Am vrut sa te las liber, ca sa fii fericit, dar mi-am pierdut eu libertatea. Stau in intuneric si nu gasesc lumina sa ies. Mi-e frig si nu am cu ce sa ma acopar pentru a ma incalzi. Inima imi sangereaza si nu am un pansament ca sa o alin. Sufletul imi este sfasiat, dar nu reusesc sa pun cap la cap toate bucatile. Poate ca o sa ramana asa pentru totdeauna, asa cum a ramas si puzzle-ul cu Tower Bridge... Vreau totul inapoi...
Poate ca daca o sa scriu in continuare tot ce nu ai vrut tu sa asculti, eliberandu-ma astfel de toata durerea, poate ca atunci o sa incep sa traiesc din nou.
Bratele tale sunt facute pentru mine, pe dimensiunile mele, oare chiar nu vezi asta? La tine in brate imi gasesc linistea, fie ca suntem intr-un autobuz, intr-un colt din lumea mare, acasa sau intr-o camera dintr-o casa veche, plina de povesti, pe malul Oltului... Oricat de zbuciumat mi-ar fi sufletul, intre bratele tale se linisteste. Atunci cand ma imbratisezi parca am fi doua piese de puzzle intr-o imbinare perfecta. Intunericul dispare si se face lumina, lumea dimprejur dispare si ramanem doar noi doi.
Ti-am spus candva ca atunci cand ma tii tu in brate trece orice suparare as avea. Mi-ai raspuns ca asta inseamna sa avem sentimente unul pentru celalalt. Cele mai frumoase amintiri pe care le am cu tine astea sunt, pentru ca le asociez cu o lume doar a noastra!
Tu te-ai cuibarit in sufletul meu si nu te mai pot scoate de acolo. Poate tu nu stii, dar atunci cand te porti ca cel mai mare nesimtit, nu faci decat sa ma doara si mai tare, dar in cuibusorul tau tu te lafai in continuare si te simti si mai bine, nu dai semne ca vrei sa iesi de acolo.. Eu cum sa fac sa te scot? Cum fac sa iti arat din nou soarele? Ca se pare ca ai uitat cum arata si de aceea esti atat de necajit... As vrea sa iesi din sufletul meu doar o clipa, sa tragi aer proaspat adanc in piept si pe urma sa te intorci acolo, ca acolo este locul tau, si sa ramai pentru totdeauna... SI SA FII FERICIT ACOLO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu