Poate pentru ca este singurul loc in care imi place lipsa de precizie, planificare, rigurozitate, dar si atat de prezentul haos. Istanbulul, depopulat de locuitorii sai si repopulat cu nemti nu ar mai avea acelasi farmec. Istanbulul este minunat asa cum e. Ironia este ca mult prea precisa si rigida fecioara din mine a reusit acolo sa se lase purtata de ritmul lor lent si dezorganizat, fara sa mai simta stresul nerespectarii planului de acasa. Bineinteles ca nu mi-a reusit din prima :) Dar transformarea asta a fost tot mai prezenta la fiecare noua vizita. Plastic vorbind, sfera mea perfecta in care imi place sa traiesc de obicei, acolo se deformeaza, se turteste, se lungeste, ii apar colturi, devine o forma total asimetrica. Dar nu ma deranjeaza, ba chiar imi place si ma simt libera :)
Sau poate pentru ca e orasul pe care tu il vazusei si ti-a placut. Si ai vrut sa mi-l arati si mie. Si ai facut niste eforturi sa ma duci acolo. Si mi l-ai prezentat. Si el m-a primit frumos. Si de atunci, cantecul trist si repetitiv al muezinului imi aminteste de un Istanbul vazut printr-o ceata deasa, de sus, din turnul Galata, o ceata din care rasareau multe minarete, pe care incercam sa le identific si sa-mi dau seama carei moschei ii apartineau.
Poate ca d-asta imi place Istanbulul. Sau poate din o mie de alte motive. Nu toti cei care l-au vizitat imi impartasesc parerea. Dar eu m-as intoarce oricand acolo. Si probabil chiar o sa o fac in urmatoarele luni.
Imi ploua in gura de cate ori ma gandesc la balik-ekmek sau la baclavalele de la Hafiz Mustafa (merita incercate, credeti-ma; ne-am intors acasa cu cantitati insemnate, vamesii ne-au intrebat daca e marfa de vanzare).
Dar cu siguranta m-as intoarce si pentru experienta hamamului. De care mi-am amintit citind articolul acesta. Vi-l dau ca studiu de caz. Eu una am deja hamam-ul meu preferat, Cemberlitas hamam, pe care nu am de gand sa-l schimb :) Ma relaxez numai la gandul experientei de acolo. Si daca mai mergi si insotit, nu iti vine sa mai iesi de acolo. Eu prima data am fost singura (adica cu jumatatea mea, dar de la intrare spatiul pentru femei si barbati se separa, asa ca experienta in sine am trait-o singura) si a fost cam plicitisitor. In afara de cateva turiste din tara in forma de cizma, tare suparate ca acolo nimeni nu le intelege limba si nu le poate raspunde, nu prea am avut surse de amuzament. A doua oara insa, am fost cu sora mea, iar voia buna nu a lipsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu