Carpe Diem implineste azi 1 an de cand este a mea.
Anul trecut, pe vremea asta, semnam actele. Oarecum inconstient, dar stiam ca am langa mine un sprijin neconditionat. Multumesc mult, fara tine nu as fi facut-o.
Intre timp am pierdut sprijinul, dar am invatat sa ma descurc si singura. Schimbat sigurante, completat ulei de motor si restul lichidelor, verificare cauciucuri. Incerc sa fiu undeva intre un sofer bun si o fata care nu stie de unde se deschide capota. In curand urmeaza si prima vizita la service, doar noi doua, asa ca fetele :)
Avem si cateva povesti amuzante, mai serioase sau mai putin serioase.
Scena comica in parcarea din spatele blocului, cand eu ma indeletniceam (chinuiam) cu diverse pe sub capota masinii si cativa vecini (adunati la o samanta si o bere) priveau amuzati la mine ca la un spectacol.
Incerc (si subliniez asta) sa o tratez cat mai bine. O duc la salon mai des decat merg eu... samponari, spumari, spalari, ceruiri...
Multe mii de kilometri (aproape 10.000), de la Vama Veche pana la Novi Sad. Martora multor certuri si taceri, rasete si lacrimi, secrete.
O sa-mi fie dor de tine, Carpe Diem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu