decontarea abonamentului ratb, 25 lei pe luna. "In cateva luni se mai strang si de aici vreo 200 lei", rosteste cu speranta tanara (dupa calculele mele vreo 8 luni).
Poate daca ar adauga si banii primiti la colind, in juma' de an ar reusi sa-si cumpere telefonul mult visat... zic si eu...
Atat de important sa fie in ziua de azi un telefon pentru statutul unei persoane, incat sa conteze mai mult decat cheltuielile de supravietuire? Si nu, nu erau tineri cu posibilitati financiare, daca ar fi fost, nu cred ar fi contat atat de mult pana si cei 25 de lei de la decontarea transportului...

*nu, nu am scris cu tenta moralizatoare, doar cu multa uimire...